Copiii dintr-un sat din Cluj învață în ”Clasa Medievală”. Învățătoarea schimbă decorul în fiecare an: ”Spațiul educațional creează o stare de bine”

1

În fiecare an școlar, învățătoarea Mirela Canonenco amenajează altfel sala de clasă, de fiecare dată pe o anumită temă. Anul acesta, elevii săi de clasa a IV-a învață în Clasa medievală, un loc ca un castel, semnalat încă de la intrarea de pe holul școlii. Înăuntru, descoperi un Castel al timpului, ziduri pe care elevii ”se cațără” la orele de Matematică și exersează la Română, o hartă cu noutățile de la Geografie și un relaxant colț al lecturii. Totul într-un decor istoric, realizat de învățătoare pornind de la preferințele copiilor, cu un rol bine definit în tot procesul educațional. În jurul temei alese, Mirela Canonenco creează povești și, cu ajutorul lor, ține lecțiile la orice disciplină. ”Încerc să creez un spațiu plăcut învățării, un spațiu educațional care să fie relaxant. Am observat că un decor altfel al clasei creează o stare de bine”, spune învățătoarea. 

Mirela Canonenco (foto) este învățătoare la Școala Gimnazială „Pavel Dan” din comuna Tritenii de Jos, județul Cluj. Anul acesta, a creat pentru elevii săi de clasa a IV-a ”Clasa Medievală,” după ce anii trecuți i-a purtat prin Clasa Detectivilor (clasa pregătitoare), Clasa Minionilor (clasa I), Clasa Curcubeului (clasa a II-a) și Clasa Piraților (clasa a III-a).

Ideea amenajării tematice a adus-o la școala din satul clujean după ce a aplicat-o într-o școală privată din Cluj, unde a predat timp de cinci ani. Mirela Canonenco este învățătoare la Tritenii de Jos din 1999 și, după experiența de la oraș, s-a întors în școala de la sat pentru că simte că aici îi este locul.

”E locul în care mă simt ca acasă: copii veseli, colegi prietenoși, un mediu în care mi se permite să îmi pun în evidență și să îmi exprim creativitatea. Suntem ca într-o familie, iar școala este frumoasă, chiar dacă este în mediul rural, o școală cu dotări, față de altele din mediul rural, care are centru de documentare și informare, cu o bibliotecă frumoasă”, povestește învățătoarea care locuiește în Câmpia Turzii și face naveta zilnic la școala din Tritenii de Jos.

Într-o astfel de școală, Mirela Canonenco a pornit în urmă cu cinci ani amenajarea sălii de clasă, o provocare din care spune că nu se poate opri pentru că simte că poate lega povești în jurul unei tematici.

”An de an, realizez decorul clasei pe tematici și, pe tot parcursul anului școlar, mă leg de povestea respectivă. Cum copiilor le plac provocările și poveștile, obișnuiesc să aleg tematica sălii de clasă împreună cu ei, în funcție de nevoile lor școlare și de preferințele lor”, precizează învățătoarea.

Anul școlar trecut, când i-a întrebat pe copii cum ar dori să arate clasa și ce lucruri noi ar vrea să afle, și-a dat seama că ideea care îi unește este trecutul istoric: ”Așa mi-a venit ideea de Clasă Medievală, Călători în spațiu și timp – acesta este motto-ul nostru – și am legat tema și de disciplinele noi de la clasa a IV-a, Istorie și Geografie. De fiecare dată, încerc să creez un spațiu plăcut învățării, un spațiu educațional care să fie relaxant. Am observat că un decor altfel al clasei creează o stare de bine.”

Toate elementele din decorul clasei, spune învățătoarea, au valoare pedagogică și educativă. Niciun obiect nu este adus doar pentru că este frumos, fiecare lucru trebuie să se lege de activitățile de învățare, să capteze, să spună o poveste, să fie personalizat.

”Spațiul educațional este în strânsă legătură cu starea de bine a copiilor. Când eu intru în clasă, trebuie să mă simt bine și atunci se transmite această stare de bine și copiilor. Și profesorul și copiii să se simtă bine în mediul în care își desfășoară activitățile, acesta să nu fie unul încărcat, obositor, să nu distragă atenția, să fie estetic, să răspundă intereselor copiilor și, mai ales, să fie unul funcțional”, consideră Mirela Canonenco.

O plimbare prin clasă…

În Clasa Medievală, creată de învățătoare, pereții sunt decorați cu panouri tematice pentru fiecare disciplină, pe care elevii atașează elemente noi, pe tot parcursul anului școlar. Nimic nu este pe post de ”tablou”, totul este folosit în procesul de predare-învățare.

Panoul de la disciplina Limba și literatura română este, de pildă, un zid al ortogramelor, construit încă de la începutul anului, și asupra căruia elevii revin ori de câte ori este nevoie, citesc și exersează. ”E un panou funcțional și operativ”, explică învățătoarea.

La Matematică, panoul, amenajat tot ca un zid, are tabel de numerație și un turnuleț cu cifrele romane. Pe harta de la Geografie, elevii așază de fiecare dată noțiunile învățate: Am pornit de la punctele cardinale, apoi am învățat despre vecinii României, i-am așezat la locul lor, am învățat unitățile majore de relief, le-am așezat… Este oarecum ”o hartă mentală”. Efectiv, fără să vrei, te uiți și vezi că acolo este Câmpia Română, dincolo Marea Neagră… Vrând-nevrând, îți formează o imagine a hărții României.”

Panoul de la Istorie reprezintă un castel al timpului: ”Pentru fiecare unitate de învățare sunt niște turnulețe și pe fiecare turnuleț așezăm câte o fereastră, cu titlul lecției și cuvinte aferente lecției respective. De exemplu, pentru lecția ”Popoare de ieri și de azi”, pe fereastra castelului sunt enumerate popoarele. Totodată, atunci când recapitulăm, ne ducem la panoul respectiv și reflectăm. Lansez teme de discuție și de reflecție. Am văzut că funcționează și când funcționează nu pot să renunț la idee. E frumos dacă ai putere și timp să faci asta pentru că le place copiilor.”

Colțul de lectură

În sala de clasă, cu bănci așezate astfel încât cei mici să nu stea unul în spatele celuilalt, există și fotografii ale copiilor din timpul activităților la clasă și ”un spațiu de expoziție”, iar ”copiii se simt valorizați, se simt bine, le crește stima de sine că se văd acolo, cu proiectul lor, cu poza lor”. Spațiul este completat cu un colț de lectură, amenajat și el în stil medieval.

”Copiii citesc fie când terminăm o lecție mai repede, fie când termină ei anumite sarcini de învățare (în clasa noastră, sarcinile de învățare sunt diferențiate). Au câte o carte în ghiozdan, iar dacă nu o au, împrumută din biblioteca clasei. De asemenea, în zilele în care nu ieșim afară din cauza vremii, rămân și citesc în colțul de lectură. Tot acolo, citim poveștile istorice. Nu există oră de istorie care să nu se termine cu o poveste. Ne așezăm toți acolo și ascultăm povestea. Momentele noastre de citit sunt acolo, sunt mai relaxate, cu pernițe, ieșim din bancă, este altfel”, povestește Mirela Canonenco.

Învățătoarea are 13 copii în clasă (192 de elevi sunt în toată școala) și admite că ”altfel se lucrează cu un număr mic de elevi”. ”Eu îi admir pe profesorii, pe învățătorii care lucrează cu un număr foarte mare de elevi, de peste 30. Să ai puterea să te împarți la toți copiii… e greu, e foarte greu, îi admir. Eu lucrez foarte relaxat cu cei 13 copii. Îmi ajunge timpul să ajung pe la fiecare, să pot reveni într-o activitate la fiecare dintre ei, să pot să merg cu fiecare încă un pas înainte, să nu lăsăm pe niciunul în urmă. Progresul în învățare asta înseamnă: în fiecare zi să fim mai buni decât ieri.”

În căutarea comorilor cunoașterii

Mirela Canonenco povestește că, în fiecare an, amenajează sala de clasă în săptămâna dinaintea începerii școlii. O ajută colegii, iar financiar, suportă totul, dar, ține să sublinieze, ”nu este o avere”.

”Investiția mea în sala de clasă, din punct de vedere financiar, este la un nivel mediu, nu mă pot plânge de faptul că investesc foarte mulți bani. E vorba de o hârtie cu care îmbraci un panou, cu care faci o bordură… Pentru mine, imprimanta și laminatorul sunt materialele de bază, însă este nevoie de timp. Înainte de a începe anul școlar, timp de o săptămână, asta fac, după ce, pe tot parcursul vacanței de vară, gândesc, concep, fac desene, procur materiale, fac schițe…”, spune învățătoarea.

Inclusiv, intrarea în sala de clasă este sub forma unui castel, dar ”nu este ceva foarte scump”: ”E nevoie poate de un pic de creativitate, de gândire și de reflectare asupra unor elemente, însă nu este imposibil. Oricine poate să decoreze altfel sala de clasă, nu e ceva wow, doar e nevoie de timp și de dorința de a face ceva nou.”

Învățătoarea își amintește de Clasa Piraților din anul școlar trecut. Deși unii îi asociază cu personaje negative, învățătoarea a creat povești frumoase la clasă cu ajutorul piraților, dacă ne gândim ”la altruismul lor, la spiritul de echipă, la reguli, la disciplină, la poveștile lor, la comori”… ”Ce înseamnă comori? Clasa piraților a fost o aventură pentru a descoperi comori ale cunoașterii. De câte ori descopeream ceva nou, era o comoară a cunoașterii… Pentru mine și copii, Clasa Piraților a avut o valoare pozitivă.

Învățare cu povești medievale

Tot cu ajutorul poveștilor, învățătoarea desfășoară lecțiile și în acest an. De exemplu, la o oră de Română, copiii au avut de găsit părți de vorbire ascunse într-un castel, iar, la mijloacele de orientare, au avut de descoperit ce se găsește în partea de nord a castelului sau ce se află în partea de sud-est a bucătăriei.

”E mult mai practic și mai captivant decât să spunem Haideți, să stabilim punctele cardinale! Pentru mine este plăcut să creez povești pe baza unei tematici. La semnele de punctuație, am adus un papirus pe care era scris un text greșit: slujitorii nu cunosc scrisul corect, papirusul trebuie să ajungă la conte și ei au avut de corectat textul, că doar nu o să ajungă scrisoarea la conte cu greșeli…”, povestește învățătoarea.

La Matematică, copiii ”au urcat” pe ziduri și poteci spre castel, iar cine rezolva corect anumite operații ajungea să ia steagul arborat de pe turnul castelului: ”Un fel de fișă- labirint. Foarte multe activități le organizez în grup, sunt mai provocatoare. Sunt copii care nu stăpânesc anumite noțiuni și se ajută între ei. Copiii învață foarte bine unii de la alții, munca în grup funcționează, chiar le place și se simt în elementul lor.”

Răbdarea unui profesor…

Cum va decora clasa de anul viitor, când va avea copii de pregătitoare, Mirela Canonenco încă nu și-a făcut planuri, dar cert este că vrea să rămână la școala din Tritenii de Jos.

”Se poate în orice școală…”, mărturisește învățătoarea, deși ”nu este ușor”, dar ”atunci când îți dorești să ai rezultate, te gândești la toate detaliile, ce să mai concepi, cum să îi captivezi și să îi atragi pe copii”.

”Copiii din zilele noastre nu mai sunt copiii de demult, care executau ceea ce li se dădea ca sarcină. Trăim în secolul vitezei, sunt schimbări permanente, este nevoie să ne adaptăm un pic nevoilor lor personale. Este atât de important să ne aplecăm asupra dezvoltării personale a copiilor… Când copiii nu sunt bine emoțional, nicio activitate de învățare nu are sens. Este important să fie bine ei cu ei. Copiii atât de ușor te citesc dacă tu, ca dascăl, ești acolo, dacă le oferi încredere și îi încurajezi. Nu poți să te prefaci. Copiii văd tot, tu ești, ca profesor, puterea exemplului și eu cred în puterea exemplului. Și avem nevoie de răbdare în tot ceea ce facem. Cred că asta este una dintre marile calități ale unui profesor: răbdarea”, spune învățătoarea Mirela Canonenco.

Clasa Medievală, creată de învățătoarea Mirela Canonenco, face parte din comunitatea ”Școli prietenoase și creative”, inițiată de Anca Tîrcă, consultant educațional.

Imagini din anii școlari trecuți – clasa pregătitoare și clasele I-III:

Foto: înv. Mirela Canonenco

Citește și:

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.