Într-o școală din Bacău, elevii de clasa a IV-a învață altfel la ore. Lecțiile sunt de multe ori sub fomă de concurs, iar teatrul forum este modalitatea prin care copiii învață să gestioneze conflictele. Despre toate acestea ne povestește învățătoarea Neli Popoveniuc care a creat o strategie didactică proprie, bazată pe instruirea diferențiată. Nu toți copiii sunt la fel, dar toți trebuie să înregistreze un progres este ideea de la care a pornit dascălul în aplicarea ”metodei performanțelor diferențiate”. Învățătoarea aduce non-formalul în orele pe care le desfășoară și spune că nu are bucurie mai mare decât să își vadă elevii fericiți, să vadă cum ”le sticlesc ochii” atunci când ies la tablă și că au încredere în ei.
Vă imaginați o clasă în care 10 copii ies deodată la tablă și rezolvă exerciții la Matematică? Ei bine, acest lucru se întâmplă în clasa învățătoarei Neli Popoveniuc, de la Şcoala Gimnazială ”Ion Creangă’’ din Bacău. Este ora în care dascălul desfășoară lecția sub formă de concurs, aplicând o metodă de instruire diferenţiată prin care vrea să demonstreze că fiecare elev este bun. Învățătoarea ne povestește despre ”Metoda performanțelor diferențiate” pe care a creat-o și care constă în realizarea de activități didactice ce țin cont de personalitatea fiecărui copil, în care există competiție constructivă și motivația de a învăța.
”Viziunea mea este aceea bazată pe instruirea diferențiată. Acesta este wow-ul meu, dacă pot spune așa, să aduc programe diferențiate și să îi dau fiecărui copil cam ceea ce poate el să ducă și are nevoie”, spune învățătoarea de la Clasa Isteților.
Dascălul crede că nu se poate ajunge la performanță dacă desfășori lecțiile după același tipar, în care toți copiii au aceleași exerciții, cu același grad de dificultate, fără a se ține cont de faptul că unul este performer la Matematică, altul are înclinații spre Română.
De aceea s-a gândit cum ar putea să facă lecțiile interactive, în care toți copiii să iasă la tablă, să gândească, să se simtă evaluați.
”Ideea aceasta a metodei performanțelor diferențiate a pornit de la faptul că părinții au dorința de a ieși copiii la tablă. Fiecare părinte își dorește să fie solicitat copilul lui, să fie întrebat, să fie sigur că a înțeles… Și am găsit o formulă. Este de fapt o strategie didactică, în care organizez lecțiile sub formă de concurs”, explică Neli Popoveniuc.
Învățătoarea ne relatează cum decurge o oră de Matematică, în special cele de consolidare, în care aplică această metodă și în care copiii intră în competiție: elevii sunt împărțiți în trei grupe (Fluturași, Albinuțe și Furnicuțe) și fiecare grupă iese la tablă, unde sunt scrise multe exerciții, inclusiv pe niște tăblițe alăturate. Unele exerciții sunt mai ușoare, altele mai complicate.
”Se pornește de la ideea că profesorul cunoaște foarte bine nivelul de dezvoltare intelectuală și potențialul fiecărui copil. Și fiecare exercițiu are propriul lui destinatar. Eu știu foarte clar cui îi este adresat, dar copilul nu are sentimentul că el are un exercițiu mai slab. Vreau să fiu sigură că el poate să rezolve și, dacă nu poate și are nevoie de ajutor, vreau să ajungă și el la succes.
Nu îi dau ceva peste puterile lui, să nu-l poată înțelege, să nu-l poate rezolva. Pe mine mă interesează ca fiecare copil să înregistreze un progres în fiecare oră. Dacă eu lucrez una – două – trei probleme într-o oră, cu grad de dificultate foarte ridicat și nu ajung la nivelul de înțelegere al celor 28 de copii pe care îi am în clasă, cu siguranță că progres vor înregistra doar o mână, vârfurile. Lucrând în felul acesta, cu exerciții diferențiate, fiecare va înregistra progres. Și ies și câte 10 la tablă, deodată”, precizează învățătoarea.
Elevii care rămân în bancă nu pot scrie toate exercițiile de la tablă, fiind foarte multe, dar nici nu stau degeaba. Învățătoarea a creat noțiunea de ”evaluator”: fiecare copil de la tablă are doi omologi în bănci, care au ca sarcină să rezolve și ei exercițiile. În felul acesta se verifică dacă elevul de la tablă a rezolvat corect un exercițiu.
”Copiii sunt toți implicați. Nu copiază așa de pe tablă fără să gândească. Cei care sunt în bănci vânează greșeli și eu mă ajut de evaluatori. Ei obțin puncte, lecția este organizată sub forma unui concurs și competiția aceasta pozitivă îi mobilizează foarte mult: să rezolve și repede, să descopere și unde este greșit”, explică învățătoarea.
Pentru fiecare exercițiu corect rezolvat, elevul de la tablă primește o bulină, iar dacă a greșit, învățătoarea îi dă posibilitatea ”să se ridice”, să mai exerseze tipul acela de exerciții și să obțină și el bulina. În cazul în care un elev-evaluator a rezolvat greșit, atunci și el este scos la tablă și primește un exercițiu asemănător ca ”să fim sigur că și el învață și știe”:
”Următoarea grupă, la fel… Obțin și ei buline. Și apoi vedem care grupă a obținut cele mai multe buline. Competiția îi motivează, deși ne ferim, mai ales în clasele mici, să-i poziționăm pe poziția aceasta de competiție. Dar nu este notată în catalog, elevii nu obțin note. Eu am grijă ca, până la urmă, toți copiii să primească bulina, să nu fie nimeni supărat.”
Neli Popoveniuc spune că a aplicat metoda experimentului în două clase și a observat că, în clasa în care s-a lucrat cu metoda performanțelor diferențiate, copiii care au fost solicitați tot timpul cu exerciții și scoși la tablă au înregistrat un progres mult mai mare comparativ cu cei din clasa în care s-a lucrat clasic, deși copiii au același potențial intelectual.
”La Matematică este o bucurie pentru mine să îi văd cum ies toți la tablă și cum se bucură să fie acolo, să fie atenția îndreptată asupra lor, să ajungă la rezultatul corect, să fie valorizați. Ei nu au competiție din care să rămână supărați, îmbufnați… Este o competiție constructivă, plăcută, toți sunt bucuroși pentru că toată lumea primește punctaje și ajunge la rezultatele corecte.”
Teama unor elevi de a ieși la tablă
Și acesta a fost un motiv pentru care învățătoarea a adoptat metoda instruirii diferențiate, propunându-și să îi familiarizeze pe copii cu ieșitul în față, cu lucrul la tablă, cu posibilitatea de a fi evaluați mereu și de a-i pune în situația de a ajunge la performanță.
”Bucuria mea a fost că, la seria trecută, de exemplu, profesorii de Română și Matematică mi-au spus că, față de copiii de la alte clase, cei de la clasa mea sunt fericiți să iasă la tablă. În general, copiilor le este teamă să nu greșească, au o frică de tablă. Dar, elevii mei, după doi ani ani în care au fost scoși mereu la tablă, nu mai au acest sentiment. Copiii devin mult mai siguri pe ei, chiar și copiii mai slabi au încredere în ei, nu mai au teama de a vorbi în fața clasei, sunt lăudați de colegii lor, le crește stima de sine, colegii lor îi apreciază, colegii lor nu îi mai văd: ăla nu știe, ăla nu poate.”
Proiectele de acasă. Sau cum copiii devin prieteni
Învățătoarea recunoaște că programa de clasa a IV-a este destul de încărcată, iar copiii nu pot asimila toate informațiile din manualele de Istorie și Geografie, de pildă.
”Cred că nici nu și-a propus nimeni când a conceput programa școlară și nici cei care au făcut manualele școlare să ofere tot volumul acela mare de cunoștințe pentru a fi asimilat. Doar de a te familiariza cu conținutul și ne axăm pe datele cele mai importante, pe ceea ce într-adevăr trebuie să știm”, spune învățătoarea.
Pentru a fi mai ușor, dascălul merge pe aceeași învățare interactivă și pe ideea de proiecte: ”Eu l-am numit proiect aplicativ de învățare colaborativă. Ei învață prin colaborare”. Cum foarte multe proiecte sunt realizate de copii acasă, aceștia fiind împărțiți pe echipe, învățătoarea a constatat un mare avantaj: ”Îi văd mult mai prietenoși, colectivul e mult mai unit. S-au împrietenit mai bine mergând pe rând la casa câte unuia.”
Dincolo de faptul că se dezvoltă spiritul de echipă și copiii devin prieteni, cert este că aceștia își însușesc mai ușor cunoștințele: ”Materia ajunge mult mai frumos și mai simplu la ei, nu își iau niște informații așa serbede care trec pe lângă ei. În momentul în care au de făcut un astfel de proiect colaborativ la sfârșit de săptămână, sigur Ștefan cel Mare rămâne în căpșorul lor”, mărturisește învățătoarea care vorbește și despre rolul părinților: ”Dacă implici părinții, cu siguranță ai succes. Comunicarea cu părinții este foarte importantă și dorința lor de a fi parte din procesul acesta.”
Elevii-actori
Teatru forum este o metodă non-formală pe care învățătoarea o folosește la ora de Educație Civică, prin care copiii învață să gestioneze și să amelioreze conflicte, pentru ”a întelege mai bine valorile morale, normele morale, ce înseamnă bunătatea, adevărul, binele, empatia”.
Este ”o piesă” în care trei elevi sunt actori și joacă rolul agresorului, agresatului și martorului, iar ceilalți asistă de pe margine. Elevii stabilesc un scenariu, creează o situație conflictuală și joacă.
”Cei care sunt actori, aproape de-adevăratelea actori, au roluri, doar că toate replicile sunt spontane. Ceilalți stau pe margine pe scăunele sau pe pernuțe și se uită cum prezintă toată situația pentru că vrem să ajungem la adevăr, la bine, la întrajutorare”, povestește învățătoarea.
Dascălul spune că vrea să îi învețe pe copii să vorbească, să își prezinte ideile, să devină siguri pe ei. Și au voie să greșească: ”Mi se pare foarte important să își argumenteze ideile, să nu aibă frică, să se exprime liber. Greșeala nu are nicio importanță, face parte din activitatea noastră de zi cu zi și din natura noastră umană. Lor nu le este frică să greșească. Ai greșit, e ceva natural. Pentru asta suntem aici la școală. Să și greșim, prin asta învățăm. Dacă nu greșesc niciodată, nici nu o să învăț.”
Ore în curtea școlii
Și tot actori sunt elevii când învățătoarea organizează lecțiile afară. La ora de Geografie, au ieșit în curtea școlii și au învățat despre punctele cardinale.
”A fost foarte interesant și copiii au fost foarte încântați. Primul lucru pe care l-au spus când au ajuns acasă acesta a fost. Am ieșit afară cu cărți, cu caiete, cu fișele pe care le pregătisem, am pictat punctele, am văzut linia orizontului. Am discutat despre lecția respectivă și, punând în practică toate cunoștințele teoretice pe care le găseau ei în manual, li s-a părut mai interesant.
De regulă, lecțiile acestea în care ei sunt actorii principali, în care ei singuri ajung la adevăruri științifice, implicându-i și lăsându-i pe ei, dirijați și direcționați din spate, sunt mult mai atractive, iar cunoștințele nu li se mai par atât de lipsite de frumusețe. Una este să scrii definiția pe tablă și să faci lecția în modul acesta clasic, și alta este când ei sunt implicați și trebuie să facă lucruri… Și altfel ajungi la succes și la performanță”, precizează învățătoarea.
Pentru profesorul Neli Popoveniuc, cel mai important este feedback-ul elevilor, dar și al părinților: ”Atunci când îi văd pe copii că sunt fericiți, că le sticlesc ochii la sfârșitul orelor sau atunci când ies la tablă, când văd că au încredere și vin cu bucurie către mine și cu deschidere, nu am o mai mare bucurie. Și asta mă definește: dorința de a face o instruire diferențiată. Pentru că nu ne naștem toți la fel, nu suntem toți la fel. Cum poți tu ca profesor să le dai la fel? Asta mi se pare o nedreptate: că noi trebuie să dăm tuturor celor din clasă, 28 de oameni diferiți, de personalități diferite, care provin din familii diferite cu evoluții diferite și cu propriile lor probleme, același tip de cunoștințe, aceleași informații…”
Despre evaluări. ”Un subiect la modă”
În luna mai, elevii de clasa a IV-a vor susține Evaluarea, iar învățătoarea a discutat cu elevii și cu părinții lor, dorind să îi liniștească pentru că este ”o evaluare absolut firească în urma parcurgerii materiei, noi oricum evaluăm tot timpul cunoștințele și ținem cont pentru a veni cu programe ameliorative…”. ”Dacă o simțim ca pe o evaluare normală, firească, nu mi se pare nimic în neregulă”, este opinia dascălului despre testarea elevilor.
Întrebată cât de utile sunt totuși evaluările la clasa a II-a și a IV-a, învățătoare face o diferență între cele două: ”La clasa a II-a mi se pare mult mai utilă pentru că ea are și o finalitate: are consecințe, se poate remedia, eu pot să intervin asupra procesului în anul următor. La clasa a IV-a, nu-i mai văd atât de mare utilitatea, doar așa ca o concluzie a activității care s-a desfășurat până atunci, dar, după clasa a IV-a, nu prea mai poți să intervii tu ca învățător.
Din punct de vedere al unor concluzii finale la nivel macro, nu se întâmplă cu adevărat nimic și ele sunt lipsite de orice relevanță și orice utilitate. Asta e o altă discuție. Dar mi se pare că se face o prea mare discuție și se pune un accent mult prea mare pe evaluare în loc să se pună accent pe învățare, pe predare. Evaluarea a devenit un subiect tare la modă, tare plăcut pentru actanții aceștia de sus, care ne evaluează și pe noi…”
Pentru că a fost lansată ideea unei evaluări a profesorilor după modelul japonez, învățătoarea spune că ea nu are nicio problemă: ”Ar putea fi câte o evaluare și în rândul nostru. Tu ca profesor trebuie să fii pregătit. Dacă nu ești foarte pregătit și nu ai ce să transmiți, nu ai cum să fii bun. Acesta este crezul meu: întâi și întâi trebuie să ai grijă de tine, de cât de mult crești tu în permanență. Și perfecționarea cadrelor didactice chiar este necesară. Câte o evaluare așa din când în când, nu cred că ar strica să îi mai pună pe unii dintre autosuficienți pe direcție. Că sunt și printre noi cadre care poate nu s-au mai dus la un curs, nu au mai făcut nimic pentru propria perfecționare și actualizare. Eu simt nevoia de o permanentă actualizare pentru că apar tot felul de idei noi.”
Neli Popoveniuc este profesor pentru învățământul primar la Școala ”Ion Creangă” din Bacău. Are o experienţă la catedră de 17 ani, face parte din comunitatea Aspire Teachers şi este autoarea cărții ”Metoda performanțelor diferențiate”: ”Actul didactic, activitatea şcolară pe care o desfăşurăm zi de zi, necesită o autoperfecţionare continuă, o bună cunoaştere a colectivelor de elevi, oricât de numeroase ar fi acestea. Găsirea şi aplicarea unor metode şi strategii de tratare diferenţiată scot la lumină tot ce-i mai bun din fiecare elev în parte, sunt răspunzătoare de progresul şi de succesul lui.”
Foto: prof. Neli Popoveniuc
Dacă știți Povești din școală – proiecte derulate de copii și de profesorii lor sau povestea unor copii/profesori care v-au impresionat – vă așteptăm să ne scrieți pe stiri@sparknews.ro sau în secțiunea ”Știrea ta!”
Citește și:
- Școala altfel în fiecare zi. O oră la clasa învățătoarei Claudia Chiru: ”La școală venim cu bucurie!”
- Clasa de poveste a învățătoarei Gabriela Șerban. Copiii au fost actori în povestea lui Creangă și au învățat cu ajutorul ”pânilor”
- Andrada Sorca, învățătoarea care adună poveștile din clasă în Jurnal de școală: ”Frau, n-ai putea să faci un vlog cu lecţia şi să învăţăm acasă?”
- Borcanul prieteniei, o idee frumoasă care i-a făcut pe elevi să exclame: ”Doamna, a fost uimitor!”
- În clasa învățătoarei care primește cele mai frumoase mesaje de la elevii săi. Copiii spun că este ”grozavă”
- Învățătoarea din Bacău care a creat un orar personalizat pentru elevii săi: ”Cred în învățarea bazată pe bucurie mai mult decât în orice altă strategie”
- Clasa în care copiii se ”joacă” cu bomboane la ora de matematică. Învățătoarea începe altfel săptămâna
- Anca Dediu, învățătoarea care a creat Clasa spiridușilor: ”Aș vrea să îi pot surprinde zilnic pe copii, să îi fac să iubească școala”
- Ceainăria din clasă. Învățătoarea care și-a invitat elevii la un ceai și turtă dulce de ziua lui Eminescu FOTO&VIDEO
Mi-a placut acest articol parca citesc despre niste copi dintr-o alta tara si asta ma bucura tare mult, mi-ar placea sa cunosc cit mai multe schimbari de aceest gen felicitari.