Învățătoarea din Suceava care predă italiana la clasa pregătitoare. Copiii ascultă Vivaldi și citesc la un ceai

0

O nouă poveste din școală vine de la Suceava, dintr-o clasă în care copiii, aflați în primul an de școală, învață limba italiană. Învățătoarea Anca Darea le predă elevilor săi o oră pe săptămână, în afara programei școlare, iar micuții sunt încântați. La fel de mult le place Ceainăria literară, unde citesc, la un ceai, în fiecare zi de vineri, în timp ce, la Matematică și Comunicare, învață cu ajutorul jocurilor și poveștilor. Tot în clasa Ancăi Darea se ascultă muzică ”liniștitoare”, se dansează și se face multă mișcare. ”Eu ador să fac copiii să râdă, să se simtă fericiți”, mărturisește învățătoarea care crede că meseria de dascăl este asemănătoare celei de actor.

Învățătoarea Anca Darea predă la clasa pregătitoare, la Liceul cu Program Sportiv din Suceava. Are 20 de copii în ”Clasa Florilor” și este prima generație la această școală, după ce înainte a predat timp de 4 ani într-un sat, aflat la 20 de km de Suceava. A trăit mai mulți ani în Italia, este și profesor de Limba italiană, disciplină pe care le-o predă elevilor de la clasa a XI-a și a XII-a.

”A fost o provocare pentru mine să am elevi foarte mici și elevi foarte mari”, spune Anca Darea, care a ținut să împărtășească frumusețea limbii italiene și micuților săi de la clasa pregătitoare. A ales să facă acest lucru într-o zi în care copiii au trei ore în orar și după ce ce părinții și-au dat acordul.

”Copiilor le place limba italiană. Învățăm prin joc, prin cântec… La noi în clasă, copiii sunt în permanentă mișcare. Dansăm, cântăm, ne ridicăm, facem mișcări după orice cântecel. Ei sunt foarte încântați că învață o altă limbă decât cea care se predă oficial (n.red. – engleza), chiar îndrăgesc această oră, iar cea mai mare recompensă pentru mine este feedback-ul lor”, declară învățătoarea.

Ceainăria literară

Anca Darea a adus în școală și proiectul ”Pauza de lectură”, demarat în parteneriat cu Asociația Română de Literație, un proiect care propune zece minute alocate lecturii, în fiecare zi. Colegii învățătoarei au apreciat ideea și fiecare a adaptat-o la clasa lui. Anca Darea a ales o altă formulă, având copii de pregătitoare, și pentru a face ora și mai atractivă a creat Ceainăria literară a clasei. În fiecare zi de vineri, timp de o oră, copiii citesc cărți alese special pentru vârsta lor, într-o atmosferă plăcută, la un ceai cald.

”Consider că cititul este foarte important pentru copii și mi-a plăcut ideea acestui proiect, pe care am lansat-o pentru implementare și colegilor mei. Copiii din clasa mea sunt foarte încântați. Eu le pregătesc ceai cald și, în acea oră, savurăm ceai, biscuiți și citim pe rând câte o pagină. Am citit până acum cinci cărți. Pe lângă copii, la fel de încântați sunt și părinții”, mărturisește învățătoarea.

Povești, personaje, jocuri…

Matematica și Comunicarea sunt descoperite de copii prin joc și cu ajutorul poveștilor, spune Anca Darea, iar cei mici chiar devin personaje de poveste.

”Îmi place ideea de poveste. Povestea este ideală pentru copii și cred că pregătitoarea este potrivită pentru această idee. Copiii se simt într-o lume în care domnește prietenia și totodată ei se transpun într-un anumit rol, trăiesc cu adevărat ceea ce se povestește acolo”, explică învățătoarea. Pentru fiecare săptămână, dascălul alege o poveste, cu ajutorul căreia copiii se ”joacă” la toate disciplinele. Un personaj îi ghidează în lumea alfabetului la fiecare literă nou-învățată, iar dascălul își amintește de ”Găina poznașă”, când le-a adus copiilor în clasă ouă și paie de la țară.

”Totul real pentru a-i ajuta, nu doar să-și imagineze, pentru că ei sunt la etapa de învățare pre-operațională, învățarea concretă. Ei trebuie să atingă, să vadă, să pună mâna, să privească, să exploreze, să observe, să descrie ceea ce văd”, spune Anca Darea.

Matematica se învață tot prin joc, iar dascălul caută metode atractive pentru copii, astfel încât aceștia să se implice și, în același timp, să se simtă bine și să se distreze. În galeria jocurilor cu care au exersat operațiile și au calculat se numără ”Mașina de calcul”, un joc în care copiii au folosit mingi de ping-pong, ”Zarul”, Aruncarea la țintă, Bowling – împărțiți în echipe, copiii au avut de adunat popicele răsturnate, dar și Rigletele.

”Și îmbinăm totul cu poveștile, pentru că noi lucrăm integrat. La orice fișă la Matematică, m-am legat și de povestea de la Comunicare”, completează învățătoarea. Iar ”orice fișă lucrează copilul trebuie să fie viu colorată, cu personaje” și, obligatoriu, proiectată pe tablă pentru ca elevul să aibă ”o viziune foarte clară a ceea ce urmărește”. Tehnologia nu trebuie să lipsească, adaugă Anca Darea.

”Vreau să fiu învățătoare”

La ora de Dezvoltare personală, copiii au tot felul de activități prin care învățătoarea urmărește să îi dea posibilitatea copilului ”să se exprime, să nu fie emotiv fără motiv”.

E foarte important ca un copil să aibă puterea de a se exterioriza, să nu-i fie frică să vorbească, să poată să își spună o părere. Sunt copii care duc în spate un caracter închis, el ascunde ceva și tu trebuie să descoperi prin tot felul de jocuri, în principal prin jocuri de rol”, spune Anca Darea.

Într-o zi, le-a propus copiilor să inverseze rolurile și să fie ei învățătoare. Doritorii i-au luat locul la catedră, iar învățătoarea a devenit elev. Bucuria copiilor a fost fără margini.

”Borcanul prieteniei” a fost o altă activitate la Dezvoltare personală, în care copiii și-au oferit mici daruri: ”Am vrut să arătăm cât de important este rolul bucuriei, câtă bucurie poate să producă un mic dar oferit cuiva și, mai ales, cât poate să îl ajute pe celălalt copil să se simtă important în ochii celorlalți. Deși sunt copii, mă uimesc că adesea se ceartă între ei, iar Borcanul prietenei a adus un plus de iubire, a fost un moment în care copiii au avut trăiri intense. Este foarte important ca cei mici să se iubească între ei și să promovăm prietenia.”

Pe muzica lui Vivaldi…

Orele de AVAP, dar și momente din ora de Matematică sau de Comunicare se desfășoară pe fond muzical. Învățătoarea le pune ”muzică liniștitoare”, iar copiilor le place Vivaldi,  Chopin, Beethoven ori Eugen Doga.

”Vreau să îi ajut să înțeleagă că viața are momente în care ne mișcăm, suntem activi, dinamici, dar și momente în care trebuie să reflectăm asupra frumuseții ei. Deși sunt mici și nu înțeleg pe deplin acest lucru, prin simțurile lor, ajung să se simtă liniștiți. Reacția lor mi-a confirmat că le place și mereu îmi spun că vor muzică liniștitoare. În același timp, îi ajut să iubească cultura, chiar de mici, pentru că societatea în care trăim nu promovează foarte multe lucruri care să ducă la o dezvoltare frumoasă a copiilor noștri”, spune învățătoarea.

”Școala, a doua casă”

Copiii au în clasă și o orgă muzicală, de tip covor, pe care tot sar, și, până săptămâna trecută, au avut chiar un Traseu al dinozaurilor care s-a deteriorat de atâta țopăială, însă învățătoarea plănuiește un alt traseu: Ne jucăm și cu păpuși Barbie, și cu puzzle. Avem un dulap plin de jucării. Adică tot ce se poate astfel încât copiii să simtă că aici este a doua casă. Ne jucăm, dar de fapt învățăm prin joc și ei nu mai simt asta ca pe o obligație. Totul e să ajung la sufletul lor.”

Despre satisfacția cea mai mare pe care o are, Anca Darea mărturisește: ”Sincer, când văd că nu vor să plece acasă. Mă bucură enorm. Eu ador să fac copiii să râdă, să se simtă fericiți. Vin părinți să îi ia la 16.00 de la After și copiii dau din picioare și nu vor să plece.”

Anca Darea spune că își face meseria cu pasiune, investește mult timp în pregătirea lecțiilor (am vorbit într-o zi în care soțul și copilul o ajutau să confecționeze materialele pentru a doua zi la școală) și crede că meseria de dascăl este asemănătoare celei unui actor:

Noi nu facem un singur lucru, noi facem o grămadă de lucruri în fiecare zi, ne asumăm niște roluri. Mai ales la clasa pregătitoare unde, preluând niște copii mici, în primul rând a trebuit să fiu ca o mamă pentru ei, ei să mă perceapă ca persoana de încredere cu care ei pot continua într-o altă instituție decât grădinița, unde erau obișnuiți cu educatoarea.

Între copii intervin și conflicte și atunci ai alt rol: de a-i asculta, de a-i împăca, de a-i îmbrățișa, de a-i iubi, deci și psiholog și consilier. De-a lungul unei zile, nu știi niciodată ce ți se poate întâmpla. Trebuie să fii pregătit să fii orice pentru orice copil în orice situație. Atunci este clar că ești un actor care faci de toate, indiferent de piesa care îți este dată, rolul pe care ți-l asumi, astfel încât copilul să primească de la tine ceea ce trebuie să îi transmiți: căldură sufletească, empatie, iubire, încurajare.

”Mă bucur că părinții mei m-au îndrumat să mă fac învățătoare. Nu știu ce m-aș fi făcut altceva. Totul pleacă din suflet și tot timpul vreau să fac o conexiune între sufletul meu și al copiilor”, conchide învățătoarea.

Foto: Anca Darea

Citește și:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.