Școala Gimnazială ”Ștefan cel Mare” din Galați a început anul acesta un proces de transformare, fiind a doua Școală SuperTeach, după Școala nr.28 ”Dan Barbilian” din Constanța. Școala SuperTeach este o școală în care ”fiecare copil este văzut și validat”, explică profesoara Simona Rusu, coordonatorul proiectului, o școală cu mentalitate deschisă care presupune o schimbare de abordare în întreaga comunitate școlară, atât în relația elevi-profesori, cât și în relația părinți-profesori și profesori-profesori. Este vorba de o relație bazată pe comunicare, încredere, înțelegere, o schimbare de mentalitate care nu se întâmplă de azi pe mâine, dar care a început să se simtă în sălile de clasă.
”Principiile de bază ale Școlii SuperTeach sunt să îl vezi pe celălalt, să îi asculți nevoile și să conștientizezi că <celălalt este la fel de important ca și mine>. Este un concept extraordinar: să îi înțelegem pe copii în deplinătatea lor și să le facem cunoscută aprecierea noastră reală. Asta nu înseamnă să fim indulgenți, dar atunci când un elev din clasă nu înțelege lecția, eu, profesor, încerc împreună cu el să vedem ce se întâmplă, încerc să înțeleg situația în deplinătatea ei prin purtarea unor conversații nu întotdeauna comode, dar, clar, mereu pline de învățături și învățăminte.
Poate are acasă o problemă, poate nu se simte bine, poate metoda pe care eu o folosesc nu este adecvată pe stilul lui de învățare. Discutăm, ca profesor îmi dau silința și de câte ori am ocazia dau feedback direct, caut să dau sugestii necesare pentru corectare și, invariabil, găsim o soluție. Lucrul în doi mă ajută și pe mine, și pe copil, împreună învățăm. Acesta este profesorul cu mentalitate deschisă”, explică Simona Rusu, profesoară de engleză și director adjunct al școlii.
”Este imposibil să construim o relație autentică cu oricine atâta vreme cât ne poziționăm pe diferite niveluri într-o relație. Eu nu-s nici mai sus ori superior, nevoile mele nu-s nici mai jos sau inferioare celuilalt, nici nu mi se cuvine ceva anume pentru că eu sunt eu sau pozez în ceea ce aș vrea să fiu. Cultiv autenticitatea și asumarea acesteia într-o lume predominată de nevoia de a fi văzută într-un anume fel.”
Construirea unei relații deschise elev-profesor care, în final, să ducă la progres școlar este primul palier în tot acest proces de schimbare a mentalității. Celelalte două vizează relația profesorilor cu părinții și relația dintre profesori și toți angajații școlii.
”Din punctul meu de vedere, cu copiii se lucrează foarte ușor, atâta vreme cât există iubire, respect, empatie, dar esențial este să lucrăm și cu părinții. În relația cu aceștia, abordăm același principiu de bază: <nevoile tale sunt la fel de importante ca și nevoile mele, în calitate de profesor>. Practic, împreună trebuie să tragem în aceeași direcție și să vorbim pe aceeași limbă, și unii, și alții.
În momentul în care stau de vorbă cu un părinte, am făcut primul pas, îi arăt deschiderea mea și în felul acesta începem să punem temeliile unei relații. Îl ascult cu mentalitate deschisă și, prin comunicare, cimentăm relația noastră. Încerc să aflu ce s-a întâmplat, ascult cu inima și astfel înțeleg și învăț extraordinar de multe lucruri care fac lumină și, de comun acord, găsim soluțiile. Îl ascult deschis, nu îl judec și încerc să văd dincolo de tot ceea ce cunosc eu. În momentul acela, se creează o conexiune.
Este, într-adevăr, un consum de energie mare, resurse de timp alocate pentru că trebuie să te apleci asupra fiecăruia în parte. Nu întotdeauna ne iese, iar când nu ne iese, nu este nici vina părintelui, nu este nici vina mea, a profesorului, pentru că noi, pe tot parcursul vieții, ne-am format într-un anumit fel, ne-am construit în jurul nostru tot felul de <cutii> care au avut rolul să ne protejeze. Dar acum este momentul să dăm scutul jos și cu sufletele dezgolite să pornim și să punem în aplicare schimbarea”, spune Simona Rusu.
În ceea ce privește relațiile dintre profesori/angajații școlii, se aplică aceleași principii: ”În momentul în care apar, de exemplu, între noi diverse discuții, divergențe, tot ceea ce trebuie să facem este să le punem pe tapet și să vedem împreună ce-i de făcut. Fără comunicare, relația practic nu există. Și de aici toate celelalte: lipsă de încredere sau dorință slabă de implicare și, implicit, de schimbare.
Nu este nimic inventat în toate aceste lucruri, sunt principiile Arbinger, iar mentalitatea deschisă aceasta este: omul cu nevoile lui de bază, dar omul să știe că trăiește printre oameni. Este o ființă socială și, din acest motiv, relațiile sunt cruciale în schimbarea mentalității. Cu cât ne cunoaștem mai bine, cu atât mai mare poate fi impactul nostru.”
Începutul unei transformări
Proiectul pilot ”Școala SuperTeach” a fost lansat în luna martie la școala din Galați, se va întinde pe o perioadă de trei ani și toți membrii comunității școlare vor trece prin cursul de Mentalitate Deschisă, susținut de Asociația SuperTeach, în parteneriat cu Institutul Dezvoltării Personale (IDP).
Profesorii vor urma acest curs începând cu luna ianuarie, însă la momentul acesta sunt mai multe cadre didactice dintre cele 48 ale școlii care deja l-au finalizat.
”De ce ne-am dorit să intrăm în acest proiect pilot? Ne dorim o școală în care copiii să fie văzuți, să fie validați. Fiecare copil să fie văzut, să fie validat pentru ceea ce este el și pentru contribuția pe care o aduce el la această micro-comunitate care este interiorul școlii.
Suntem la început, cei care au urmat cursul au dat câteva direcții și ce am schimbat sunt metoda de abordare și faptul că suntem mult mai flexibili și mai empatici. Dar este un proces lung, urmează să fie formați atât copiii, cât și părinții și toată echipa școlii pentru a acționa cu toții în aceeași direcție”, declară profesoara.
Mentalitate deschisă la clasă
Simona Rusu este facilitator de mentalitate deschisă și a urmat cursul în 2019. După ce a aplicat la clasă ceea ce a învățat la SuperTeach – faptul că lucrurile trebuie abordate pozitiv, constructiv – elevii au ajuns să fie mai deschiși, să aibă mai multă încredere, să vină cu propuneri și să aibă propriile inițiative. ”Ei știu că suntem parteneri și relația noastră începe cu încrederea reciprocă”, subliniază profesoara.
De exemplu, în Mentalitatea deschisă, o temă nefăcută nu se sancționează cu o notă mică, cu reproșuri sau cu amenințări. Ceea ce face Simona Rusu la orele de engleză este să discute cu acel elev, să afle ce l-a împiedicat să-și facă tema, arătându-i empatie, și împreună să ajungă la o soluție. Un rol important îl are și comunicarea cu părintele, ”nici ea comodă”, dar ”părintele clar îmi poate oferi o imagine cu mai multe detalii pentru a-l înțelege pe copil în totul lui.”
”Da, consumă timp fiecare situație de acest fel, dar acest timp nu este timp pierdut, este timp investit în copii și întotdeauna soluția trebuie să vină de la ei. Eu pot cel mult să-l provoc pe copil să-și identifice greșelile și să-i dau sugestii de corecție. Dar schimbarea trebuie să vină de la el, fără să se simtă amenințat, să vadă că ne pasă. Este vorba de încredere, de faptul că acel copil se simte văzut, chiar și acel copil care nu este excelent la engleză.
De când am trecut prin curs, la mine nu trece ora să nu dea un răspuns fiecare copil, fie și în limba română, tocmai pentru a-i stimula și a-i câștiga de partea mea. În momentul în care creezi relația aceasta de deschidere și încredere, totul vine natural.
Chiar și atunci când un copil se simte nedreptățit de nota primită, eu discut cu el. Pornim de la cât crede că poate el, care este capacitatea lui (copiii de astăzi știu să se autoevalueze cu o precizie uimitoare, dar le este incomod să o accepte mereu), ce impact are informația asupra lui, care de fapt se măsoară în dorința acestuia de a investi efortul necesar și, tot atât de important, efortul depus și, nu în ultimul rând, cât timp a alocat. Din aproape în aproape, îl aduc pe copil în stadiul în care să poată să se autoevalueze.
Ghidat, ajunge la concluzia că nu a fost nedreptățit și își dă seama unde trebuie să mai insiste pentru a ajunge la nota pe care și-o dorește. Tu doar le deschizi ochii, ei singuri ajung la o concluzie. În felul acesta, se simt validați, se simt văzuți, chiar dacă prima dată li s-a părut o nedreptate.
Și încă un lucru: copiii nu trebuie manipulați. Trebuie să le dăm dreptul să se manifeste, să vină cu argumente, iar noi să le oferim direcțiile de acțiune. În plus, în relația pe care o construim, ei trebuie să știe întotdeauna că am așteptări de la ei, așteptări mari. Și nu am așteptări mai mari decât ofer. În relația cu copiii le ofer tot și vreau de la ei tot. Nu este comod de nicio parte, dar îi responsabilizează fantastic, fără să-i streseze. Știu că au acolo umărul care-i va susține mereu”, spune profesoara.
”Schimbarea începe cu mine!”
Simona Rusu admite că schimbarea de mentalitate este un proces dificil, iar profesorii care au trecut deja prin curs știu că urmează ”o perioadă în care ești zguduit din temelii”: ”Te zguduie din temelii pentru că trebuie să te reinventezi și să te reconstruiești pe tine, în primul rând. Ca om și ca profesor. Cărăm mentalitatea a nu știu câte generații în spate și nu este ușor să ne schimbăm, dar trebuie să începem să facem acest lucru pentru binele individual și pentru cel comun. Dacă s-ar aplica mentalitatea deschisă în tot sistemul de învățământ, atunci România, nu doar sistemul de învățământ, ar arăta altfel. Căci orice țară știe că identitatea pleacă din educație.”
La finalul proiectului pilot, obiectivul școlii din Galați este ca tot procesul educațional să se desfășoare cu mentalitate deschisă. ”Aceasta înseamnă transformarea școlii: tot ceea ce faci, să faci cu mentalitate deschisă. Suntem încântați, nerăbdători, dar avem și o oarecare teamă: oare ce se va întâmpla după cursuri, oare care va fi dinamica relațiilor dintre noi, părinți și elevi? Totuși, suntem încrezători pentru că toți oamenii din școală sunt foarte implicați și deschiși spre bine. Suntem o echipă faină, ne sprijinim unii pe alții și nu doar prin cuvinte, ci și prin fapte, gânduri, energie”, punctează Simona Rusu.
Sursa foto: Facebook/ Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare”, Galați
Citește și:
- Școala din Călărași cu livadă, zone de lectură, spații colorate și o strategie pentru starea de bine: „Profesorii fericiți au elevi fericiți” FOTO
- Școala de la sat fără catalog fizic, în plin proces de digitalizare și cu multă stare de bine: „Vrem să transformăm școala în una a secolului XXI”
- Cum poate fi transformată o școală în care elevii să progreseze și să vină cu bucurie. La Petelea, un sat din Mureș, schimbarea a început de la profesori
