Cu un cub într-o mână și trăgând o valiză roșie, așa a apărut Mădălina Hodorog în fața profesorilor, pe scena unui festival al educației, pentru a le povesti despre educația nonformală. Prezentarea a început cu un exercițiu de conectare și energizare, fără teorii ori prezentări în PowerPoint, în care profesorii, pur și simplu, s-au jucat. Jocul înseamnă relaxare și, odată relaxat, poți cu adevărat să înveți, ne-a explicat ulterior Mădălina Hodorog. Are 27 de ani, este trainer și cadru didactic asociat la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Își învață studenții prin joc, creează și folosește metode de predare nonformală și le promovează în rândul profesorilor, atât din învățământul preuniversitar, cât și universitar, pentru a desfășura ore și cursuri altfel, în care elevii și tinerii să fie implicați, să aibă un cuvânt de spus și să învețe cu adevărat. Pornind de la lipsurile din sistem, Mădălina Hodorog a pornit și un proiect, bazat pe aceeași educație nonformală, în care studenții se pregătesc pentru jobul pe care și-l doresc.
Mădălina Hodorog (foto) a absolvit Facultatea de Jurnalism, la Universitatea Babeș-Bolyai, secția limba engleză, și acum urmează doctoratul în Științele Comunicării. În timpul facultății, a participat la foarte multe proiecte, iar acest lucru i-a deschis ”orizonturile”, astfel încât primul ei job a fost organizarea de evenimente. Mădălina Hodorog predă la facultatea pe care a terminat-o, dar are și propriul business, împărțit pe zona de training (face traininguri cu studenți, profesori universitari sau de liceu și în companii) și o alta de consultanță, unde are clienți care activează inclusiv în domeniul educației.
Programul de educație nonformală ”Future”
Pentru studenți, dar și pentru profesorii universitari, Mădălina Hodorog a demarat un proiect de educație nonformală, gratuit, în care primii învață cum să dobândească abilitățile necesare pentru a intra în câmpul muncii, iar ultimii cum să aducă la cursuri metode noi de predare. Cadru didactic la Jurnalism, unde ține mai multe seminarii, dar și ateliere de radio, Mădălina Hodorog spune că a înțeles care sunt ”nevoile studenților” de astăzi.
”Aveam întâlniri cu studenții și, în paralel, organizam sesiuni cu profesorii, dar și evenimente pentru companii. Mi-am dat seama că ei nu discută între ei și studentul nu este pregătit pentru piața muncii, așa că am construit programul ”Future” care integrează toți pionii – studenții, profesorii și companiile. Scopul nostru este să îi pregătim pe studenți pentru primul lor loc de muncă. Și ca să facem lucrul acesta, avem șase luni, în care ne întâlnim în fiecare săptămână cu 40 de studenți, pentru a le dezvolta competențe soft”, explică Mădălina Hodorog.
Proiectul a plecat și de la o statistică îngrijorătoare, care arată că ”până în 2023, aproape o treime dintre studenții care vor intra pe piața muncii nu vor avea competențele soft, adică nu vor fi pregătiți 100% pentru piața muncii”. ”Ce înseamnă asta? În universitate și în sistemul educațional din acest moment, ei își dezvoltă niște competențe hard, adică învață o meserie. Însă, în momentul în care intră în câmpul muncii, la primul loc de muncă, vor avea nevoie să lucreze în echipă, să știe să rezolve rapid task-urile, să comunice eficient, să țină legătura cu un client, să răspundă la situații de criză. Exact aceste competențe nu sunt acoperite în niciun domeniu din mediul universitar sau din sistemul educațional. Și atunci, prin programul ”Future”, dezvoltăm aceste competențe și o facem doar prin educație nonformală.”
Trainingurile înseamnă exerciții practice, completează Mădălina Hodorog, iar, pentru a dezvolta competența de lucru în echipă, de exemplu, ”lucrăm cu Lego, cu ațe, cu materiale, prin care îi ajutăm să înțeleagă ce înseamnă lucrul în echipă”: ”Pe de altă parte, îi ducem în companie și îi punem în contact direct cu oameni care deja activează în domeniul în care ei vor să lucreze. Prin mixul acesta, ei înțeleg că lucrul în echipă nu înseamnă decât să primească un task, lucrăm doi oameni și să stăm în același timp pe activitatea respectivă…”
Mădălina Hodorog povestește că, din cele 10 sesiuni de training cu studenții, primele 5 se axează pe student ca om – pasiuni, puncte forte, tendința în momentul în care lucrează într-o echipă, iar următoarele sesiuni, după această etapă de conștientizare, constau într-o activitate practică, numită ”concurs de soluții”, în care studenții primesc diverse provocări, date, în general, de către profesori și companie.
”Echipa care primește o provocare are la dispoziție cinci întâlniri să înțeleagă foarte bine problema, să vorbească cu angajatorii să vadă de ce se întâmplă lucrul acela, apoi să găsească soluții, iar, după generarea soluțiilor, învățăm cum să prezinte mai departe soluțiile și aici intervine ora de public speaking. Toate aceste lucruri ei le fac în echipă și apar o grămadă de provocări: unul nu știe un lucru, altul nu trage lângă echipă… Și învățăm să reglăm lucrurile acestea într-un cadru construit ca, înainte să intre pe piața muncii, el să știe cum să reacționeze. Pentru că va intra într-o piață în care este haos”, precizează Mădălina Hodorog.
În ceea ce privește sesiunile de training cu profesorii, acestea vizează educația nonformală și modul în care metode altfel de predare pot fi integrate la clasă: ”Într-o primă sesiune este o întâlnire comună profesor-companie și aici se lucrează foarte mult pentru ca profesorul să înțeleagă că piața muncii este foarte diferită de modul cum și-o imaginează el, iar, într-o a doua sesiune, profesorii se întâlnesc cu mine pentru a lucra pe noi metode de predare.”
Studenții învață cu Jenga și Lego
O parte dintre metodele nonformale pe care le folosește Mădălina Hodorog le-am descoperit la atelierul susținut la Festivalul Educației de la Timișoara. Aici, profesorii au fost provocați să creeze metode de predare cu o sfoară, hârtie, scotch sau cu piese Lego. Profesorii s-au jucat și au învățat, și exact la fel procedează Mădălina Hodorog și la seminariile pe care le ține la facultate:
”Toate activitățile sunt practice. Învățarea nu este centrată pe mine, nu eu transmit o informație și studentul trebuie să și-o noteze… Toată învățarea este centrată pe student, ei pun în aplicare tot. Aici intervin metodele de lucru, similar cu ceea ce am făcut la Timișoara, în care ei lucrează, în echipe, pe construirea unor idei, a unor știri, pe dezbateri, depinde foarte mult de materie și mă duc cu diferite materiale pentru fiecare seminar.
Odată duc cubul, odată duc Jenga, odată duc ața… Însă ceea ce este cel mai important, modalitatea prin care eu predau este să schimb metoda de lucru din 10 în 10 minute. Pentru că studentul nu mai este atent și dacă nu îi dai o direcție, dacă nu îi explici de ce faci cursul respectiv sau seminarul respectiv, se va pierde și are modalități de pierdere, precum telefonul. Și atunci, toate metodele se schimbă din 10 în 10 minute. 10 minute lucrăm în echipă, în următoarele 10 minute prezentăm ce am lucrat în echipă, în alte 10 minute ne uităm la un material video… De fiecare dată, metodele se schimbă, alternează.”
Cum primesc studenții astfel de metode, prin joc? ”Dacă aș spune că foarte bine, m-aș lăuda. Sunt întrebată de alți profesori ce fac, de ce vin atât de mulți studenți la seminarii și nu vin la cursurile lor. Și asta pentru că sunt atrași de tot ce ține de un alt tip de educație. Studentul de astăzi nu mai vrea să i se explice teorie, să i se dea informația, el să noteze și să fie atent și la PowerPoint și la ce spune profesorul. Are nevoie să învețe atunci, pe loc. Și ca să faci lucrul acesta, trebuie să gândești ora total diferit și să îl faci pe student să învețe, atunci, la clasă. Chiar dacă el nu pleacă cu un bagaj extrem de mare de informații, dar știi că ai setat o idee sau două într-un seminar. Și lucrez foarte mult pe dezvoltarea unor skill-uri, nu neapărat pe teorie.”
Sfoara, la ora de Biologie
Metode de predare altfel
Cubul – poate fi realizat din foi de hârtie sau burete. Acesta este o metodă foarte potrivită pentru întrebările pe care le putem adresa la clasă, putem cere feedback cu ajutorul acestuia sau cere opinii.
Cuburile de jenga – pot fi folosite pentru a recapitula la clasă sau a crea idei noi despre anumite subiecte.
Foaia și ața – pot fi mereu utilizate pentru a crea o structură de clasă. Ața poate fi întinsă dintr-un capăt în altul a clasei și prezenta ideile principale ale orei.
Un obiect pe care Mădălina Hodorog îl folosește este sfoara. Ce poți să faci cu o sfoară la ora de Biologie, de exemplu? ”În cele mai multe cazuri, profesorul intră în clasă, începe să explice titlul, apoi să dea definiții și să dicteze elevilor. Ce se poate face diferit prin educația nonformală, cu metoda sfoară? Profesorul intră în clasă, poate să dea sfoara dintr-o parte în alta a clasei și să prezinte toate subiectele principale ale orei pe diferite foi. Ce face acest lucru cu elevul? În primul rând, îi atragi atenția pentru că partea de atenție este primul lucru cu care poți să construiești ceva împreună cu elevul. Dacă nu îl atragi atenția din primele minute, se va pierde și va fi un roboțel, va nota, se va duce acasă și apoi va învăța. Însă, prin aceste metode de predare, îl poți capta încă de la început, ca apoi să fie atent pe parcursul orei tale. Acesta este primul obiectiv: captarea atenției.
Un al doilea obiectiv pe care îl atingi este faptul că îi prezinți o structură de la început, pe care elevul o poate modifica dacă își dorește. Îi prezinți elementele principale ale orei, iar el, ulterior, poate să pună diferite întrebări, poate să schimbe, poate vrea să înceapă cu alt subiect. De ce facem lucrul acesta? Pentru că în sistemul actual de învățământ, profesorul dictează tot procesul de învățare și elevul nu are niciun cuvânt de spus. Prin alte metode de predare, practic îl lași pe elev să decidă și el, să aibă și el un cuvânt de spus, și atunci o să vezi cât de curioși sunt de fapt elevii la orice materie. Acum nu li se dă timp să vorbească, doar li se spune, la finalul unei ore, dacă au întrebări. Adică, o bucățică dintr-o oră le este dedicată lor, restul trebuie să vorbească profesorul. Și atunci, printr-o simplă metodă de predare care durează un minut – să întinzi o ață dintr-o parte a alta a clasei și prezinți pe foi elementele principalele și structura orei, îl poți lăsa pe elev să decidă procesul de învățare.
Un alt lucru pe care îl mai poți face cu ața este la final, când poți face acea pânză de păianjen, prin care poți să faci o recapitulare: fiecare să spună un element pe care l-a învățat astăzi, la ora de Biologie. Poate fi un cuvânt, poate fi o frază, poate fi o idee pe care a învățat-o. Sunt atât de multe lucruri prin care tu te poți juca și trage niște concluzii. Și acesta este al treilea obiectiv, care nu se întâmplă în procesul de învățare: nu se trag concluzii. Începe o oră, profesorul dictează, sună clopoțelul și iese din clasă, iar elevul nu înțelege ce a făcut în ora aceea, care sunt elementele pe care el trebuie să le rețină. El pleacă cu un caiet plin cu informații și aparent toate acele informații sunt esențiale.”
Despre cum pot fi aplicate astfel de metode la ora de română, Mădălina Hodorog spune că, în acest caz, se poate exploata zona de creativitate și acest lucru se poate face cu ajutorul cărților de povești. ”În loc să învețe copilul să memoreze o poezie la ora de română, poți foarte bine să îl ajuți să își dezvolte creativitatea care va fi mult mai utilă în momentul în care el va intra în câmpul muncii. Creativitate înseamnă să știi să îți formulezi o idee, o opinie, să știi să o argumentezi. Este o competență pe care o poți dezvolta dintr-un simplu joc. Și cu acea competență, elevul se poate duce să dea și examenul de Bacalaureat și să dea un interviu de angajare și să își poată argumenta foarte ușor opiniile în momentul în care lucrează într-o echipă.”
Provocarea în sistem: schimbarea modului de a preda și de a conduce o școală
Mădălina Hodorog semnalează că, atunci când vin la facultate, studenților ”le este frică să vorbească, în special celor din anul I”: ”Este așa un șoc pentru ei, după ani de zile, în care trebuiau să ridice mâna să spună ceva, ajung în mediul universitar și nu știu să-și argumenteze ideea. Și în momentul în care merg să se angajeze, fac la fel.” Practic, școala nu îi pregătește pe tineri pentru viață, iar pentru ca acest lucru să se întâmple este nevoie de o schimbare în modul de predare.
Mădălina Hodorog precizează că, din fericire, pe zona de preuniversitar, au fost dezvoltate mai multe cursuri și traininguri la care profesorii pot învăța cum ”să predea într-o altă manieră”. ”Schimbarea se poate produce dacă profesorul ar fi un pic mai deschis în a participa la astfel de programe”, explică Mădălina Hodorog: ”În special, directorii de școli pentru că aceștia fac diferența de cele mai multe ori. Directorul unei școli își pune amprenta prin stilul lui de leadership. Dacă îi îndrumă pe profesori să se perfecționeze, dacă îi obligă să rămână în școală și să facă strict bucățica pe care ei o au, dacă îi încurajează pe cei care au alte metode de predare… Acesta este modul prin care el poate să facă diferența în școală.
Din păcate, sunt foarte multe cazuri în care profesori care fac educație nonformală în școli nu sunt apreciați de către profesorii lor colegi și de către directori. Un astfel de profesor trebuie să fie ori foarte puternic, ori va renunța la un moment dat… Aici, directorul are, din punctul meu de vedere, un rol extrem de important. În niciun moment, nu am spus că trebuie să renunțe la curriculă sau la hârtiile pe care trebuie să le completeze, dar orice director trebuie să încurajeze alte tipuri de sistem educațional și să vadă schimbările pe care le aduc în rândul elevilor.”
Mădălina Hodorog oferă exemplul programului ”Școli Comunitare”, desfășurat în peste 50 de școli din România de Fundația Noi Orizonturi, în care se lucrează cu directorul și colectivul de profesori din școală. ”Se lucrează pe stilul de leadership, cum ar trebui să răspundă școala la diferite situații. Se întâmplă doar în 50 de școli, dar se întâmplă. Eu lucrez și cu Fundația Noi Orizonturi și înțeleg ce fac. E foarte greu să faci schimbări de mentalitate în școli, dar, pas cu pas, trebuie să încerci să faci diferența.”
În acest context, Mădălina Hodorog punctează o realitate pe care o întâlnim în școala românească: pentru copii, mediul școlar ”devine plictisitor, cu aceleași metode de predare banale, iar generația de astăzi este foarte creativă și nu are răbdare să asculte”. ”Eu fac întotdeauna comparația cu adulții. La un eveniment, adulții nu au răbdare să stea la un discurs de 30 de minute, se plictisesc și ies la cafea. Dacă noi, ca adulți, facem lucrul acesta, cum putem aștepta de la un copil să stea opt ore în bancă și să ne asculte pe noi?”
Schimbările de sus…
Două lucruri crede Mădălina Hodorog că ar trebui schimbate de la nivelul Ministerului Educației. Primul ar fi birocrația: ”Mama este secretară la un liceu. Tata a lucrat în mediul rural, ca șofer pe microbuz, iar sora mea predă la grădiniță. Înțeleg cum funcționează sistemul și la suprafață și în dedesubturile lui și un lucru care cred că ar trebui modificat de sus, de la minister, ar fi zona de birocrație. Sunt o grămadă de hârtii și documente care trebuie modificate de la o zi la alta și care nu își au niciun rost, nicio finalitate.”
Al doilea lucru de care este nevoie îl reprezintă organizarea unor cursuri de formare pentru profesori. ”Și aici vorbesc inclusiv la nivel de universitar. Fiecare universitate are un centru de formare a cadrelor didactice, dar câte dintre ele oferă alte metode de predare? Acele cursuri pot fi valorificate mult mai mult? De aceea, eu am creat acele sesiuni cu profesorii universitari în proiectul Future. Pentru zona de gimnaziu, de liceu există din fericire o serie de programe, însă pentru profesorii din universități sunt foarte-foarte puține. Profesorul care predă în universitate este cel mai aproape de mediul de lucru… Studentul este suma tuturor profesorilor, dar ultima amprentă o are sistemul universitar.”
”Noi am uitat să ne jucăm. Jocul relaxează…”
Mădălina Hodorog arată că, la facultate, studentul are libertatea de a decide dacă vine sau nu, în special la cursuri, și atunci trebuie să faci ceva pentru a-l aduce la ore: ”Trebuie să îl atragi într-un fel, iar jocul nu cred că ar trebui să fie privit ca un lucru negativ pentru că noi asta am pierdut: am uitat să ne jucăm. Învățarea a devenit pentru noi foarte banală, rigidă, obligatorie, nu este naturală.”
”Eu mă joc cu studenții, cu profesorii și cu managerii din companii. Prin joc, te relaxezi și apoi poți să începi să înveți ceva. Asta face jocul: relaxează și, după ce se relaxează, omul poate într-adevăr să învețe. Și acest lucru se întâmplă și la nivel de adult, și la nivel de copil…”, completează Mădălina Hodorog.
Povestea ”valizei de educație altfel”
Despre valiza roșie, cu care a venit la festivalul educației, Mădălina Hodorog spune că o poartă peste tot cu ea. ”Povestea cu valiza a început când mi-am dat seama că aveam atât de multe materiale cu care mergeam la sesiunile de training încât le puneam și în ghiozdan și în plase. Am decis să le pun pe toate într-o valiză și i-am zis eu ”geamantanul de educație altfel”.
La unul dintre evenimentele la care a participat și unde a vorbit despre pasiune, Mădălina Hodorog a mers cu nu mai puțin de cinci valize.
”Eu am lansat, la un moment dat, un hashtag fără PowerPoint, în care am încurajat speakeri, traineri, profesori să nu se mai ducă la evenimente sau la ore cu PowerPoint pentru că atât adulților, cât și elevilor nu le place. Și pentru că m-au invitat să vorbesc despre pasiune, am zis să mă duc cu o altă metodă de predare și m-am dus cu cele cinci valize care aveau o idee principală: am povestit cum am început eu să îmi descopăr pasiunea și fiecare etapă din viața mea a reprezentat o valiză. Valizele au fost o altă metodă de predare și lucrul acesta îl poate face oricine. Oricine poate gândi alte metode de predare”, conchide Mădălina Hodorog.
Foto: Mădălina Hodorog, madalinahodorog.ro și SparkNews.ro
Citește și:
- Anca Simion, o învățătoare pentru ”starea de bine”: Îi învață pe copii să vină cu drag la școală și pe profesori să gândească cu inima
- Tatiana Cauni, o profesoară ”severă” care dă ”aripi” elevilor prin teatru și ore de poveste. Ultima provocare: Cafeneaua Merito
- Povestea unei profesoare care predă limba română copiilor maghiari. Ana-Maria Tudorache: ”A fost o provocare, dar n-aș mai pleca de acolo”
- Adriana Bârcean, o profesoară care s-a mutat la țară, predă engleza la Simultan și îi învață pe copii că viața este faină
- Învățătoarea din Brașov care predă ”inteligența emoțională”. Oana Oana crede în schimbarea la firul ierbii și în educația cu ”dragoste pentru copii”
- Ora de română altfel. Anda Laura Silea: ”Noi, profesorii, trăim prin reușitele copiilor”. Mesajul unui fost elev după 10 ani
