Ceainăria din clasă. Învățătoarea care și-a invitat elevii la un ceai și turtă dulce de ziua lui Eminescu FOTO&VIDEO

13

Când clasa devine o ceainărie și poți să bei un ceai cald ori să savurezi o turtă dulce, cum să nu mergi cu drag la școală? De o asemenea experiență frumoasă au avut parte elevii de clasa I de la Școala Gimnazială Nr. 280 din Capitală. Învățătoarea Consuela Colțan a ales să deschidă o ceainărie în clasă – ceainăria ”Mihai Eminescu” – pentru a celebra, într-un cadru plăcut, cald, ziua marelui poet. Învățătoarea a adus ceaiul și turta dulce, iar copiii au ascultat poezii, au povestit, și-au confecționat propria pană și, la final, au primit o diplomă. Ceainăria nu a fost aleasă întâmplător, veți vedea de ce, iar clasa nu este pentru prima dată transformată într-un altfel de spațiu. Copiii au avut aici și muzeu, și cinematograf, și spațiu cosmic pentru că, spune învățătoarea, copilul de astăzi învață foarte bine prin joc de rol, iar şcoala trebuie să fie un univers al poveştilor şi al învăţării prin joc.

POVESTE DIN ȘCOALĂ. Învățătoarea Consuela Colțan sărbătorește în fiecare an, pe 15 ianuarie, cu elevii săi, ziua lui Mihai Eminescu. Anul acesta, a ales să realizeze o activitate integrată, într-un cadru cald şi primitor, cel al unei ceainării.

De ce ceainărie?… Deoarece am dorit să fac legătura şi cu conţinutul predat la comunicare în limba română (grupul de litere „ce Ce”), pentru că afară era foarte frig şi pentru că am considerat dintotdeauna că acest amestec de miresme, de carte şi de ceai fierbinte este cheia spre tărâmul imaginaţiei. Lectura devine mai plăcută, atunci când savurezi o cană aburindă de ceai, alături de o turtă dulce aromată. Desigur, eu am preparat ceaiul şi l-am adus la şcoală, împreună cu turta dulce, miere şi muulte felii de lămâie. Cum să nu fie bun, dacă am presărat în el picături de dragoste, boabe de pasiune şi stropi de magie?…”, povestește dascălul.

Îmbrăcați în costume populare, copiii au venit cu nerăbdare la școală pentru că știau că, în această zi, doamna învățătoare deschide o ceainărie… Cum s-au simțit: ”Cum se simt de fiecare dată când pătrund în clasă şi nu ştiu ce va urma… la început uimiţi, apoi curioşi să afle povestea activităţii şi nerăbdători să participe. „Povestea” spune că d-na învăţătoare şi-a invitat elevii la inaugurarea ceainăriei dumneaei, pe care a numit-o „Ceainăria Mihai Eminescu”. Accesul în ceainărie era condiţionat de purtarea unei ii şi de prezenţa unui volum de poezii de Mihai Eminescu. Bineînţeles că eu, ca şi  gazdă, am purtat de asemenea costum popular.  

Iubesc enorm portul popular şi tradiţiile noastre şi încerc să le insuflu şi copiilor mei această dragoste pentru tot ceea ce este autentic românesc. Purtăm des ie la şcoală, cântăm imnul României şi citim legende despre eroii noştri. Pe de altă parte, nu aveam cum să îl celebrăm pe Eminescu, altfel decât în straie de sărbătoare, el fiind unul dintre marii patrioţi ai neamului”, spune Consuela Colțan.

În timp ce se bucurau de ceaiul cald, copiii au ascultat povestea vieţii lui Mihai Eminescu, pe înţelesul lor, au lecturat poezii accesibile capacităţii lor de înţelegere, dublate de formarea deprinderii de a căuta un anumit titlu în cuprinsul cărţii, descrie învățătoarea ceea ce s-a întâmplat în ceainăria din clasă:

”Am stăruit puţin asupra poeziei „Ce te legeni?…”, identificând în text prezenţa grupului de litere „ce”, memorând un fragment al poeziei şi apelând la recitarea pe roluri (poet-codru). Am vorbit despre instrumentele de scris ale vremii, pana şi călimara cu cerneală, şi au putut chiar încerca o astfel de peniţă din metal, scriind asemeni lui Mihai Eminescu. A urmat un moment de AVAP, în care şi-au confecţionat şi decorat propria pană, pe care au ataşat-o unui creion, cu care au ilustrat codrul din poezia „Ce te legeni?…” Pe tot parcursul activităţii, copiii au băut ceai şi au ascultat poezii de Mihai Eminescu, recitate de actori români, iar în încheiere, au fost recompensaţi cu o diplomă de participare”.

Ceainăria nu a fost însă prima experiență de acest tip pentru elevii Consuelei Colțan. Învățătoarea cu o experiență de 24 ani în învățământ este unul dintre profesorii care pun accent pe joc în procesul de învățare. Realizează ”lecții-spectacol”, iar fiecare elev al său are o marionetă, prin intermediul căreia interacţionează unii cu alţii, creează poveşti şi situaţii de viaţă.

”Procesul de învăţare ar trebui să fie distractiv”

Cum trebuie implicați copiii, ce fel de activități sunt potrivite pentru ei, ce rol are învățătorul, cum ar trebui să fie școala pentru ca elevii să vină cu plăcere și ce își dorește un profesor de la școală, despre toate acestea vorbește Consuela Colțan, din propria experiență și cu exemple concrete din clasa sa.

Ce activități nonformale desfășurați  împreună cu copiii din clasa dvs.? Treceți dincolo de programa școlară?

Multe, foarte multe, însă nu le pot delimita ca fiind strict „nonformale”. Prin activitatea desfăşurată la clasă, urmăresc să respect programa şcolară, îmbinând toate cele trei forme ale educaţiei  (formală, nonformală şi chiar informală), având ca scop formarea unor personalităţi uşor adaptabile la nou, creative şi responsabile. Astfel, clasa noastră reprezintă un spaţiu versatil, care se transformă în funcţie de tipul activităţii desfăşurate: de la spaţiu de joacă, la scenă, de la magazin la adăpost de animale, de la muzeu la ceainarie, de la spaţiu cosmic la cinematograf, de la sală de lectură la laborator de biologie.

Copilul de astăzi învață foarte bine prin joc de rol, prin punerea în pielea personajelor, prin experienţe în care este provocat să participe după puterile proprii, întâlnind probleme şi situaţii de învăţare menite să-l determine să le analizeze, să le examineze şi să descopere soluţii plauzibile. În clasa mea, fiecare elev deţine câte o marionetă, prin intermediul căreia interacţionează unii cu alţii, creează poveşti şi situaţii de viaţă, pe care le dezbatem şi din care învăţăm lucruri noi. Avem prietenii clasei, personaje confecţionate de mine, în mărime naturală: Domnişoara Alfabet, Elefănţica Emi, D-l Quintus, Moş Alfabet, Curiosul şi Creativa, care participă activ la actul didactic, ajutându-mă să realizez adevărate „lecţii-spectacol”.

”O învăţare eficientă nu se poate realiza cu elevi înţepeniţi în bănci ţintuite în podea”

Un rol important în procesul de predare-învăţare îl are învăţarea prin cooperare, pe care o folosesc încă din clasa pregătitoare. Cheia succesului constă în menţinerea unor aşteptări înalte, răspunderea individuală şi de grup a elevilor şi crearea unui mediu în care cooperarea să fie încurajată. În clasa mea, organizez foarte des astfel de activităţi, copiii fiind deja obişnuiţi să lucreze în echipă, în bănci (aşezate în diverse moduri) sau pe jos (pe perniţe). O învăţare eficientă înseamnă una participativă, activă şi creativă. Acest tip de învăţare nu se poate realiza cu elevi înţepeniţi în bănci ţintuite în podea. Este nevoie de mobilier modular, cu ajutorul căruia putem împărţi spaţiul sălii în „centre de activitate” bine delimitate, în care elevii pot lucra în grupuri, îşi pot exprima opiniile în discuţii incitante. Rolul învățătorului este acela de mediator, el va coordona activităţile „din umbră”, încurajând exprimarea liberă a copiilor, comunicarea, respectul reciproc, valorizând, în acelaşi timp, şi interesele copiilor.

Revenind la activităţile nonformale, pot enumera doar câteva din multitudinea de acţiuni întreprinse cu elevii mei, în scopul dezvoltării spiritului civic, de protejare a mediului înconjurător, de cunoaştere şi valorizare a trecutului: plantare de copaci, acţiuni de strângere a gunoaielor aruncate în natură, colectarea dozelor de aluminiu în vederea reciclării, colectarea selectivă a deşeurilor; pictarea şi comercializarea tricourilor, în scopul strângerii de fonduri pentru bătrânii nevoiaşi, donaţii în produse; vizite la muzee, participare la ateliere de „Istorie vie”, celebrarea zilei de 1 Decembrie, Ziua Europei, 24 Ianuarie.

”Activitatea de predare-învăţare trebuie să devină o aventură a cunoaşterii”

Ce credeți că îi face pe copii să vină cu plăcere la școală? Cum ar trebui să fie școala pentru a-i determina să vină cu drag?

Consider că abordarea ludică a învăţării îi face pe copii să vină cu plăcere la școală.  „Procesul de învăţare ar trebui să fie distractiv, folosind o metodologie adaptată, diversă şi incitantă. Dacă învăţarea nu e distractivă, vom face eforturi imense, atât elevii, cât şi noi, profesorii.”, spuneau J. Olsen şi Th. W. Nielsen. Activitatea de predare-învăţare trebuie să devină ,,o aventură a cunoaşterii” în care copilul este provocat să participe după puterile lui, iar rolul profesorului constă mai mult în cel de stimulare, dirijare şi de motivare, printr-o participare entuziastă.

Dacă se va pleca de la ideea că şcoala este un univers al poveştilor şi al învăţării prin joc; că trebuie să aducem şcoala către copil şi nu copilul către şcoală şi dacă se va centra procesul de învăţare pe competenţe şi nu pe cunoştinţe, atunci totul va decurge firesc, natural şi cât se poate de plăcut.

”Îmi doresc o şcoală în care să văd pe chipul elevilor bucuria cunoaşterii, nu teroarea memorării”

Credeți că sunt lucruri de schimbat în școala românească? Ce ar trebui schimbat?

Off, sunt mult prea multe lucruri de schimbat…nu le voi enumera, ci voi preciza principala cauză: subfinanţarea sistemului de învăţământ. Îmi doresc să apuc să predau într-o şcoală în care toţi elevii români vor merge cu drag, vor face sport în săli sigure şi bine amenajate, vor mânca la prânz în cantine, vor face voluntariat, vor realiza activităţi în afara şcolii, fără susţinerea financiară a părinţilor. O şcoală în care să văd pe chipul elevilor bucuria cunoaşterii, nu teroarea memorării; o şcoală în care învaţă să fie cetăţeni responsabili, să gândească critic şi să pună întrebări.

Foto: facebook.com/Consuela Coltan


Dacă știți Povești din școală – proiecte derulate de copii și de profesorii lor sau povestea unor copii/profesori care v-au impresionat – vă așteptăm să ne scrieți pe stiri@sparknews.ro sau în secțiunea ”Știrea ta!”

Citește și alte Povești din școală:

Citește și Silvia Mușătoiu, directorul Colegiului Șincai: ”Aș elimina cu totul politica din învățământ pentru că nu va merge niciodată ceva”

13 COMENTARII

    • Cu mare sinceritate , va pot raspunde la aceasta intrebare …. sunt parintele unui copil din aceasta clasa …. noi nu am contribuit financiar nici acum …nici la multele activitati pe care Dna Invatatoare le a organizat la clasa . O zi buna sa aveti , si sa speram in viitor la cati mai multi dascali ca si dansa .

    • Da, vă spun eu cât ii costă pe acei părinți : lunar, zi de zi, de luni până vineri, comorile cele mai de preț ale lor (ale părinților, ca poate aveți nevoie de explicație suplimentara), rămân în grija și atenția acestui om minunat, pe care ar trebui, mai întâi, să – l cunoașteți și apoi să incercati să „aprindeți un fitil”, doar că vă mănâncă limba… Apropo, toate locurile sunt ocupate, dacă vă interesează o experiență… Dar, dacă dețineți un volum de poezii de Mihai Eminescu și o ie, cred că puteți intra și dvs la ceainărie, parcă atâta „costa biletul”, nu?

  1. „Un părinte ” (adica o persoană care nu își asumă această întrebare ), pot să vă
    raspund eu .Sunt Nicoleta Costache , mama unui copil din acesta clasă si pot să afirm și să mi asum , ca acestă ceainarie NU COSTA absolut nimic !

  2. As vrea sa raspund eu acestui „parinte” care întreabă cât costă ceainaria. Raspunsul este zero lei, dar multă iubire din partea copiilor și bineînțeles si din partea noastră, a părinților. Am copilul in clasa dnei Coltan si fetița mea o percepe ca pe o mamă și credeti-mă dragă domnule ca nu sunt cuvinte mari. Sunt extrem de fericită ca acest OM MINUNAT are in grijă si copilul meu.

  3. Domnule sau Doamna”un parinte” credeti ca totul in viata se face cu si pentru bani?Daca nu ati avut sansa sa intalniti un astfel de om,de ce judecati si faceti afirmatii de genul acesta? In comparatie cu dvs.eu pot sa spun adevarul,pentru ca fiica mea invata in clasa acestei minunate Doamne.Nu ne-a costat nimic aceasta ceainarie,cum nu ne-a costat niciodata nimic zecile de activitati si surprize pe care Doamna le face zilnic.Scoala se poate face si altfel,trebuie sa ai daruire,suflet si vointa.Dar este un proverb romanesc:”Vulpea cand nu ajunge la struguri,zice ca sunt acri!” Va inteleg frustrarea ca nu puteti avea un suflet ca al doamnei,dar nu mai aruncati cu noroi in munca unui om care se straduieste zilnic sa aduca ceva nou sistemului de educatie.Noi o apreciem si ii multumim din suflet pentru tot.Si vreau sa va intreb ceva: Pe doamna Consuela o iubesc toti oamenii care ajung sa o intalneasca, sa nu mai spun copii,pe dvs.va iubeste cineva???Semnat,UN PARINTE FERICIT.

  4. Buna ziua,
    Aș vrea să i răspund părintelui curios referitor la costurile lunare ale ceainariei noastre, în calitate de parinte al unui copil din clasa doamnei invatatoare.
    Strict la activitatea la care faceți referire „Ceainăria” ne a costat „deranjul” de a pune copiilor in ghiozdan cana preferată si incă „deranjul” de a-i îmbrăca in ie.
    Ținând cont că lunar doamna învățătoare desfășoară astfel de activități de 6 – 8 ori, faceți dumneavoastră calculul și vedeți ce „povară” avem de suportat lunar.
    Numai bine va doresc!

  5. Concret, un parinte, care din fericire, are copilul la d-na Coltan in clasa, va poate spune ca aceste actiuni nu costa niciun ban. Sunt facute de d-na invatatoare din dragoste si pasiune pura pentru copii si din dorinta de ai invata valorile autentice romanesti.

  6. D-le „un părinte”, înţelegem că dvs ca un neomarxist ce sunteţi vă stau în gât activităţile tradiţionale dar ar trebui să vă abţineţi.
    De asemenea ştim că vouă sexomarxiştilor vă plac alt gen de activităţi pentru ştergerea identităţii naţionale a copiilor iar această activitate a d-nei învăţătoare este una dintre contramăsurile pe care noi românii patrioţi le vom lua de azi înainte împotriva voastră.

  7. Oricat muncesc si se zbat dascalii buni, intotdeauna apar vesnicii „parnti nemultumiti”, care critica si arunca cu noroi in ei si in munca lor (si asa remunerata prost). In loc sa apreciati inovatia si implicarea..va plangeti. Invatamantul si invatatorii trebuie respectati ptr munca lor, iar respectul este o dovada a educatiei..iar multi, nu il au. Respectati invatatorii! Ei pun primele caramizi in casa educatiei copiilor nostri!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here