Alex Topai și Șerban Pîrvulescu sunt elevi în clasa a XII-a la Colegiul Național ”Onisifor Ghibu” din Oradea și sunt olimpici naționali și internaționali. Anul trecut, Alex a câștigat medalia de aur, cu cel mai mare punctaj, la Olimpiada Europeană de Geografie, iar în 2022, medalia de bronz la Olimpiada Internaţională de Geografie. Șerban este medaliat cu aur la Olimpiada Națională de Tehnologia Informației 2023, competiție în care a obținut punctaj maxim. Deși ar putea să se orienteze către o facultate din străinătate, cei doi elevi au decis să rămână în țară pentru studiile universitare. Cei doi au acordat un interviu pentru LogoPaper, platforma elevilor de la secția Filologie – Jurnalism a colegiului. Șerban are deja propria lui companie și va face Facultatea de Informatică. Alex va fi student la Geografie și vrea să lucreze într-o universitate sau într-un institut. Dacă va ajunge profesor de geografie, dorința lui este să schimbe modul de predare.
”Am decis să rămân în țară pentru că am oportunități și aici, în ciuda a tot ce se zice, și pentru că vreau să schimb ceva în țara asta și să contribui la dezvoltarea ei. Mereu mi-a plăcut geografia. Are atâtea părți frumoase și mereu mă fascinează să descopăr ceva. Era clar pentru mine că o să aleg geografia pentru că eu, în viitor, nu mă văd făcând altceva în afară de geografie și atunci aceasta este opțiunea mea. În plus, în România, pentru olimpiada de geografie am intrarea asigurată și acesta este încă un motiv pentru care am zis că vreau să rămân în țară și să urmez o facultate de geografie”, spune Alex Topai, în interviul acordat lui Aris Dejeu.
Pentru Șerban Pîrvulescu, decizia de a rămâne în țară a fost determinată de ”o combinație de mai mulți factori”: ”În primul rând, faptul că lucrez deja în industrie, în sensul că am niște proiecte și lucrări în informatică și pe piața locală, dar pe de altă parte, văzând trendul în care universitățile din România performează din ce în ce mai bine în rakingurile internaționale, pur și simplu avea sens să rămân în România. Să nu mai zic și de dorința de a schimba ceva…”
Întrebați dacă au avut modele sau mentori care să le influențeze alegerea și să le ofere sfaturi în privința viitorului profesional, cei doi olimpici au răspuns:
- Șerban Pîrvulescu: ”Cu siguranță au fost persoane foarte influente, probabil cele mai influente au fost domnii profesori, doamna Luncan Alina și domnul Lukacs Sandor, niște oameni de excepție în domeniu și nu numai. Au mai fost și alte persoane influente pentru mine, diverși antreprenori de pe plan local sau național, unii pe care am avut oportunitatea să îi cunosc personal.”
- Alex Topai: ”Ca mentor, am avut-o pe doamna profesoară Timofte Camelia pentru că de la dumneaei am învățat cam tot ce știu în geografie. Legat de decizia mea cu universitatea, nu m-a influențat nimeni, alegerea am făcut-o eu. La geografie, nefiind un domeniu așa popular, existau oameni care îmi spuneau să nu aleg geografia pentru că nu e de viitor, că o să mor de foame, că n-o să-mi găsesc un loc de muncă, dar eu m-am interesat și știu că nu este adevărat și că în geografie am o grămadă de oportunități în țară. Atunci am ales, fără să fiu influențat de nimeni, să merg la Facultatea de Geografie mai departe. De consultat m-am consultat cu mai mulți oameni, cu doamna profesoară de geografie, m-am consultat chiar și cu profesori universitari dacă să rămân în țară sau să merg în străinătate, având în vedere rezultatele obținute. Toți mi-au spus să rămân în țară. Chiar și cu domnul director m-am consultat. Am avut mai mulți oameni la care am apelat ca să iau decizia asta.”
Pentru că Alex a vorbit despre percepția că geografia nu este un domeniu de viitor, Șerban Pîrvulescu a punctat că, în opinia lui, ”criza de profesii” nu va fi ”o problemă așa mare”: ”O problemă mai mare ar fi ceea ce cred eu că se va întâmpla și în IT: o hiperspecializare, să-i spunem, în sensul în care nu cred că o să mai vedem foarte mulți programatori de nivel mediu, cum sunt în Statele Unite, care au salarii de peste 100.000 deoarece companiile, pur și simplu, își permit. Cu cât mai mult se poate automatiza, clar că se va face asta și se va reduce din numărul de oameni care nu sunt specializați. Mai mult decât atât, chiar eu lucrez la inteligențe artificiale pentru generare de cod în prezent. Este o zonă care se va dezvolta. Bineînțeles, inteligența artificială are o rată de dezvoltare absolut exponențială.”
Pregătire pentru olimpiadă cu ajutorul ChatGPT
Alex Topai și-ar dori să lucreze într-o universitate sau într-un institut, dar nu crede că, în cazul în care va ajunge profesor sau cercetător, digitalizarea va fi o problemă pentru că profesorii, oamenii care analizează datele și fac experimentele nu vor dispărea. ”Geografia fiind o știință foarte practică, cineva trebuie să meargă pe teren, să recolteze datele respective, să facă teste, să analizeze etc. și atunci nu-mi fac griji din cauza digitalizării și a automatizării. Dar și în geografie se lucrează cu baze de date, cu hărți, cu software-uri, ca și în informatică, iar pe partea aceasta chiar poate să vină ca un avantaj pentru că poate să mă scape de o parte din munca care este obositoare, repetitivă sau poate să o facă mai ușoară și mai plăcută pentru mine.
Eu folosesc ca să învăț la geografie și ChatGPT pentru că mă ajută foarte mult când informațiile sunt foarte răspândite pe internet și, de multe ori, nu am un răspuns pe care îl înțeleg. De exemplu, dacă nu înțeleg o chestie, pot să caut pe ChatGPT și îmi dă un răspuns pe care de obicei îl înțeleg și care îmi oferă explicații, așa cum aș vrea eu să le aud și ca să înțeleg mai bine. Atunci eu folosesc când repet pentru olimpiadă, în special pentru internațională. Mă ajută foarte mult.”
Geografia, predată altfel
În cazul în care va merge în învățământ, Alex Topai și-ar dori să schimbe modul de predare. ”Dacă reușesc să ajung într-o universitate de la noi și să ajung să am un post, vreau să schimb modul de predare. Există o foarte mare diferență între geografia care se aplică în alte țări, în Olanda, în SUA, în Marea Britanie, și geografia care se face la noi. Pentru că am fost la internațională, am avut ocazia să văd diferența. La noi, toată lumea știe: avem manualele pe care le avem, foarte multă informație, foarte puține imagini, nu-i nimic explicat, nu avem deloc parte practică.
La geografie ar trebui să fie scoși, de exemplu, cel puțin o oră elevii pe teren să descopere partea practică a geografiei. În schimb, în alte țări, cum se predă geografia: se axează foarte mult pe desene, pe imagini, pe înțelegerea fenomenelor. Dacă am putea reforma sistemul, eu sunt sigur că mult mai mulți oameni ar avea o pasiune pentru geografie. Geografia este foarte diversă, de la partea de urbanism, geografie umană, economie, geopolitică până la partea de înțelegere a fenomenelor naturii, fizică, biologie, se combină cu toate materiile acestea. Dacă am reuși să reformăm sistemul, oamenii chiar ar vedea că geografia nu doar că este o materie utilă și foarte practică în ziua de astăzi, dar este și o materie frumoasă pe care ar putea să o înțeleagă. Atunci aș vrea cumva să schimb modul de predare sau concursurile care se organizează la noi ca să pot să motivez elevii să învețe și să aibă o perspectivă diferită asupra geografiei”, a explicat olimpicul.
În țară sau în străinătate
În ceea ce îi privește pe absolvenții de liceu care se întreabă dacă să aplice în țară sau în străinătate, Alex Topai a spus că și el a avut această problemă: ”La început eram convins că voi merge în Olanda sau în altă țară ca să studiez geografia. La olimpiada internațională, eu am studiat geografia în engleză, am studiat geografia complet diferit față de cum se studiază în România și atunci eram convins că locul meu nu este aici sau cel puțin, la facultate, să mă duc în altă țară pentru că am crezut că o să fie complet diferită materia, o să fie mult mai practic și o să aibă o abordare diferită. Am aflat că la Geografie – și chestia asta se aplică majorității facultăților – sunt exact aceleași materii în fiecare țară, la fiecare facultate, că e vorba de facultatea de la Oradea, că e vorba de facultatea de la București, că e vorba de Olanda. Sunt aceleași materii, același curriculum, aceleași lecții, aceleași baze care te învață indiferent unde ai alege să te duci. (…) Chestia asta m-a încurajat să rămân în România pentru că am știut că aceleași materii le fac, și aici cunosc profesorii, mă pot implica mai repede în mediul universitar să aduc o schimbare.”
”Eu și Șerban avem perspective diametral opuse”, a completat Alex: ”El merge pe informatică, are propria lui companie și vrea să facă asta în viitor. Eu, în schimb, vreau să lucrez într-o universitate. Nu am spiritul capitalist să îmi creez propria companie, prefer să lucrez pentru stat. Vreau să urmez Geografia despre care toată lumea spune că nu este un domeniu de viitor, că nu sunt locuri de muncă etc., de ce nu mă duc pe informatică dacă am terminat la mate-info… El se duce la Cluj, eu mă duc la București.”
Elevii ”să-și urmeze pasiunea”
Olimpicul la geografie a avut și un îndemn către liceeni: ”Indiferent ce ar spune oamenii, să-și urmeze pasiunea și să nu se ducă la o facultate doar pentru că acum este populară, pentru că acum se duc mulți. În unele domenii este o cerere pe piață pentru oameni cu diverse specializări, în alte domenii piața este suprasaturată și atunci chestiile astea se schimbă natural în câțiva ani, în câteva decenii. Pe termen lung, până la urmă, contează mai mult să faci ceea ce îți place pentru că o să rămâi cu cariera aceea în viață multă vreme și decât să faci ceva ce nu îți place, mai bine alegi să faci ceva ce îți place.
Oamenii spun că nu se câștigă, nu ai ce face în geografie, eu care știu situația, pentru că m-am interesat, știu că nu este adevărat, există o grămadă de oportunități în geografie, că lucrez ca profesor de geografie, că lucrez într-o universitate, cartografie, hidrologie, meteorologie, urbanism. Cu geografia se pot face o grămadă de lucruri și atunci, orice ar spune oamenii, și geografia este un domeniu de viitor, un domeniu în care poți să câștigi bani și să faci ceva ce îți place.”
Șerban Pîrvulescu a continuat susținând că în România este nevoie de o ”schimbare de mentalitate”: ”O schimbare în sensul că, da, și la noi se poate. Dacă ne uităm, de exemplu, spre domeniul educațional, aș spune că este nevoie de schimbări, unii ar spune chiar schimbări majore. Clar că există modele mai bune. Modelele nordice sunt cele mai bune modele de educație din lume. Asta nu înseamnă că nu există performanță în România și, mai mult decât atât, nu înseamnă că nu se poate trăi la fel de bine ca în vest sau chiar mai bine și în România.”
Citește și:
- Fost olimpic, Cristian Rafiliu predă matematică în satul natal. La Titularizare a luat 9.95, cea mai mare notă din județ la această disciplină
- Matematica este frumoasă. Diana Țolu, medaliată cu argint la Olimpiadă: „Poți să dai frâu liber creionului și să te gândești ce se întâmplă dacă fac așa…”
