Vineri, 10 februarie. Prima oră. Toți copiii au laptopurile pe bancă și își fac temele la română, la matematică sau proiectul la geografie. Fiecare în aplicația pe care și-o dorește. Este una dintre cele două zile din săptămână în care elevii clasei a IV-a B, de la Școala Gimnazială nr.7 ”Sfânta Maria” din Timișoara, vin cu laptopurile la școală. Ei sunt Clasa ”Creative”, o clasă în care nu există manuale și caiete tradiționale. Copiii lucrează cu resurse online, folosesc manuale digitale, au lecțiile scrise pe cartoane personalizate și le țin în portofolii, alături de fișele de lucru. Învățătoarea Orieta Popa a ales un mod de a face școală în care valorifică educațional interesul copiilor pentru tehnologie, fără a se îndepărta de programă, pentru ca ei să nu simtă ”greutate și plictiseală” în învățare și ”să-și dorească ei mai mult”. Toate acestea se întâmplă într-o sală de clasă prietenoasă, în care se regăsesc mesaje motivaționale și un curcubeu pe podea, unde copiii socializează.
Tema la română la care lucrează unii copii pe laptopuri este o compunere, ”Prieten de nădejde”, în care trebuie să sublinieze subiectele și să insereze imagini. Alții exersează la matematică tabelul și graficele, predate cu o zi în urmă, iar la geografie, în ora a treia, toți se vor plimba pe Google Maps pentru a identifica așezări din România, în funcție de formele de relief.
Fiecare dintre cei 25 de copii folosește ce program, ce aplicație dorește. Când îi întrebi câte știu, numărul lor este impresionant: Prezi, PowerPoint, Canva, Jamboard, Cube Creator, StoryJumper, aplicații în care lucrează atât individual, cât și în echipe. Pe măsură ce termină temele, copiii le trimit învățătoarei. Sunt așezate în Padlet, pe materii, verificate și discutate (părinții au posibilitatea să vadă și ei ceea ce lucrează copiii, accesând link-ul de Padlet pe care îl primesc.)
În această perioadă, copiii vin la școală cu laptopul de două ori pe săptămână, marțea și vinerea, și lucrează la proiecte, fac teme sau exersează cu ajutorul resurselor digitale. Le place atât de mult încât unii nici nu vor să iasă în pauze și preferă ”Bătăliile cunoașterii” de pe Kidibot sau să creeze puzzle-uri pe care alți colegi să încerce să le rezolve. ”Este distractiv și avem mai multe căi să învățăm”, explică un copil de ce îi place cu laptopul la școală.
Învățătoarea Orieta Popa lucrează cu elevii săi digital de doi ani. Copiii erau în clasa a II-a când au început să folosească laptopurile, iar părinții au fost de acord. ”Am început cu o zi pe săptămână, continuăm cu două zile și în ultimul modul din acest an, ei speră să vină de trei ori pe săptămână cu laptopul, dar încă negociem, pentru că știm foarte bine, toate examenele și concursurile la noi în țară se dau doar în format fizic, din păcate. N-am impus niciodată nimic, însă părinții, observând modul de lucru, au decis că merită să investească pentru ca posibilitățile copiilor de învățare digitală să nu fie condiționate de dispozitiv. Laptopul personal pentru ei este ca un ghiozdan unde-ți aduci la școală materiile din ziua respectivă”, precizează Orieta Popa.
Povestea ”Creative”
Clasa învățătoarei Orieta Popa face parte din proiectul ”Creative Classroom”, în care mai sunt implicați doar câțiva alți profesori din țară. În fața unei generații preocupate de tehnologie, învățătoarea și-a dorit o schimbare în modul de predare, astfel încât să ajungă mai ușor la copii.
”Am plecat de la ideea că oricum, în ziua de azi, copiii de la 7-8 ani petrec mult timp în fața calculatorului și nu mereu în scop educațional. Pentru ei este un mijloc de divertisment și atunci am zis, OK, hai sa ghidăm puțin înclinarea aceasta generală a copiilor spre tehnologie. Am stat de vorbă cu toți părinții care, fără excepție, m-au susținut și încet-încet am început”, povestește învățătoarea.
Copiii au ajuns astfel să citească ebook-uri, în paralel cu cartea în format fizic (un lucru la care învățătoarea ține foarte mult), să colinde cu Google Earth prin toată lumea, să facă excursii virtuale și să vadă cum arată un sat de munte, de exemplu. Fac Quiz-uri, folosesc Code Week, se joacă în Scratch și se pregătesc pentru diferite concursuri digitale. ”Erau în clasa a II-a când au susținut primul lor concurs în format digital, concursul <Aristotel>, organizat de Fundația Dan Voiculescu. Au fost încântați că s-au descurcat fără îndrumător și de atunci copiii mei sunt prezenți și fericiți să participe la toate concursurile care au în regulament prezentarea de lucrări în format digital. Nimic nu li se pare prea mult sau prea greu”, mărturisește învățătoarea.
Zilele fără laptop
Deși sunt entuziasmați de zilele în care își aduc laptopurile la școală, copiilor le place cum fac orele și în celelalte zile. ”Facem materiile normale, doar mai creativ. Nu avem manuale, nu avem caiete. Avem portofolii în care punem cartoanele făcute de doamna. Pe cartoane sunt lecțiile noastre”, spun copiii.
Învățătoarea împletește astfel învățarea digitală cu lecțiile în format fizic, doar că acestea diferă de ceea ce se face în mod tradițional la clasă. Lecțiile sunt imprimate pe cartoane colorate, personalizate și păstrate de copii în portofolii, alături de fișele de lucru, la fiecare materie (copiii au portofolii atât în format fizic, cât și digital).
”La fiecare lecție se atașează fișele de lucru corespunzătoare. Totul este realizat de mine, acasă, pentru fiecare elev. Dacă este necesar, fiecare are în cutia lui din clasă rezerve de file A4, matematică și dictando. Sunt ca niște caiete mecanice, care țin loc și de manual și de caiet tradițional. Astfel, avem totul într-un singur loc. Așa m-am gândit eu să centralizez întreaga activitate în format fizic, așa cum centralizez link-urile cu temele în format digital. Copiii au un portofoliu de acest gen la fiecare materie. Pe lângă cartoanele personalizate, create de mine, folosesc și fișele puse la dispoziție de clasadigitala.ro. Le printez și le lucrăm. Nu folosesc manuale în format fizic de 2 ani, deși, ca oricărui profesor, acestea sunt puse la dispoziție de sistem”, explică Orieta Popa.
De ce? Pentru că așa ”este mult mai plăcut de învățat”. Îi implică și îi atrage pe copii. Altfel este când elevii descoperă în lecțiile personalizate imagini cu ei și trebuie să rezolve o sarcină. Cum s-a întâmplat la lecția despre subiect sau la cea despre verb, în care învățătoarea a inserat poze de grup cu elevii. ”Imaginile îi ajută să înțeleagă mai bine lecția. Impactul este altul și modul de învățare este mult mai plăcut atunci când știu că ei sunt personajele lecțiilor. Elevii s-au regăsit inclusiv în probleme de matematică, la educație civică… Aceasta este munca noastră creativă”, precizează Orieta Popa.
Nu doar învățătoarea îi transformă pe copii în personaje ale lecțiilor, chiar și ei fac lucrul acesta. Astfel, compunerile lor pornesc de la experiențe personale, în care nu-și ascund bucuria, optimismul, tristețea sau dezamăgirea. Am observat acest lucru la tema digitală de vineri, ”Prieten de nădejde”, în care aveau de introdus și imagini sugestive, alese de ei (spre deosebire de compunerile scrise pe hârtie, care se bazează pe o imagine dată de învățătoare).
”Întotdeauna mă surprind copiii. Au fost obișnuiți de mici să extragă din experiența personală și să pună într-o temă digitală. Cu ajutorul calculatorului, munca a devenit pentru ei extrem de frumoasă și de relaxantă. Am observat că, în ultimul an, mă întreabă din ce în ce mai puține lucruri. Nu cred că își doresc să devină neapărat informaticieni, dar acest mod de lucru le oferă o deschidere, iar ei se preocupă foarte mult și învață ușor. După doi ani în care folosim tehnologia la clasă, au căpătat rapiditate, dexteritate, se descurcă foarte bine. Sunt mândră de ei. Un lucru foarte important: nu mă îndepărtez de programă, ea este baza atingerii celor opt competențe, doar că o abordez astfel încât informația să ajungă la elev în mod creativ, practic”, punctează învățătoarea.
Sala de clasă ”Creative”
În spatele sălii de clasă în care învață elevii clasei a IV-a B se află cutiile în care ei își țin portofoliile. Fiecare are cutia lui, personalizată, și de acolo își ia în fiecare zi ce are nevoie. În jur, imagini, citate, mesaje motivaționale.
Întreaga clasă este un spațiu primitor, amenajat astfel încât copiii să se simtă bine, să învețe cu drag și să se lase inspirați. Cei care s-au ocupat de decorarea clasei sunt părinții. Dana Jude, președintele Asociației Părinților din școală, care a și venit cu ideea implementării proiectului ”Creative Classroom”, spune că tot ce este în clasă este adaptat după modelele de afară, iar fiecare element are rolul lui.
Fluturașii care zboară din cartea aflată deasupra whiteboard-ului și smartboard-ului, confecționați de părinți, au culori ”aferente proceselor cerebrale care au loc în momentul învățării”, de la explicație până la inspirație, și ”sunt menite, conform studiilor făcute de suedezi, să declanșeze într-un anumit tip de context exact procesele respective”, spune Dana Jude.
Curcubeul de pe podea ”simbolizează același fenomen, doar la nivel emoțional”, iar culoarea pe care se așază fiecare copil poate indica starea pe care el o are în acel moment. Aici este locul pentru discuții, brainstorming, locul de sprijin emoțional și unde copiii își spun poveștile personale.
Pe unul dintre pereții clasei se află un copac cu fotografiile copiilor, așezați în funcție de data nașterii, pe anotimpuri (”noi facem petrecere de fiecare dată când este ziua unui copil”), iar sub el sunt mânuțele imprimate în clasa a II-a și a III-a ( ”simbolizează creșterea și dezvoltarea lor de la un an la altul”) și urmează ca ei să facă același lucru și în clasa a IV-a.
În spatele clasei stă citatul din Dante Aligheri – ”Trei lucruri ne-au rămas din paradis: stelele nopţii, florile zilei şi ochii copiilor”, iar autocolantele au rolul de ”a-i inspira pe copii în fiecare zi”. ”Sunt tipurile de situații în care ei se pot găsi în oricare zi: suntem importanți unii pentru alții, ne ajutăm unii pe alții, suntem corecți, serioși, lucrurile mari au adesea începuturi mici… Pe ușă avem principiile minții deschise, cu soluții la problemele de care se pot lovi copiii, și favoritul meu: <Be a pineapple, stand tall, wear a crown, be sweet on the inside>”, explică Dana Jude.
Acesta este momentul în care aflăm că, în activitățile de la clasă, copiii vorbesc și în engleză, învățătoarea având și specializarea în limba engleză. Un băiețel ne demonstrează acest lucru și povestește despre atmosfera relaxantă din clasa în care el învață. ”Copiilor le place și sunt surprinși de multe ori cât de repede pot trece orele”, intervine Orieta Popa. Copiii o aprobă – ”Da, repedeeee!” și mărturisesc că așa și-ar dori să fie și în gimnaziu: să poată lucra digital.
Transformarea unui profesor
Învățătoarea admite însă că ”nu este ușor să abordezi în acest fel sistemul, să investești foarte mult timp, sentimente, imaginație, să renunți la ipotezele vechi și să le înlocuiești cu altele noi, să asociezi, să combini noțiuni, să intuiești situații astfel încât să poți transforma și modela inimi și caractere”, dar din punctul său de vedere, ”este cel mai frumos lucru posibil și în fond asta e menirea dascălului”.
Pentru a face o schimbare, este nevoie de determinare – subliniază Orieta Popa (foto) – dar și de susținere: ”Nu poți face mare lucru fără sprijin atunci când încerci să schimbi ceva, când vrei să demonstrezi că se poate și altfel. Atunci când ești dascăl de vreo 25 de ani și te apropii de 50 ca vârstă, nu poți fi raportat în sistemul nostru decât la nivel tradițional. Ceea ce e important să știe colegii mei mai tineri este că dacă îți dorești mai mult sau să faci altfel lucrurile, sistemul îți permite. Mai mult decât atât, acolo unde este posibil, îți pune și resurse la dispoziție. E nevoie doar de determinare, energie și sens. Să fii în stare să schimbi, să îmbunătățești ce ai deja, să dai direcții clare copiilor din fața ta la fiecare materie și ei să învețe de la tine fără să simtă greutate, plictiseală, să-și dorească ei mai mult.
Recunosc, consider un privilegiu faptul că predau la această școală, din primele momente am avut întreg sprijinul direcțiunii școlii, mă consult cu doamna director Gica Dumitru cu privire la toate activitățile și proiectele importante pe care vreau să le susțin la clasă, dânsa fiind profesor de limba română. Am avut sprijinul necondiționat al părinților care și-au susținut copiii și m-au susținut pe mine. Nu în ultimul rând, mă bucur că am avut șansa să particip acum doi ani la cursul CRED. Din punctul meu de vedere, a fost cel mai util curs la care am participat, cel mai complet, cel care a întregit munca mea digitală la clasă și nu numai.”
Aceasta este povestea unui profesor care a decis să se reinventeze, să se adapteze nevoilor copiilor de astăzi și hotărât să le ofere generațiilor care vin același tip de învățare. ”Bucuria elevilor atunci când vin la școală atrage după sine și succesul școlar, de aceea sunt decisă să găsesc și pe viitor resurse să-mi fac elevii fericiți. Așa cum spunea Albert Einstein: <Arta supremă a profesorului este de a trezi bucuria exprimării creatoare și bucuria cunoașterii>”, conchide învățătoarea din Timișoara.
Sursa foto: Arhiva personală – prof.înv.primar Orieta Popa
Citește și:
- La școala din Budila, copiii strâng puncte pentru a cumpăra de la „Magazinul clasei”. Scopul proiectului: reducerea absenteismului școlar
- Povestea profesorului din Pustiniș. Fost învățător, Virgil Popa i-a impresionat pe părinții elevilor de la oraș: „Este un diriginte foarte implicat”
- Învățătorul din Draxeni. Dan Șoldan și-a închis afacerea și a mers să predea în satul din Vaslui. Are 11 elevi în clasă și vrea să îi facă să vină cu drag la școală
