Învățătoarea Sorina Iacob și-a așteptat elevii luni, în prima zi de școală din semestrul al doilea, cu prăjituri și ciocolată caldă, dar și cu o surpriză. În clasa pictată și decorată cu fotolii-puf și leagăne atârnate de tavan, în care elevii citesc și se relaxează, colțul de lectură a fost completat cu o canapea, iar scaunele copiilor au fost colorate. Învățătoarea a făcut schimbările cu ajutorul părinților, în timpul vacanței de iarnă, și ne povestea, duminică, cu câtă nerăbdare așteaptă să vadă reacția celor mici. Elevii săi sunt în clasa a II-a și au o sală de clasă amenajată altfel încă din clasa I. În vara lui 2018, învățătoarea din Slatina a obținut bani din sponsorizări și a transformat o clasă sobră, rece într-una caldă și prietenoasă. Sorina Iacob crede în starea de bine a copiilor la școală și și-a dorit să le ofere elevilor săi un spațiu ”ca acasă”, unul pe care ar fi vrut să îl să aibă și ea atunci când era elevă.
După fiecare vacanță, Sorina Iacob (foto), învățătoare la Școala Gimnazială „George Poboran” din Slatina, obișnuiește să facă schimbări în sala de clasă. De data aceasta, a colorat scaunele, inspirată de o imagine pe care a văzut-o la un atelier de bune practici, susținut de Anca Tîrcă, și a adus o canapea, unde va citi alături de copii.
”Am vrut să le fac o surpriză copiilor când vin din vacanță. Înainte să se termine școala, i-am pus să scrie pe bilețele ce culori preferă, fără să le spun de ce, și am pictat scaunele în culoarea aleasă. Le-am făcut și acea canapea care întregește spațiul nostru de lectură, despre care ei nu au știut, de asemenea, nimic”, ne spunea învățătoarea, cu o zi înainte să înceapă școala.
Toate au fost realizate cu sprijinul părinților, care s-au oferit, de-a lungul timpului, să o ajute văzând-o de atâtea ori că face modificări în clasă. Tatăl unui copil a colorat scaunele, un altul a realizat scheletul canapelei, iar o mămică a croit husa… ”Părinții sunt foarte implicați. Sunt niște oameni extraordinari”, mărturisește Sorina Iacob.
Canapeaua va fi locul în care copiii vor citi, ei fiind deja obișnuiți cu momentele de lectură de care se bucură într-un spațiu al clasei, dotat cu fotolii-puf, pernuțe și covor, sau în cele trei leagăne, dintre care unul primit cadou din partea unei mame.
”Acolo, pe canapea și în colțul de lectură, vom citi împreună și mi-am propus să alegem chiar un moment al zilei pe care să îl dedicăm lecturii. Până acum nu era ceva stabilit, când simțeam, într-o pauză, citeam… Sau dacă terminau o sarcină mai devreme, mergeau, își luau cărți din dulăpioare, citeau și mă așezam și eu lângă ei. De acum încolo, aș vrea 10 minute să citim toți, în fiecare zi, dar vom stabili totul împreună. Voi vorbi cu ei, nu decid eu, vreau să ascult propunerile lor”, spune învățătoarea.
Transformarea unei săli de clasă
Clasa în care învață cei 21 de copii de clasa a II-a a fost amenajată de învățătoare în vara lui 2018, înainte ca ei să înceapă clasa I. Sorina Iacob își dorea o sală care să le ofere elevilor săi un mediu plăcut de învățare. Clasa a fost renovată din fondurile școlii, iar de dotarea și amenajarea acesteia s-a ocupat învățătoarea. A obținut sponsorizări și cu banii primiți a achiziționat mobilier nou, o multifuncțională, pufurile, dar și materiale pentru pictură pentru că pereții aveau să fie pictați de o colegă-învățătoare, cu imagini și mesaje pe care le văzuse pe un site de afară. ”Toate s-au întâmplat în vara lui 2018, în iulie-august. Atunci am stat cam toată vara la școală și așa am făcut clasa”, povestește Sorina Iacob.
Învățătoarea din Slatina acordă o atenție deosebită spațiului din clasă pentru că este convinsă că acesta are un rol important în tot procesul de învățare. ”Eu cred foarte mult în starea de bine a copiilor în clasă. Atunci când fac ceva pentru ei, nu mi se pare deloc greu sau solicitant pentru că reușesc să mă pun în locul lor și să mă văd pe mine, copil, și mă gândesc cum mi-ar fi plăcut mie să fie clasa mea. Recunosc, clasa mea era rece, foarte rece”, își amintește învățătoarea.
Sorina Iacob și-a dorit prima dată să fie învățătoare în clasa a VI-a, când dirigintele, care a fost și învățător, le tot povestea din experiența lui. A făcut Școala Normală din Slatina și, din momentul în care a venit la catedră, și-a propus să fie o învățătoare care să-i facă pe copii să vină cu drag la școală, pornind de la experiența sa de elevă, cu un învățător, ”un domn în vârstă care era bun cu noi, dar nu ne făcea să ne simțim altfel, cum mi-aș fi dorit eu” și o învățătoare ”foarte dură, exagerat de dură”.
Învățătoare, în satul natal
Învățătoarea a predat timp de 19 ani în satul său natal, Osica de Sus din județul Olt, deși locuia la Slatina, dar nu a vrut să plece de acolo și a făcut naveta ani de zile. ”Atunci când îți propui un obiectiv, îl urmezi. Așa mi-am propus eu: copiii din satul meu să învețe cu o învățătoare care să lucreze cu ei altfel și m-am străduit să fac asta”, spune Sorina Iacob.
S-a mutat la școala din Slatina în urmă cu trei ani, în 2017, unde a continuat să desfășoare aceleași lecții care să îi implice și să îi atragă pe copii, cu activități-surpriză, unele desfășurate și în afara spațiului școlii. Acum, după vacanță, va merge, de exemplu, la film cu cei trei copii din clasă care au câștigat un concurs de lectură, în care elevii au primit provocarea de a citi și de a scrie pe un tricou ideile principale din cartea citită. Cine a citit cel mai mult a primit biletul la film, alături de învățătoare.
”Copiii abia așteaptă să vadă ce le mai pregătesc și mă întreabă tot timpul. Când copiii se îmbolnăvesc, părinții mă sună să îi conving să stea acasă pentru că au febră, dar ei sunt curioși ce mai fac eu acolo și ei nu iau parte. Este o mare bucurie asta...”
O lecție despre comunism
O astfel de lecție care le-a plăcut copiilor și din care au învățat foarte multe lucruri a fost cea despre comunism din luna decembrie. Atunci, învățătoarea le-a povestit despre eroii de la Revoluție, despre libertate, dar și despre ceea ce a însemnat perioada comunistă, așa cum a fost trăită de ea pe vremea când era copil:
”Le-am povestit despre lipsurile care erau atunci, văzute de mine, copil, și cum am simțit eu perioada aceea, comparând cu ceea ce este astăzi. Le-am spus că nu aveam dulciuri… Cum adică nu aveați dulciuri? Le-am spus că noi nu puteam să plecăm din țară, așa cum merg ei cu părinții în concediu, și au fost foarte uimiți. Le-am mai spus că nu aveam cărți și d-asta eu iubesc cărțile atât de mult, că nu aveam atâtea desene animate… Au fost impresionați de aceste amintiri.”
Acasă, copiii au avut ca temă de realizat un interviu cu părinții sau bunicii în care aceștia să le povestească despre perioada comunistă. ”Chiar am găsit niște răspunsuri extraordinare. Luni, când au venit la școală, copiii știau foarte mult lucruri despre perioada comunistă, unul dintre bunici chiar fusese rănit, la București, în timpul Revoluției. A fost un moment deosebit, mi-au spus apoi și părinții, pentru că nu mai discutaseră de multă vreme în familie astfel de lucruri.”
La vot, alături de părinți
Ideea unei dezbateri despre comunism i-a venit învățătoarei după o activitate desfășurată în cadrul opționalului ”Comunitatea mea”, în care copiii au votat și au discutat despre ceea ce înseamnă alegeri. Se întâmpla chiar înainte de turul al doilea al alegerilor prezidențiale, din luna noiembrie, când copiii au avut de creat un magazin în comunitatea lor.
”A fost o activitate în care copiii aveau de umplut un magazin gol. Atunci am făcut o temă de campanie, de dezbatere – cu ce să umplem magazinul – și, împărțiți pe echipe, așa cum stau în bănci, au făcut propuneri. Câte trei propuneri la început, apoi au rămas câte două de la fiecare echipă, am făcut buletine de vot și o urnă, le-am explicat cum trebuie să stea la rând și să introducă votul în urna de vot… În momentul în care au făcut propunerile, ei și-au argumentat și opțiunea. Marea majoritate a optat pentru un magazin de cățeluși, după ce le spusesem că o condiție în alegerea magazinului era ca acesta să servească atât nevoilor lor, cât și nevoilor părinților și bunicilor lor. Atunci ei mi-au spus un lucru care m-a emoționat teribil: vor un magazin de căței pentru ca părinții, bunicii și copiii, atunci când rămân singuri, să aibă un cățel pe care să și-l cumpere și să fie lângă ei”, relatează Sorina Iacob.
După această activitate, învățătoarea și-a îndemnat elevii să meargă chiar la vot, alături de părinți, și să îi povestească, luni, ce au observat și ce i-a impresionat.
”Atunci am ajuns să le spun că eu, când eram mică, nu am avut ocazia asta și au urmat întrebări de ce. Le-am explicat că era un altfel de regim, că nu puteai să votezi… Unii au fost impresionați de ștampilele de vot, alții de faptul că pe buletine erau mai multe nume și părinții au stat să gândească ce să aleagă.
Părinți care nu intenționau să voteze au mers la vot pentru că eu le spusesem copiilor să-i însoțească. Doamna a zis că au murit oameni ca voi să puteți vota, le-a spus o fetiță părinților ei. În decembrie, a venit în clasă o echipă de jurnaliști și am fost foarte bucuroasă să văd cu ce au rămas ei după săptămâna referitoare la Revoluția din 1989 și lecția cu alegerile. Au murit oameni ca noi să putem vota și este important ca noi sa mergem la vot, să ne spunem opinia. Cei care ne conduc să ne reprezinte, a spus un băiețel. Alții au spus că este important să nu ne pierdem dreptul de a vizita alte țări”, povestește Sorina Iacob.
În acea zi, copiii au mai avut un moment în care au demonstrat că au învățat cât de important este votul: aveau de colorat un Moș Crăciun, dar pentru că, într-o echipă, un copil voia un moș albastru, decizia a fost luată prin vot. ”Le-am spus: Vedeți ce important este să votați? Dacă unul dintre voi nu vrea să voteze, balanța se poate înclina într-o parte care poate, în mod normal, nu ar câștiga și este important să mergem să votăm. Pentru vârsta lor, au înțeles și, spunându-le an de an, vor rămâne cu aceste idei.”
Micii antreprenori
Învățătoarea mai povestește că, la ore, abordează fiecare temă integrat și aplicat: ”Copiii trebuie să înțeleagă că la școală venim să învățăm lucruri care ne vor ajuta în afara școlii, nu le învățăm doar așa ca să le memorăm”.
Astfel, la ora în care au învățat unitățile de măsură, copiii au făcut limonadă, au măsurat cu lingurița și cu diverse pahare și sticle, iar, la masa corpurilor, au cântărit pixuri, cărți… Când au învățat despre bani, elevii s-au transformat în mici antreprenori, într-o activitate care a pornit de la troc. Împărțiți pe echipe, au avut de pregătit o pizza și au făcut schimb de produse pentru ca, în final, fiecare să aibă pizza lor. În ziua următoare, au fost clienți și comercianți, au vândut produse și ”îi vedeam cum negociau la preț, cum își numărau restul” și au făcut chiar o bancă în clasă.
”În final, am avut un târg, unde ei au câștigat primii lor bănuți. Am mers la librărie de unde ei și-au cumpărat pentru prima dată din banii munciți de ei o carte și le-au luat și mămicilor câte o floare”, spune învățătoarea, acesta fiind și proiectul cu care a câștigat la selecția națională ”Creatori de educație”.
Relația cu elevii
”Chiar dacă sunt micuți, îi privesc ca pe niște oameni care au păreri, dorințe, opinii”, descrie învățătoarea modul cum își construiește relația cu elevii săi. Ține cont de opiniile lor, îi încurajează să argumenteze, să își spună punctul de vedere, dar și să își gestioneze emoțiile și să rezolve conflictele.
”Așa i-am învățat, pentru că la vârsta lor sunt discuții din te miri ce și, ca să nu avem supărări și conflicte, am zis că trebuie să discutăm, să negociem câteodată. Le-am spus că trebuie să îl asculte și pe celălalt și îmi place foarte mult să discut cu ei despre empatie: Atunci când ne punem în pielea cuiva, în papucii altcuiva, reușim să înțelegem motivele pentru care el are o anumită atitudine, un anumit comportament. Așa, cu siguranță, ne vom rezolva mai ușor eventualele conficte și chiar funcționează lucrul acesta. Au învățat să aibă răbdare și să își aștepte rândul atunci când este nevoie”, povestește învățătoarea Sorina Iacob.
Pentru că am pornit de la surpriza primei zile din semestrul al II-lea, învățătoarea i-a așteptat, luni, pe copii nu doar cu prăjituri și ciocolată caldă, dar și cu o poveste: ”Făt Frumos din Lacrimă”, de Mihai Eminescu. O invitație la lectură a învățătoarei pentru lunile ce vin, într-o sală de clasă cum și-ar dori să aibă poate mulți elevi din școlile românești și în care va exista, în fiecare zi, o pauză de lectură. Decizia a fost luată de copii, tot astăzi, prin vot și urmează să se desfășoare timp de 10 minute de la ora 10.00.
Foto: înv. Sorina Iacob
Citește și:
- Clasa cu scaune colorate: O idee pusă în practică de o profesoară de română din Slatina pentru elevii săi de clasa a VI-a FOTO
- Școala din Videle cu sală de clasă în aer liber și club de lectură: ”Copiii vor o școală mai prietenoasă, mai veselă, mai frumoasă” FOTO
- O școală mică de cartier din Sibiu, decorată și transformată într-un loc ”cochet și misterios” unde copiii pot descoperi mereu alte lucruri FOTO
- Școala bucuriei, la Pitești. Profesorii, părinții și elevii au pictat, într-o zi, curtea școlii. Daniela Stana: ”Din dragoste pentru copii, da, se poate!” FOTO
- O clasă ca într-o școală de afară. Învățătoarea Anca Dediu și câțiva părinți ”inimoși” au creat un decor de vis pentru ”Spiridușii” din Cudalbi
