„Profesor pentru o zi”: O activitate din săptămâna „Școala altfel”, în care elevii de clasa a V-a au fost profesori, iar părinții le-au fost elevi

0
Elevii-profesori și părinții-elevi, într-o activitate altfel, la Școala Gimnazială “Vasile Lucaciu” Carei

Elevii clasei a V-a A de la Școala Gimnazială „Vasile Lucaciu” din Carei au fost profesori în săptămâna „Școala altfel”. Elevi le-au fost părinții, care s-au întors în bănci pentru o zi și au participat la orele susținute de copiii lor. A fost o activitate în care elevii au experimentat rolul de profesor, au aflat cum se pregătește o lecție și, mai ales, ce înseamnă managementul unei clase în care sunt personalități diferite, copii cu așteptări și nevoi distincte. Pentru acest lucru, părinții și diriginta clasei, Beatrix Kun, au jucat diverse roluri, cum ar fi copilul curios, cel care ridică mâna tot timpul sau copilul care nu înțelege și are nevoie de explicații în plus. 

”Profesor pentru o zi” este o activitate pe care Beatrix Kun, profesoară de engleză, a realizat-o cu ani în urmă și la o clasă de liceu. Atunci, ”a ieșit foarte bine”, astfel că profesoara a dorit să o pună în practică și cu elevii săi de clasa V-a. Părinților le-a plăcut foarte mult ideea, iar copiilor ”și mai mult”.

”Scopul activității a fost ca acești copii să vadă cum este să fii la catedră, să înțeleagă că nu intri la oră fără să te pregătești înainte, fără să știi ce trebuie să faci, fără să ai materialele didactice necesare. Poate că, uneori, ei doar observă că ai intrat la oră și lecția a ieșit bine sau rău. Am vrut să afle și ce este în spate, să se pregătească, să vadă cum este să faci un management al clasei și, pentru acest lucru, am rugat părinții să ne împărțim niște roluri. Unul dintre părinți era copilul cu mâna tot timpul pe sus – <Doamna, doamna, eu știu!>, un alt părinte punea întrebări de genul <Doamna, dar de ce v-ați făcut profesoară?>… Fiecare părinte a avut un mic rol. Am jucat puțin teatru, dar părinții au dat un feedback foarte bun, în sensul că tare mult le-a plăcut. Le-a plăcut, în primul rând, să își vadă copiii la catedră și, în al doilea rând, să intre în pielea lor. A fost activitatea cu cele mai multe învățăminte de până acum, pentru ambele părți”, spune Beatrix Kun.

Înainte de a fi profesori, copiii s-au pregătit, s-au documentat, au făcut fișe de lucru ori au căutat site-uri cu jocuri de geografie, de pildă. Au predat fie în perechi, fie individual și fiecare ”oră” a durat 10 minute, cu 2 minute pauză, anunțată de sunetul unui clopoțel. Ca într-o zi normală de școală.

Orele pe care le-au ținut au fost de matematică, română, germană, geografie, desen și, la final, educație fizică. ”Atât erau de simpatici copiii… Dădeau instrucțiuni, le spuneau părinților ce să facă, foarte ușor au intrat în rolul de profesor. Copiii și-au ales singuri materiile pe care să le predea, fiecare, probabil, după preferințe”, explică profesoara.

La matematică, de exemplu, lecția a fost despre fracții și puteri, iar părinții au avut de rezolvat exerciții. Copiii au explicat și, acolo unde a fost nevoie, au ajutat. ”Spre exemplu, eu am preluat rolul de copil care nu înțelege nimic. <Doamna profesoară, eu nu înțeleg, ce înseamnă să ridic la pătrat?> Atunci mi-au explicat. Au venit printre bănci, au verificat, la sfârșit au strâns fișele de lucru, au spus că dau note și ora viitoare aduc lucrările. Foarte frumos și-au intrat în rol!

Eu încerc să fac o activitate de genul acesta o dată pe lună, în care și părinții să fie implicați. Poate că, în momentul în care vom avea următoarea întâlnire, atunci vor fi distribuite și lucrările corectate”, povestește diriginta.

Concluzia copiilor

Deși a fost o experiență plăcută, la finalul orelor, elevii au spus că este greu să fii profesor, nu atât cât să pregătești lecția, cât să asiguri managementul unei clase. ”Și-au dat seama că nu este ușor, în momentul în care ai 16 personalități, 16 caractere (sunt 16 copii în clasă), să faci fiecare copil să fie captat de ceea ce predai. Aceasta a fost concluzia lor: este foarte greu să îi faci pe toți copiii să le placă ceea ce tu trebuie să predai”, precizează Beatrix Kun.

Din această activitate, mai spune diriginta, copiii au tras niște învățăminte și a observat acest lucru chiar săptămâna aceasta de școală, prima după săptămâna ”Școala altfel”, la ora de engleză.

”Am observat că acei copii care erau mai <cheeky> și-au dat seama că trebuie să se comporte altfel, cel puțin la ora mea, la ora de engleză, încă nu am vorbit cu colegii dacă la alte ore s-a întâmplat același lucru. Au lucrat mult mai bine, au fost mult mai atenți, au fost mult mai cooperanți decât erau înainte. În urma acestei activități, și-au dat seama de responsabilitățile pe care le au, de ceea ce trebuie să facă și poate unii dintre ei au prins și un pic mai mult curaj”, declară diriginta.

Pentru părinți, întoarcerea în bănci a fost ”interesantă”, ”și-au intrat foarte bine în rolurile pe care le-au jucat și a fost distractiv”. Profesoara Beatrix Kun mărturisește că are o colaborare foarte bună cu aceștia: ”Eu, poate, sunt profesorul acela norocos care are 32 de părinți care se implică, care ascultă, care ajută. Atât copiii, cât și părinții sunt foarte cooperanți și foarte deschiși. Sunt părinți tineri, entuziaști, care nu au uitat că și ei au fost la școală. Mă ajută în orice situație. Dacă există o problemă de disciplină, discutăm și fiecare aduce ce este mai bun.”

Ședință cu părinții, alături de copii

Profesoara amintește de o ședință cu părinții la care au participat și copiii, o formulă de discuții care s-a dovedit eficientă. ”Am avut o situație un pic mai delicată în clasă și am organizat o ședință la care au participat atât părinții, cât și copiii. Le-am dat astfel posibilitatea și copiilor să își spună punctul de vedere, de ce se ajunge la o situație conflictuală, care este problema, cum se poate rezolva această problemă. Părinții și-au spus și ei părerea și după acea ședință, s-a schimbat total atmosfera.

Am reușit împreună, pentru că suntem trei părți în această ecuație: părinții, copiii și eu, reprezentând școala. Comunicarea este foarte importantă. Din prima oră de dirigenție, eu le-am spus acest lucru: comunicarea și respectul față de celălalt sunt punctul de plecare. Dacă putem să comunicăm, dacă îi respectăm pe ceilalți și dacă suntem toleranți unii cu alții, atunci totul se poate rezolva și până acum, într-adevăr, s-a putut”, spune profesoara Beatrix Kun.

Sursa foto: Arhiva personală – prof. Beatrix Kun

Citește și:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.