Ana-Maria Tudorache predă limba română la secția maghiară a Școlii Gimnaziale nr. 15 din Brașov. A fost o provocare să îi învețe pe copiii maghiari limba română pentru că nu este atât ușor din cauza ”barierei lingvistice”. Profesoara folosește însă tot felul de trucuri și tertipuri pentru a-i determina pe elevi să le placă materia și să vină cu drag la ore. Anul școlar trecut, copiii de clasa a V-a au fost regizori, actori, scenariști, atunci când au filmat o scenă dintr-o carte pe care au citit-o și au realizat book-trailere. Profesoara își încurajează astfel elevii să citească în limba română. Tot elevii săi au realizat o revistă a clasei și au scris o carte cu benzi desenate. ”Chiar și eu merg cu drag la școală. Eu îi ajut pe ei să se dezvolte, dar și ei, la rândul lor, m-au ajutat să mă dezvolt și să îmi placă mai mult ceea ce fac”, mărturisește Ana-Maria Tudorache.
Ana-Maria Tudorache (foto) predă din 2012 la secția maghiară a școlii din Brașov. ”Sunt la Școala nr. 15 din 2010 și din 2012 la secția maghiară și nu aș mai pleca de acolo”, spune profesoara. Ideea de a-i învăța pe elevii maghiari limba română a fost o provocare pentru profesoară. ”De ce? Eu sunt nativ de limbă română, pentru mine este ușor să găsesc cuvinte în limba română. Când le explici ceva copiilor români, ei știu cuvintele, înțeleg, chiar dacă nu știu terminologia. În schimb, la secția maghiară, deși copiii mă înțeleg, câteodată îmi este greu să le explic terminologia. Cum aș putea să le explic predicatul nominal cât mai pe înțelesul lor, să înțeleagă conceptul de verb copulativ? Aceasta este marea provocare: să mă fac înțeleasă. Să nu plece de la oră și să spună: Nu am înțeles, nu știu ce am făcut”, explică profesoara.
Provocarea este cu atât mai mare cu cât profesoara nu știe absolut deloc limba maghiară, însă modul în care au primit-o colegii de catedră și părinții copiilor a convins-o că lucrurile vor merge bine: ”Este uimitor că se bucurau că nu știu limba maghiară, inclusiv părinții. Au spus: Atunci copiii noștri vor învăța limba română pentru că trebuie să vorbească cu dvs. Nu vor putea în maghiară. Vor învăța. Și, într-adevăr, ne descurcăm bine împreună.”
Ana-Maria Tudorache spune că elevii care provin din familii mixte știu mai bine limba română, alții mai puțin, însă au dorința de a învăța și ”un simț fantastic al învățării limbilor străine”. Profesoara își amintește că elevii din prima generație i-au scris, la sfârșitul clasei a VIII-a, poezii în limba română, un alt elev, olimpic la limba maghiară, avea ”un simț fantastic al gramaticii” și era ”capabil să concureze cu orice elev român la partea de gramatică”, iar o altă elevă a avut ambiția de a intra la Șaguna, un liceu cu prestanță, unde intră elevii foarte buni, și a reușit.
”În clasa a V-a sunt timizi, este schimbarea de la învățător la profesor, însă își dau drumul ușor-ușor. La sfârșitul clasei a VIII-a, vezi cât au crescut și cât de mult au evoluat”, mărturisește profesoara.
”Școala, un loc unde te duci cu drag”
De ce nu ar mai pleca de aici? ”În primul rând, îmi place și încerc să împrumut cât mai mult din felul lor de a lucra, din atitudinea aceea responsabilă față de muncă care, câteodată, am senzația că ne mai lipsește, pe ici, pe colo. Este altceva. Văd inclusiv în felul de a fi al copiilor. Sunt foarte deschiși față de mine. Mi-a plăcut foarte mult lucrul acesta și îmi place faptul că discut foarte mult cu doamnele învățătoare și îi văd pe copii.
Noi avem o clădire separată, îi știu pe copii de când intră în clasa pregătitoare. Îi văd timp de cinci ani de zile, mă știu. În momentul în care mă văd în clasă, la clasa a V-a, deja… Da, OK, s-a schimbat, a venit doamna de română, dar oricum o știm de când eram în clasa pregătitoare. Îmi place foarte mult felul de a fi al colegelor învățătoare, mă pot duce la ele să le întreb: cum mă sfătuiești să lucrez cu băiețelul acesta sau care sunt scăpările lui… Interacțiunea cu oamenii cred că este primul lucru care m-a făcut să rămân aici în continuare.”
Ana-Maria Tudorache admite că este mai greu să faci Limba și literatura română cu elevii de etnie maghiară decât cu elevii români pentru că intervine ”bariera lingvistică”, însă misiunea nu este imposibilă: ”Oricât am vrea – eu sunt absolventă de Litere, știu limba franceză, comunic în limba engleză, dar tot mai ușor îmi este să comunic în limba română și în aceeași situație sunt și ei. În momentul în care au probleme sau vin să comunice ceva din sufletul lor, se lovesc de bariera aceasta lingvistică și am senzația că nu pot să spună tot ce ar vrea să spună. Dar, e bine, e un loc unde te duci cu drag.”
De-aș fi regizor…
Orele de română desfășurate de Ana-Maria Tudorache înseamnă multă creativitate. Profesoara caută metode prin care să îi provoace pe elevi să le placă materia, să învețe și să vină cu drag. Anul școlar trecut, elevii de clasa a V-a au filmat scene din cărțile citite, într-un proiect inițiat de profesoară din dorința de a încuraja lectura în limba română.
Proiectul s-a derulat pe tot parcursul anului școlar: în primul semestru, copiii, împărțiți în echipe, au realizat book-trailere după ce au citit cărțile pe care le-au ales singuri ori împreună cu profesoara, iar în al doilea, au avut de realizat o comparație între o carte citită și ecranizarea acesteia.
”A fost un experiment al meu prin care am încercat să îi fac să citească, să găsim cumva interes, să fac în așa fel încât să se deschidă față de mine, pentru că asta mă interesează în primul rând în clasa a V-a. Să îi fac să le fie drag de mine, de materie, să le placă. După aceea, când facem lucruri mai grele, își amintesc că, de fapt, nouă chiar ne place la română, hai că trecem și peste asta, învățăm și asta și ne mai chinuim și cu verbul și cu pronumele… Proiectul a fost un an întreg. În primul semestru au avut o perioadă de pregătire, de discuții, cum facem, cum am putea să punem mai bine în valoare cartea respectivă, iar în semestrul al II-lea, au citit o altă carte și au văzut filmul”, povestește profesoara.
În prima parte a proiectului, copiii au citit cărți precum ”Matilda”, de Roald Dahl, ”Harry Potter” sau ”Marele Uriaș prietenos”, din care au ales o scenă pe care au filmat-o. Și-au împărțit rolurile, unii au fost actori, alții s-au jucat cu luminile ori costumele, alții au fost regizori.
”Am asemănat book-trailerele acestea cu trailerele de la filme. Ei au fost regizorii. Majoritatea au telefoane și se descurcă foarte bine. Unii dintre ei au filmat o scenă din Harry Potter în pivniță. Și părinții ce au zis? Doamna, dar ați văzut cum a fost lumina aia întunecată acolo… Filmaseră o bucățică din ”Harry Potter și Camera secretelor” și aveau nevoie de un spațiu întunecat. Alții în curtea casei, peste tot… Cumva am reușit să îi implic și, din clasa aceasta, o fetiță a fost la olimpiada națională de română pentru minorități și a luat mențiune. Sunt copii foarte frumoși. Generația aceasta mă uimește cât de ușor se descurcă cu tehnologia și cât de la îndemână le vine. Iar eu am profitat de competențele lor, de ceea ce știu ei să facă”, spune Ana-Maria Tudorache.
Proiectul a continuat cu citirea altei cărți și cu vizionarea ecranizării acesteia: ”De exemplu, un grup și-a ales ”Charlie și Fabrica de ciocolată” și, între timp, a văzut ecranizarea, cea cu Johnny Depp, și acolo aveau de ales: ce le-a plăcut mai mult – cartea, filmul, de ce, ce ar modifica în film, de ce nu se potrivește cu cartea? La un moment dat, le-am spus: OK, nu trebuie să citiți cartea, vă uitați doar la film, dar să găsiți elemente care nu v-au plăcut în film și care v-ar plăcea vouă să le scoateți de acolo și să puneți alte elemente din carte. Bineînțeles că au citit cartea pentru că altfel nu puteau face comparația, dar nu le-am spus explicit trebuie să citiți cartea.”
Dragostea de lectură și cartea cu benzi desenate
Ana-Maria Tudorache spune că elevilor săi le place să citească și chiar strânge cărți la clasă pe care copiii le iau acasă: ”Au fost crescuți de mici cu ideea aceasta de a citi. Citesc în limba maghiară, unii și în limba engleză. Părinții sunt foarte deschiși la ideea de a citi. Am o fetiță pe care o surprind, de fiecare dată, citind cărți electronice. Are un e-book reader și citește foarte mult. Și întotdeauna vezi câte o carte pe bancă… Eu am fost de principiul să fiu încântată de orice citesc. Dacă îmi spune un băiat că a citit toate volumele din ”Jurnalul unui puști”, <Wow, super, ai citit în limba română, extraordinar!> și el s-a simțit atunci foarte bine. Data viitoare, când eu vin cu o carte, poate că nu îi place așa de mult, dar rămâne acolo ideea că doamna a fost încântată că am citit asta, hai să încerc să văd. Și își mai fac și poftă unii altora, mai discutăm fragmente și atunci le trezesc interes.”
Profesoara amintește și de experimentul zilei de vineri, prin care a reușit să le stârnească curiozitatea copiilor, determinându-i astfel să continue lecturarea unei cărți acasă.
”La o clasă, le citeam vinerea, cam 10 minute – un sfert de oră. Și tot timpul căutam să mă opresc aproape când să se întâmple ceva. Rămâneau așa… Ce facem până data viitoare? Până când, la un moment dat, a venit o fetiță: Doamna, eu m-am dus să citesc cartea în weekend pentru că nu am mai putut…”, relatează Ana-Maria Tudorache.
Sunt și copii cărora nu le place să citească, adaugă profesoara de română, dar sunt buni la altceva și fiecare talent trebuie exploatat, chiar și la ora de română.
”De aceea eu prefer să lucrez pe grupe pentru că întotdeauna descoperi un alt talent. Aveam un băiețel în clasa a VI-a, care desena minunat. Făceam în perioada aceea benzi desenate. Ne jucam, citeam D-l Goe. Am găsit, la un moment dat, un exercițiu prin care li se cerea să scrie o continuare a poveștii sau o întâlnire a dlui Goe cu un alt personaj… Și au lucrat pe grupe. O fetiță care scria foarte frumos a făcut textul, o alta îi dădea idei, iar băiatul a desenat și a fost încântat că a putut și el, cumva, contribui cu ceva la ora de română… Talentul lui a fost acolo, potrivit. Asta i-a plăcut: faptul că da, uite pot și dacă am reușit să fac asta, merg mai departe și fac și mai mult.
Încerc să găsesc tot felul de trucuri, tertipuri, metode să le fie drag să vină, să le fie drag să învețe și să le fie drag să cunoască mai mult, să-și caute informații. Jucăm și Kahoot la Limba latină. A avut un succes fantastic la elevii de clasa a VIII-a”, explică Ana-Maria Tudorache.
Revista clasei
Un alt proiect realizat de elevii profesoarei de română a fost ”Revista clasei”. Copiii care au terminat clasa a VIII-a au intrat serios în rolul de reporteri și, periodic, relatau în revista clasei experiențele trăite de ei.
”Își alegeau despre ce să scrie: o excursie în care au fost, o întâmplare din curtea școlii, la un moment dat au povestit despre cum au înfrumusețat pereții școlii, cum au pictat pereții”, povestește profesoara.
Despre experiența colorării școlii, Ana-Maria Tudorache spune că activitatea i-a încântat foarte mult pe elevi: ”Gardul exterior era gri și trist, iar copiii au desenat și pictat imagini din basme. Le-a plăcut foarte mult. Fiecare clasă a avut o bucată de zid pe care au dat drumul talentului.”
”Când intrăm în clasă, parcă uităm de tot”
Optimistă și plină de încredere, Ana-Maria Tudorache spune că tot ceea ce face pornește de la copii. ”Dacă stau bine să mă gândesc, copiii au fost cei care m-au făcut să mă înscriu la selecția națională pentru profesorii care urmau să participe la scrierea programei de limba română pentru minorități și m-au ales.
Îmi dau seama că acești copii m-au determinat pe mine să fac mai mult și să învăț mai mult. Dacă mi-ar fi spus cineva, acum 10 ani, că voi face video-uri, că voi învăța să fac filmulețe în care să predau limba română, să lucrez cu o tabletă, să particip la scrierea de programe, să scriu subiecte pentru olimpiadă și să particip cu ei la olimpiadă, aș fi zis: Pot eu să fac asta? Uite că pot. Și că se poate. Partea de stimulare a fost din ambele sensuri. Eu îi ajut pe ei să se dezvolte, dar și ei, la rândul lor, m-au ajutat să mă dezvolt și să îmi placă mai mult ce fac.
Chiar merg cu drag la școală. E o plăcere, sincer. Mai avem de făcut hârtii, mai vin tot felul de lucruri peste noi, dar când intrăm acolo, la clasă, parcă uităm de tot, chiar și de partea aceasta de birocrație pe care trebuie să o rezolvăm.”
Lecții de română, predate online
Dincolo de școala unde predă, Ana-Maria Tudorache este implicată și în câteva proiecte. În prezent, participă la un proiect european de resurse educaționale deschise, desfășurat de Inspectoratul Școlar Județean Brașov, unde creează materiale ce pot fi folosite de profesori: ”În general, am mers pe partea de video și așteptăm să fie platforma gata pentru a le putea încărca, iar colegii noștri să le folosească la clasă, dacă li se par potrivite.”
De asemenea, profesoara realizează, tot în domeniul resurselor educaționale deschise, lecții de gramatică pentru elevii care poate au lipsit de la școală. Acestea sunt postate pe un canal Youtube, unde asigură, alături de profesoara Anda Silea, partea de limba română. ”Ce facem dacă un elev lipsește de la școală? Uite, are alternativa aceasta să vadă lecția pentru a înțelege respectivul concept”, explică Ana-Maria Tudorache.
Citește și:
- Ora de română altfel. Anda Laura Silea: ”Noi, profesorii, trăim prin reușitele copiilor”. Mesajul unui fost elev după 10 ani
- Tatiana Cauni, o profesoară ”severă” care dă ”aripi” elevilor prin teatru și ore de poveste. Ultima provocare: Cafeneaua Merito
- Irina Vasile, învățătoarea care predă schimbarea: ”Învățarea are loc între minți și inimi. Elevii trebuie motivați, iar școala făcută pe placul lor” – Interviu
- Anda Culișir, o profesoară pentru o generație altfel: ”Noi ne distrăm în timp ce învățăm. E fain să înveți, e un lucru extraordinar”
- Adriana Bârcean, o profesoară care s-a mutat la țară, predă engleza la Simultan și îi învață pe copii că viața este faină
