În clasa învățătoarei Corina Boțoroga, de la Școala Gimnazială „Ștefan Pascu” Apahida, județul Cluj, elevii sunt liderul stării de bine, asistentul profesorului, liderul pauzelor, liderul începutului de rând și liderul sfârșitului de rând. Copiii îndeplinesc aceste sarcini zilnic, prin rotație, și au o fișă a postului. De exemplu, liderul stării de bine prezintă știrile dimineții și conduce exercițiile pentru starea de bine, în timp ce asistentul profesorului o ajută pe învățătoare cu diferite sarcini și coordonează anumite momente de consolidare a informației. Corina Boțoroga folosește de 10 ani astfel de metode de responsabilizare a elevilor, scopul fiind de a le dezvolta abilități importante pentru viață, dar și de a le crește motivația pentru învățare. ”Responsabilizarea elevilor are potențialul de a contribui la dezvoltarea lor în multiple moduri și de a-i pregăti pentru succes în viață, atât în ceea ce privește cariera, cât și în aspectele personale și sociale”, explică învățătoarea.
Elevii învățătoarei Corina Boțoroga sunt în clasa I și toți ajung să fie lideri și asistentul profesorului. În fiecare zi de luni, ei se mută cu o bancă mai în față, iar cei din prima bancă sunt responsabili în fiecare zi a săptămânii cu îndeplinirea sarcinilor din fișa postului.
”Cei cinci care stau în băncile din față, într-o săptămână, trag la sorți în fiecare dimineață <responsabilitățile>, care sunt tot în număr de cinci: liderul pauzelor, liderul stării de bine, liderul sfârșitului de rând, liderul începutul de rând și asistentul profesorului. Fiecare are o fișă a postului de urmărit pe parcursul zilei. În fiecare dimineață se trag la sorți <responsabilitățile> astfel că fiecare are ocazia de a nimeri altceva.
Pentru mine este important ca elevii să își cunoască în primul rând <fișa postului>, astfel că repetăm acest lucru, pentru reamintire, dimineața, după tragerea la sorți. Apoi urmăresc pe parcursul zilei cât de bine își realizează sarcinile și le dau feedback constant, oral”, precizează Corina Boțoroga (foto).
Conform fișei postului, liderul stării de bine este cel care prezintă știrile dimineții, conduce exercițiile pentru starea de bine, verifică calendarul emoțiilor și discută cu cei care au nevoie. Asistentul profesorului o ajută pe învățătoare cu diverse sarcini, completează calendarul naturii și conduce anumite momente de consolidare a informației. Liderul pauzelor aduce și împarte gustările și se asigură că deșeurile ajung la coș, în timp ce liderii începutului și sfârșitului de rând stabilesc cu cine vor sta la rând, au sarcina de a-și aduna toți colegii ”repede și bine” și au grijă cum conduc rândul, respectiv să nu lase pe nimeni în urmă.
Învățătoarea a început să aplice acest sistem de rotație în acest an școlar, însă de aproape 10 ani, de când lucrează în învățământ, utilizează diferite metode de responsabilizare a copiilor, propunându-și astfel să contribuie la dezvoltarea lor personală, la formarea abilităților sociale și la îmbunătățirea experienței lor educaționale.
”Atunci când au sarcini și responsabilități în clasă, elevii învață să-și gestioneze timpul în mod eficient. Aceasta le poate dezvolta abilități importante pentru viață, cum ar fi planificarea, prioritizarea și respectarea termenelor limită. De asemenea, prin asumarea responsabilităților în clasă, elevii învață să fie responsabili pentru propriile lor acțiuni și obligații, ceea ce conduce la formarea unei baze solide pentru dezvoltarea caracterului și încrederea în sine. Multe dintre responsabilitățile din clasă implică colaborarea cu colegii, iar această experiență îi învață să lucreze în echipă, să comunice eficient și să înțeleagă importanța contribuției lor la un scop comun.
Aș mai menționa că atunci când elevii simt că au un rol activ în procesul de învățare și sunt implicați în luarea deciziilor în clasă, le poate crește motivația și angajamentul lor față de procesul învățării. Ei pot deveni mai interesați și mai dornici să participe la lecții. Responsabilitățile în clasă oferă, de asemenea, elevilor oportunități de a-și dezvolta abilitățile de lider și de a-și asuma un rol de conducere în comunitatea lor școlară și ocazia de a aplica cunoștințele și abilitățile în situații practice”, spune Corina Boțoroga.
Liderul stării de bine
Ce face liderul stării de bine în fiecare zi? ”Citește o știre scurtă pe care o compun eu, uneori în dimineața zilei respective, apoi, pe parcursul zilei, vine în fața clasei ca să conducă exercițiile de autoreglare/energizare sau tranziție (exemplu: <Statuile emoționale> sau <Cinci, patru, trei, doi, unu> – scutură toate membrele pe rând, numărând descrescător), la solicitarea mea, în funcție de nevoile pe care le observ eu sau ei, pe parcursul zilei”, povestește învățătoarea.
Exercițiile pentru starea de bine au rolul de ”a menține o stare emoțională pozitivă, propice învățării”: ”Un profesor care are un minimum de experiență la catedră simte energia clasei și alege să introducă fie exerciții de liniștire, cum sunt cele care invită la controlul respirației, fie exerciții de energizare, care implică mișcarea întregului corp. Câteodată, chiar elevii spun de ce au nevoie, dacă sunt întrebați și, mai ales, dacă sunt antrenați în acest sens.”
În ceea ce privește știrile zilei, învățătoarea le concepe într-un mod amuzant și include în ele obiectivele pe care le urmărește în acea zi, la toate disciplinele. De exemplu, pentru o zi în care a abordat virtuțile la Dezvoltare personală, formularea de propoziții la Comunicare în limba română și predarea unui cântec la Muzică și mișcare, știrea a fost următoarea:
Asistentul profesorului
Asistentul profesorului este ”mâna dreaptă” a învățătoarei: ”Mă ajută cu diverse sarcini <birocratice> și, de asemenea, conduce anumite momente de consolidare a informației. Una dintre metodele pe care le utilizez pentru momentele de consolidare este metoda <Teach-Switch>, una foarte eficientă pentru retenția informației. Pentru aplicarea acestei metode, elevii lucrează în perechi. Pur și simplu, se întorc către colegul din dreapta sau stânga lor, cu care vor exersa noul conținut.
De exemplu, pentru învățarea versurilor unui cântec, grupez câte două versuri și după ce le recit eu în fața clasei, elevii se întorc înspre pereche și, la semnalul <Teach>, unul dintre ei va recita versurile așa cum le-a reținut, până în momentul în care spun <Switch> – atunci celălalt elev recită versurile. Se produce o oarecare gălăgie în clasă, dar merită. Memorează foarte repede cu ajutorul acestei tehnici. Asistentul profesorului poate să conducă așadar unele momente de consolidare a informației cu ajutorul metodei <Teach-Switch>, la solicitarea profesorului”, relatează învățătoarea.
Asistentul profesorului mai are sarcina de a completa ”calendarul naturii”, o practică educațională folosită atât la ciclul preșcolar, cât și la clasele primare. ”Scopul acestuia este de a ancora elevii în realitatea cotidiană prin identificarea aspectelor care țin de anotimpul în care ne aflăm, data, ziua săptămânii, anumite sărbători sau sărbătoriți”, spune Corina Boțoroga.
De la începutul anului școlar au trecut patru săptămâni, iar elevii ”se descurcă bine, în general” în realizarea sarcinilor. ”Liderii care se ocupă de gestionarea formării rândului mai au de consolidat abilitățile de organizare și comunicare cu colegii. Nu i-am întrebat încă ce preferă, dar am observat o mare bucurie pentru postul de lider al stării de bine”, mărturisește învățătoarea.
O altă metodă, cu foști elevi
De-a lungul anilor, Corina Boțoroga a pus în practică diverse moduri de responsabilizare a elevilor: ”Este un lucru obișnuit pentru mine, ca profesor. În fiecare an, din ultimii zece, am utilizat diferite metode de a aduce acest lucru la clasă și aproape mereu am avut o <fișă a postului>.”
Învățătoarea amintește de experiența cu elevii dintr-o altă generație când, într-un an, au creat ”un Stat” al clasei, cu monedă, drapel și chiar o Constituție. ”În statul nostru existau diverse departamente care aveau nevoie de angajați și elevii care își doreau un post puteau aplica cu un Curriculum Vitae. Câteodată era concurență și trebuia să selectez unul singur, în funcție de abilitățile prezentate în CV. Urma apoi un <contract de angajare> pe perioadă determinată sau nedeterminată, cu posibilitatea de a-și da demisia.
Motivația lor era de ordin financiar sau pentru că le plăcea să facă un anumit lucru: salariile pe care le primeau erau diferite, în funcție de responsabilități, și cu <banii> câștigați puteau să își cumpere ceva din magazinul amenajat în clasă, cu ajutorul unor sponsorizări. Printre posturile vacante aveam: polițist (siguranță în clasă), primar (propuneri de activități), contabil (calcularea salariilor), secretar (evidența contractelor), bibliotecar (evidența lecturilor citite) etc”, povestește Corina Boțoroga.
Rezultatele aplicării acestor metode de responsabilizare a copiilor au determinat-o pe învățătoarea din Cluj să continue în fiecare an. ”În general, responsabilizarea elevilor are potențialul de a contribui la dezvoltarea lor în multiple moduri și de a-i pregăti pentru succes în viață, atât în ceea ce privește cariera, cât și în aspectele personale și sociale, iar eu am observat că elevii devin o mică comunitate atunci când se implică activ în diferite acțiuni care conectează școala cu realitatea”, explică învățătoarea Corina Boțoroga.
Sursa foto: Facebook/ JurnalDeȘcoalăC.B
Citește și:
- Întâlnirea de dimineață, la clasele primare. Claudia Badiu: Un moment în care pregătim terenul pentru învățare și țesem plasa de siguranță emoțională
- Clasa „Creative” în care orele sunt altfel. Învățătoarea personalizează lecțiile, copiii au portofolii în loc de caiete și vin cu laptopul la școală
- Copiii încep ora cu dans și rezolvă „povești matematice”. Învățătorul îi face să vină cu drag la școală și aplică metode descoperite împreună
- Școala ca o poveste, într-o clasă în care copiii au „Orarul fericirii” și „colțul bucuriei”. În fiecare zi, învățătoarea îi provoacă la un joc și le oferă premii
