O săptămână la școală poate însemna pentru elevi o experiență unică, în care învață practic și interactiv, își testează creativitatea, gândirea critică și inteligența emoțională și pun în practică toate cunoștințele acumulate, de la matematică și comunicare până la geografie și istorie. ”Jocul păcii mondiale” este o provocare de care copiii pot avea parte timp de cinci zile, într-un scenariu în care sunt prim-miniștri, miniștri, șefi ai ONU ori ai Băncii Mondiale și au de rezolvat crize, de înfruntat războaie, de gestionat bani și, într-un final, să aducă pacea. Este un joc care dezvoltă multe abilități, îi transformă pe copii, este distractiv, dar, în același timp, ”suficient de serios pentru a le crea un nivel de conștientizare în ceea ce privește viața și lumea în care trăim”, povestește Daniela Doru, facilitator al jocului.
Daniela Doru și Manuela Murariu (foto) au început jocul, luni, la Școala Babel din Timișoara, cu 26 de copii de clasa a IV-a, a V-a și a VI-a. Sunt profesoare la această școală, dar și facilitatoare ale ”Jocului păcii mondiale” (The World Peace Game), un joc creat de John Hunter, în 1978, într-o școală din SUA.
”John Hunter a creat jocul atunci când și-a început cariera de profesor la o școală de copii supradotați, de clasa a IV-a, din SUA. Este și un joc distractiv, dar în mare măsură este suficient de serios pentru a le crea copiilor un nivel de conștientizare în ceea ce privește lumea în care trăim”, spune Daniela Doru.
Scopul jocului, adaugă profesoara, este de ”a implica copiii într-o activitate în care ei se confruntă, prin rolul personajelor pe care le joacă, cu problemele reale ale lumii. Ce se întâmplă este că ei devin conștienți de lumea în care trăiesc, de faptul că lumea are crize: refugiați, conflicte, războaie, foamete, schimbarea climei/poluare etc.”
Copiii, în roluri politice
”Jocul păcii mondiale” se desfășoară în jurul unei table de joc, organizată pe patru niveluri – subacvatic, terestru, aerian și spațial, unde sunt așezate patru țări (o țară estică, o țară deșertică, o țară vestică cu multe resurse și o țară nordică orientată către ecologie). În fața problemelor politice, economice și sociale cu care aceste țări se confruntă, copiii fac strategii, negociază și rezolvă conflicte.
Practic, ei sunt actori ai unei vieți reale pentru că fiecare țară are un prim-ministru și un cabinet, format din viceprim-ministru, ministrul apărării, ministrul finanțelor și ministrul economiei și comerțului.
Toate aceste funcții politice sunt asumate de copii într-un joc care îi pune față în față cu reprezentanții unor instituții internaționale, conduse de copii de pe poziții care chiar există în realitate.
Organizația Națiunilor Unite este instituția care ”are rolul de a sprijini toate țările implicate în joc, de a rezolva conflictele și a instala pacea mondială”, Banca Mondială ”ține evidența a tot ce se întâmplă din punct de vedere financiar, încasează amenzi, taxe, auditează bugetele țărilor”, iar Curtea de Justiție verifică ”acordurile comerciale și tratatele de pace care se stabilesc între țări și poate interveni în cadrul unui conflict ce apare într-o țară, de tipul vrem să dăm jos prim-ministrul”. Și, nu în ultimul rând, sunt traficanți de arme, cei care pot veni cu ”propuneri de invenții de arme sau de strategii pentru ca o țară să continue războiul sau să îl oprească.”
Un joc ideal pentru Săptămâna ”Școala Altfel”
În total, copiii au de rezolvat, din pozițiile pe care le ocupă, nu mai puțin de 50 de crize, iar ”jocul nu se câștigă până nu sunt rezolvate toate crizele și până când bugetele țărilor nu sunt mai mari decât cele inițiale”.
”Este un joc care inspiră copiii în a se identifica cu roluri politice la cel mai înalt nivel. Inițial, în acea postură își doresc să declare război, să cumpere arme, să lucreze individual. Haosul și confuzia îi copleșesc uneori până în punctul în care își doresc să renunțe. Așa e “construit” acest joc. Doar ca, la un moment dat, vine sclipirea… acel moment de conștientizare care le atinge sufletul și inima. Și acest moment este transformațional. De atunci este despre împreună, pentru toți, pace mondială”, povestește Daniela Doru (foto).
Este un joc complex, extrem de antrenant, care îi atrage pe copii și poate fi o variantă foarte bună pentru Săptămâna ”Școala Altfel”. Se adresează elevilor cu vârsta mai mare de 10 ani și se desfășoară pe parcursul a cinci zile (15-17 ore pe joc), într-o formulă de minimum 25 de copii. Până acum, cele două facilitatoare, Daniela Doru și Manuela Murariu, l-au pus în practică la gimnaziu și la clasa a IV-a, dar ”este interesant și ar fi foarte util să se joace cu toți copiii de la 10 până la 18 ani”.
Transformarea pe care o poate produce un joc
Manuela Murariu, profesor de engleză și germană la Școala Babel, spune că ”Jocul păcii mondiale” le dă ”ocazia copiilor să învețe în cel mai natural și liber mod cu putință despre cum putem să trăim împreună în pace pe această planetă”:
”Jocul este un pretext pentru a crea un mediu sigur în care copiii să experimenteze diverse stări (frustrare, bucurie, furie, încântare, etc) și să evolueze fiecare în felul lui spre ceea ce îl ajută cel mai mult în devenirea lui. În majoritatea copiilor are loc o transformare. A putea fi martor în calitate de facilitator la astfel de transformări în decursul unei săptămâni este un privilegiu.”
La rândul său, Daniela Doru consideră că, prin acest joc, copiii au parte de ”experiența unei săptămâni pe care nu o vor uita niciodată” și cu care ”vor pleca spre drumul vieții de viitor adult”. ”Și am mare încredere în acești viitori adulți, cu șanse de a avea mai multă încredere în ei și o conectare mai profundă cu intuiția lor”, mărturisește Daniela Doru.
Ce învață copiii
”Jocul păcii mondiale” poate fi numit un joc care îi pregătește pe elevi pentru viață pentru că dezvoltă abilități și competențe de care ei vor avea nevoie mai târziu. Copiii învață, explică Daniela Doru, ce înseamnă să lucrezi în echipă și ajung la concluzia că numai ”împreună” poți câștiga, nu numai în joc, dar și în viață:
”Copiilor le place atât de mult încât toți se implică. Este o transformare la nivel uman, în primul rând de conștientizare și de asumare a unor decizii. Ei învață că orice acțiune pe care o fac are o consecință asupra celorlalți, într-un fel sau altul. Pe de altă parte, jocul dezvoltă abilități și calități pe toate ariile curriculare”.
Jocul, la clasa învățătoarei Andrada Mazilu
Elevii învățătoarei Andrada Mazilu (foto), de la Liceul Teoretic „Nikolaus Lenau” din Timișoara, au experimentat jocul în urmă cu un an și jumătate, alături de Daniela Doru. Andrada Mazilu își amintește că ”World Peace Game” a reprezentat ”o experiență deosebită” pentru clasa sa.
”Deși se numește „joc”, pentru copii a fost o activitate foarte serioasă. Spre deosebire de alte jocuri în care distracția prima, la acest tip de joc gândirea a fost extrem de mult solicitată. Au fost aduse subiecte de actualitate (încălzirea globală, războaie) în discuție, iar copiii au trecut prin situații și conflicte, în joc se numeau „crize”, pe care au învățat să le rezolve.
A fost o săptămână cu învățare intensă și cu o experiență transformatoare. Sunt recunoscătoare că am avut-o pe Daniela alături de noi și am învățat multe de la ea”, spune Andrada Mazilu.
Final de joc
Și așa cum se întâmplă în lumea reală, ”Jocul păcii mondiale” presupune și o sesiune de vot. ”Alegerile” sunt cele care încheie experiența de o săptămână a copiilor când, pe buletine de vot, ei vor vota cei mai buni ”jucători”. Cel care, de exemplu, a contribuit în mod deosebit la a aduce pacea sau cel care a dat dovadă de a fi un bun coechipier.
Câștigătorii la ”urne” sunt recunoscuți, însă toți participanții la joc se pot declara câștigători, pentru că au învățat multe, chiar și de a face alegerile corecte. ”Copiii nu mai ajung să își pună pe buletinul de vot prietenul sau prietena, așa cum ne așteptăm de obicei, ei chiar pot să recunoască acea persoană care a avut o atitudine deosebită în timpul jocului”, explică Daniela Doru.
Foto: Daniela Doru și Manuela Murariu
Citește și:
- Matematica învățată altfel. Ovidiu Bădescu, profesorul ”emoțiilor”: Dacă este oră în care eu nu aud ”Wow, ce tare”, parcă nu mă simt bine
- Anca Simion, o învățătoare pentru ”starea de bine”: Îi învață pe copii să vină cu drag la școală și pe profesori să gândească cu inima
- Tatiana Cauni, o profesoară ”severă” care dă ”aripi” elevilor prin teatru și ore de poveste. Ultima provocare: Cafeneaua Merito
- Povestea unei profesoare care predă limba română copiilor maghiari. Ana-Maria Tudorache: ”A fost o provocare, dar n-aș mai pleca de acolo”
- Învățătoarea din Brașov care predă ”inteligența emoțională”. Oana Oana crede în schimbarea la firul ierbii și în educația cu ”dragoste pentru copii”
