Ovidiu Bădescu este un profesor altfel, un profesor-facilitator. Predă la Colegiul Național „Traian Lalescu” din Reșița și îi învață matematică pe liceeni prin problematizare și descoperire. Elevii rezolvă exercițiile și problemele căutând ei soluții și făcând legături cu viața cotidiană. Matematica dezvoltă gândirea critică, te ajută în orice domeniu vei lucra și mai important decât notele este dezvoltarea personală, spune Ovidiu Bădescu. Părinții au conștientizat acest lucru, într-o ”ședință”, alături de copiii lor, în care profesorul, diriginte la clasa a IX-a, i-a provocat la un ”test”. Este un profesor care lucrează cu emoțiile, discută cu elevii și îi convinge să își depășească limitele și să meargă mai departe. S-a ”schimbat” după cursul de Mentalitate deschisă, dar i-a schimbat și pe liceeni. Elevii îl consideră ”prietenul” lor și văd în matematică o oră la care vii cu plăcere. ”Copiii simt cât de mult îi iubești. Dacă te văd o persoană deschisă și dacă ei se simt iubiți, dau totul”, mărturisește profesorul, care a vrut să devină învățător, dar a ajuns să scrie povestea matematicii la liceu.
”Viața e frumoasă!” Asta le spune liceenilor profesorul de matematică, Ovidiu Bădescu (foto). Cuvinte care le rămân tinerilor în minte, iar, adesea, foști elevi îl caută să îi povestească experiențele lor, cum i-a influențat ora de matematică sau doar să îi spună că au descoperit că viața este, într-adevăr, frumoasă.
Elevii de clasa a IX-a vorbesc la superlativ despre dirigintele lor. I-am întâlnit la Timișoara, la festivalul de educație, unde profesorul i-a adus, cu trenul, pentru a cunoaște oameni de la care pot să învețe lucruri frumoase.
Pentru Iarina, ora de matematică este ”foarte faină”, iar dirigintele este ”înțelegător, ne explică și ne ia încet”. ”Are o aplicație, selectează un număr la întâmplare și o folosește și la dirigenție și la matematică. Este ca un fel de zar cu 100 de numere”, povestește adolescenta despre metoda altfel folosită de profesorul de matematică.
Antonia spune și ea că orele de matematică la liceu sunt mult mai frumoase decât cele de la gimnaziu: ”Sunt mai distractive. Dirigintele ne face să ne bucurăm, să venim la oră cu plăcere, nu să fim stresați. Este un profesor foarte OK, un om de treabă, înțelegător și foarte prietenos cu noi.”
Matematica, învățată prin metoda descoperirii și a problematizării
Profesorul Ovidiu Bădescu recunoaște că predă matematica ”altfel”. ”Ideea este că încerc să îi pun tot timpul pe ei să gândească și să găsească metoda de rezolvare, efectiv să o descopere pentru că doar așa au bucuria de a reuși să facă ceva, de a progresa. Dacă este oră în care eu nu aud ”Wow, ce tare”, parcă nu mă simt bine. Încerc să îi conduc, chiar să îi manipulez astfel încât să descopere ei ceea ce eu vreau să predau”, explică profesorul.
Practic, Ovidiu Bădescu aduce la clasă exemple din viața de zi cu zi pentru ca elevii să înțeleagă ceea ce le predă și să simtă că ei cunoșteau deja acel lucru, doar că ”nu au știut să îl scoată la suprafață”: ”Încerc tot timpul să explic bazându-mă pe răspunsurile lor și nu să predau. De fapt, din punctul meu de vedere, ar trebui să dispară noțiunea de profesor și să fie înlocuită de cea de facilitator al învățării.”
Elevilor le sunt de mare ajutor aplicațiile create de profesor (disponibile pe magazin play, MATE LICEU, MATE BAC), dar și site-ul propriu, ovidiubadescu.ro, care cuprind toată teoria pe care profesorul o predă și peste 5.000 de probleme. De altfel, elevii în fiecare oră folosesc telefonul mobil, iar matematica predată astfel devine mai atractivă.
”Este gratuit și respectă ordinea în care eu predau materia. Este foarte util atât pentru elevii prezenți, care au acolo alte exemple, dar și model de redactare, cât și pentru cei absenți, pentru că se pot pregăti individual acasă. De foarte multe ori, le spun să se uite acasă pe ce urmează să facem la oră, să încerce să înțeleagă cât mai mult de acolo – există și teorie și exemple, și a doua zi doar dezbatem, discutăm”, spune Ovidiu Bădescu.
Matematica nu se reduce la memorarea de formule și la folosirea unor rețete de rezolvare a problemelor, adaugă profesorul și explică și de ce: ”Dacă forțez pe cineva să învețe formule, să memoreze pentru un examen, le învață pentru examen și apoi le uită. Este psihologic recunoscut că atunci când înveți ceva pentru o dată fixă, totul după acea dată, se uită. Și diferența între a-i forța să memoreze o formulă și a-i conduce să descopere ei acea formulă este că, atunci când ei descoperă, este ca și când ar urca pe o treaptă. Orice pas făcut pe treapta următoare te ajută să progresezi și nu cobori, decât rareori pentru a-ți lua avânt. Ții mult mai bine minte ceva dacă tu ai descoperit, decât dacă ți-a fost predat. Iar matematica se poate face oriunde, în clasă, pe stradă, în grădină așteptând un grătar, dar mai ales se poate face cu zâmbetul pe buze.”
Schimbarea unui profesor
Ovidiu Bădescu povestește că, înainte de a participa la conferințele SuperTeach și de a se ”schimba”, scopul său era să obțină rezultate foarte bune la examenele naționale și la olimpiade cu elevii. ”Atunci, erau puțin îndopați de prea multă matematică”, dar, peste ani, și-a dat seama că foarte mulți oameni de succes nu au fost olimpici la matematică.
”Și atunci mi-am schimbat optica. Mi-am dat seama că este important să dezvolt inteligența emoțională, să stabilesc anumite relații, pentru că, indiferent de greutatea problemelor, e important să îi văd pe copii că își doresc să descopere singuri rezolvarea. De foarte multe ori însă, ideile lor nu duc către rezultat și atunci afirm: CORECT, dar INUTIL. Însă îi las să încerce, e important ca orice copil să înțeleagă că o abordare a unei probleme, chiar dacă nu ajută la rezolvare, nu este o greșeală, ci un pas spre succes… Ca la înot. Degeaba stai la bazin în tribună că, până nu intri în apă, nu vei învăța să înoți. Așa și la matematică: cu cât elevii au mai multe poticniri, cu atât progresează mai mult. Greșeala este o sursă extraordinar de mare de învățare”, precizează profesorul.
Cu o astfel de abordare în învățarea matematicii, este mai greu la începutul clasei a IX-a pentru că elevii vin ”învățați din gimnaziu cu rețete de rezolvare”. ”Ei știu că dacă problema este de un anumit tip, trebuie să aplice algoritmul corespunzător. Elevii trăiesc cu impresia că, dacă am făcut o problemă la tablă și sunt capabili să facă aceeași problemă cu date schimbate, înseamnă că știu matematică. Aia nu e matematică, orice robot o poate face. Matematica înseamnă să descopere ei singuri rezolvarea unei probleme.” O dovadă că ceea ce face profesorul din Reșița este o rețetă de succes o reprezintă și cele 9 note de 10 de la bacalaureatul de anul trecut, obținute de elevii unei singure clase.
Pe de altă parte, Ovidiu Bădescu mărturisește că nu ar putea face nimic dacă ar fi singur și spune că este înconjurat de colegi cărora le este recunoscător pentru faptul că au contribuit atât de mult la creșterea sa: ”De foarte multe ori, credem că elevii altor școli, părinții acelor elevi și, nu în ultimul rând, profesorii din alte părți sunt mai buni decât cei de lângă noi. Total greșit, descopăr în fiecare zi că ceea ce am alături e extraordinar și că ne ajutăm să creștem frumos. Și reușim să facem asta doar simțind că elevii sunt parteneri la educație, nu doar educabili, doar simțind să fim umani la clasă, nu doar profesionaliști, doar având alături directori care pentru mine sunt prieteni-colegi, și nu șefi-dictatori. E fascinant să ai colegi care doresc să se perfecționeze mergând la cursuri, chiar dacă acele cursuri nu oferă credite, ci doar plus-valore, și sunt binecuvântat pentru că îi am alături.”
Povestea Jessikăi, o fată de la sat care a ajuns la concluzia că ”viața e frumoasă”
Jessika este o fostă elevă a profesorului, o fată care locuia la țară, rămasă corigentă la matematică pe primul semestru al clasei a XII-a și care era convinsă că nu are nicio șansă să ia Bacalaureatul, iar ”pentru ea este suficient să termine liceul”. Profesorul de matematică a ajutat-o însă să-și înfrângă temerile, pornind de la ideea că ”în spatele oricărei probleme, există o sursă care a generat-o”. Despre acest lucru a învățat la cursul de Mentalitate deschisă pe care l-a urmat – acum este facilitator – și a realizat că ”dacă noi reușim să ajungem la rădăcina problemei respective, avem șanse mari să transformăm eșecul în reușită”.
”Și am început să vorbesc cu Jessika deoarece simțeam că nu am făcut destul pentru ea. Am întrebat-o ce are de gând și mi-a spus că ea nu mai poate învăța, că a tot încercat, dar simte că nu are nicio șansă și că, din punctul ei de vedere, să termine liceul este suficient. I-am zis că doar oamenii slabi renunță atunci când dau de greu, că eu am încredere în ea și că sigur vom găsi împreună soluții, dar că nu știu de ce chiulește de la orele de matematică. Mi-a explicat că nu chiulește, doar că mama ei pleca câte o lună la muncă în străinătate și că luna în care era plecată, trebuia să aibă grijă de gospodărie. I-am zis: <Bine, te înțeleg, îți voi trimite pe mail probleme rezolvate și poze cu ce am rezolvat la tablă, dar te rog ca, măcar atunci când mama ta este aici, să vii la școală și, la testele din perioada respectivă, notele să devină din ce în ce mai mari>, la care Jessika a zis: <Și faceți asta pentru mine? Vă mulțumesc mult>, și a plecat zâmbind, primul ei zâmbet în fața profului de mate.
Și am început să îi trimit mailuri, iar toate aceste mailuri se terminau cu VIAȚA E FRUMOASĂ, este un fel de semnătură a mea, la care răspunsul ei era <Vă mulțumesc, dar pentru mine VIAȚA NU E FRUMOASĂ>. După vreo două săptămâni însă, Jessika din nou nu a mai venit la școală. Am început să îi scriu pe Facebook, să îi trimit mesaje, nimic, Jessika nu răspundea. Nu am știut ce să fac, până a venit la teză la română și atunci am așteptat-o și am discutat. <Dar lăsați-mă în pace, nu mă interesează, nu vreau să intrați în viața mea, este suficient atât, știți că sunt o incapabilă>. <Nu ești incapabilă, doar că materia e grea și alții au lucrat mai mult decât tine, însă eu am mare încredere în tine.><Nu, lăsați-mă, nu are rost să mai discutăm pe acest subiect. Am avut ghinion să mă nasc într-o asemenea familie, unde părinții pleacă în străinătate, ce să fac? Nu e vina mea.>. În acel moment, am rugat-o să repete ceea ce a spus și i-am zis <OK, exact asta voiam să aud. Am avut ghinion să mă nasc într-o asemenea familie, hai să ne gândim la altceva. Copiii tăi vrei să spună că au avut ghinionul să aibă o mamă care nu a luat Bacalaureatul sau nu a intrat în Bacalaureat? Gândește-te la asta!> S-a uitat la mine, i-au dat lacrimile, m-a luat în brațe și mi-a spus: <Promit că de acum înainte, voi fi altfel.> Și de atunci, Jessika s-a schimbat, a început să ia note din ce în ce mai mari, a reușit să promoveze clasa și a luat bacalaureatul, iar, cel mai important, primul mesaj trimis mie a fost Domn profesor, știți că și pentru mine viața e într-adevăr frumoasă? ”
În vară, Jessika i-a trimis un nou mesaj profului de mate în care îi spunea că ”A dat la facultate, la medicină, și a picat”: ”Era dezamăgită, se considera din nou incapabilă, dar în acel moment prin fața ei, a trecut o mașină pe care scria Life is beautiful, și-a amintit de mailurile noastre, de încrederea pe care o aveam în ea, a dat examen la facultatea de Balneofiziokinetoterapie, în Timișoara, și a reușit.” Astfel, acea relație, în care profesorul avea șansa să fie văzut ca un dușman, s-a transformat într-una frumoasă, de prietenie și, așa cum spune Jessika, îi ”rămâne recunoscătoare toată viața” profesorului ei de matematică.
„Gândurile bune sau îmbrățișările unui elev, indiferent că e premiant sau amenințat de corigență și care abia a trecut clasa, contează la fel de mult și înseamnă că pentru acel elev ești mai mult decât un simplu profesor care îi predă. Prefer întotdeauna aceste gesturi sincere decât media 10 la mate și caracter îndoielnic la elevii proprii„, mărturisește Ovidiu Bădescu.
Relația cu elevii: ”Și ei devin altfel”
Profesorul de matematică își construiește relația cu elevii ”dându-le încredere” și desfășurând activități cu ei, cele mai multe extrașcolare. În prima zi de școală, de exemplu, a petrecut cu elevii din clasa a IX-a facilitând jocuri sportive și de cunoaștere, pentru că a vrut, în acest fel, să le dea da ocazia să se apropie unii de alții și să-și descopere pasiunile comune. La Timișoara, amintește profesorul, i-a adus pe liceeni într-o excursie care, la final, s-a dovedit una extrem de utilă pentru ei. Au fost la Experimentarium, apoi la Festivalul Educației și a urmat participarea la JCI TOYP România. La Experimentarium a fost, de fapt, ora de fizică pe care fiecare dintre noi și-ar dori-o, cu exemple concrete de aplicare a principiilor fizicii, cu explicații despre explozia de la Cernobîl, dar și cu multă voie bună. La Festivalul Educației, au stat de vorbă cu Claudia Badiu despre inteligența emoțională.
”Este clar că au frământări, iar, după excursie, mi-au dat un feedback extraordinar de bun: deși au vorbit cam 25 de minute, au rămas cu foarte multe lucruri. Claudia mi-a spus apoi: adolescenții au nevoie de atenție, au nevoie să fie ascultați, iar cei din jur să le vadă nevoile”, spune Ovidiu Bădescu.
Tot la Timișoara, liceenii au mers la JCI TOYP România, organizat de Universitatea de Vest, eveniment ce le-a oferit șansa de a descoperi oameni deosebiți, cu povești de viață care reprezintă cu siguranță o sursă de inspirație pentru fiecare dintre ei. ”Ți-ai fi dorit să fii pe scenă printre cei 10?, i-am întrebat pe fiecare, în tren, la întoarcere spre Reșița. 21 au răspuns da. Ideea este că și dacă nu vor reuși să facă asta, pentru mulți este o motivație să devină mai buni decât sunt. Și din aceste discuții se construiește relația…”
Despre ceea ce îl motivează să fie altfel în relația cu elevii săi, Ovidiu Bădescu pornește de la premisa că ”este păcat să nu faci bine în jurul tău, să nu faci tot ceea ce a depins de tine pentru ca ceva să iasă perfect”: ”Și atunci mă simt răspunzător față de ceea ce am în mână. Eu cresc foarte mult cu fiecare generație pe care o am. Am avut o absolventă care, acum, este la Cluj, la Drept, și care a spus o chestie foarte faină: Dirigu, în ultima perioadă v-ați schimbat și ne schimbați și pe noi!”
O ”ședință” altfel cu părinții
Ovidiu Bădescu spune că schimbarea sa ca profesor a început odată cu participarea la cursurile de Mentalitate deschisă. Înainte era o persoană ”deschisă” în fața elevilor, dar considera că el știe ”ce este mai bine” pentru elevi, pentru colegi, pentru părinți.
”Credeam că eu știu tot, că eu știu ce e mai bine pentru ceilalți, însă acum îmi dau seama că binele pe care îl vedeam eu nu era și binele pe care și-l doreau ei. După ce am participat la cursurile de Mentalitate Deschisă în Educație mi-am dat seama că cel mai important este să îi lăsăm pe fiecare dintre ei să crească în direcția în care își dorește. Și noi să fim oamenii care să îi ajutăm să-și atingă obiectivele proprii, nu obiectivele noastre. Mă simt bine făcând asta.
Din punctul meu de vedere, prefer să „pierd” două ore de matematică dacă simt o anumită problemă în clasă, de orice natură ar fi ea, pentru că mie și elevilor mei ne pasă unii de ceilalți, iar ei simt asta, și în a treia oră recuperez tot ceea ce nu am făcut în celelalte două.”
În toată această ecuație, foarte importantă este relația cu părinții, punctează profesorul și povestește cum a decurs prima ședință cu aceștia, la început de clasa a IX-a. A fost o întâlnire într-un cadru nonformal – ”pe mine mă deranjează cuvântul ăsta ședință, prefer cuvântul întâlnire” – la care au participat și elevii și în care părinții au avut parte de o experiență pe care nu o vor uita ușor.
”Le-am spus că sunt unul dintre motoarele care ajută la dezvoltarea copiilor lor și că, în general, copiii când vin aici, în clasa a IX-a, dau teste inițiale, așa că aș dori ca Fiecare dintre dvs, părinți – aveți aici o foaie de hârtie și pixuri – să dați un test inițial. Întrebarea e simplă: Cum v-ar plăcea să fie la 30 de ani fiul sau fiica dvs. Eu nu voi citi ceea ce ați scris dvs. Este bine să scrieți pentru dvs și, eventual, dacă doriți să citiți când va avea fiul sau fiica dvs 30 de ani.
Au început să scrie și, după ce au scris, le-am spus să o păstreze pentru ei și i-am întrebat ce trebuie să facă acești copii acum, pe perioada liceului. <Copiii trebuie să învețe, să aibă note mari>, zice o mamă. Perfect, aveți dreptate. Haideți să vedem: ați scris pe foaie că vă doriți ca fiul sau fiica dvs. să fi avut în liceu note mari? <Nu… Am scris să fie fericit, sănătos, să aibă o familie>. Exact! Câți dintre ceilalți părinți au scris copilul să aibă note mari? Nimeni. Câți au scris să învețe într-una ziua? Nimeni.
Și s-a lansat o dezbatere frumoasă, a cărei concluzie a fost: Știți, atunci când spunem ceva, suntem dominați de emoția de moment. Atunci când și scriem este mai profund decât atunci când am afirmat. Fiecare dintre dvs, de fapt, ce își dorește: ca fiul sau fiica să se descurce în viață, să aibă o familie, să aibă o slujbă bună, nimeni nu scrie că trebuie doar să învețe în acest liceu, ci că e mult mai important cum îl pregătește acest liceu pentru viață.”
Schimbări în educație
Deși este un profesor care predă într-un mod care îi atrage pe elevi, Ovidiu Bădescu consideră că este nevoie de schimbări. Este de acord cu liceenii care spun că materia este prea stufoasă și că ar trebui să se predea mai aplicat. ”Sunt total de acord să meargă pe disciplinele de care au nevoie mai târziu și care le plac, cu condiția ca celelalte materii să nu fie eliminate, multe sunt utile, ci adaptate societății actuale și aerisite. Sunt profesor de matematică și regret că este atât de densă materia pentru că îmi este foarte greu să fac toate orele bazate doar pe gândire, pe problematizare, pe descoperire. Este materie multă și, vrând-nevrând, există un examen. Nu pot să acord suficient timp fiecărui elev pe care îl am așa cum aș vrea”, explică Ovidiu Bădescu.
În plus, profesorul crede că o schimbare necesară la nivel de programă este ”corelarea cu nivelul psihologic, nivelul de înțelegere al elevilor”: ”De foarte multe ori, descoperim noțiuni introduse în clasa a IX-a și elevul le înțelege abia printr-a X-a. A doua ar fi corelarea cu celelalte materii. Pățesc de foarte multe ori ca profesorul de fizică să facă anumite capitole înainte de a le face eu, capitole de fizică unde are nevoie de matematică și eu nu am ajuns acolo cu materia. Și, bineînțeles, aplicabilitatea lor.
Ar fi atât de frumos să discutăm, la ora de Matematică, la probleme de numărare, tot felul de coduri secrete. Prin așa ceva, am putea face legătura cu primul război mondial, cu ce se întâmplă în Univers, cu parolele de pe internet… Numerele prime sunt importante în codificări, însă nu avem timp să le arătăm elevilor importanța și fascinația lor. Degeaba eu le spun că matematica ajută la dezvoltarea gândirii pentru că elevii nu o prea văd. Și atunci, de fiecare dată, trebuie să forțez cu un exemplu trăit de mine sau auzit de la alții, prin care le demonstrez că matematica dezvoltă capacitatea de a rezolva situații concrete de viață.”
O predare mai aplicată și practică presupune însă o schimbare a profesorilor și a modului de predare, iar Ovidiu Bădescu spune că aceștia ”sunt dispuși la o schimbare pentru că încep să nu se mai simtă bine la clasă” în condițiile în care elevii au acces la informații.
”Dacă profesorii predau ce găsesc copiii pe internet, atunci e normal să îi plictisească. Profesorii ar trebui ca ceea ce este pe internet să învăluie cumva în emoție și să deschidă sufletul copiilor. Oamenii care fac așa ceva se simt mult mai bine la clasă. Eu niciodată nu am simțit că muncesc, la orice clasă mă duc zâmbind, mă simt bine, pentru că nu e muncă, este plăcerea de a-i vedea pe ceilalți cum cresc. Și încep să transmit și elevilor partea asta. Dacă trezim ambiția și dorința în elevi de a deveni din ce în ce mai buni sau de a-și maximiza potențialul, eu zic că asta e extraordinar. Să eliminăm concurența, elevul să nu se compare cu ce note iau ceilalți, ci cu potențialul propriu. Asta consider că ar însemna evoluția”, mai spune profesorul.
Cluburi, tabere și… Grădina cu povești
Dincolo de ora de matematică, Ovidiu Bădescu este implicat în multe proiecte la nivelul liceului și nu numai. Organizează tabere (tabăra județeană de matematică, ajunsă la a XI-a ediție) și concursuri de inteligență (Concursul Național Neutrino, ediția a V-a). A înființat, împreună cu foști elevi, un club de programare, CodeVille, unde vin elevi și din alte localități, și coordonează, de mai mulți ani, un club WWF de protejare a naturii, în care elevii desfășoară diverse activități: ”Am făcut o potecă tematică, am creat o poveste și, la fiecare bifurcație, drumeții găsesc o bucată de poveste. Este foarte fain”.
Un alt proiect la care lucrează acum este ”Grădina cu Povești”, un loc unde vrea să desfășoare activități nonformale cu elevii, dascălii, părinții și cu toți cei care își doresc. De asemenea, profesorul din Reșița coordonează un club de dezvoltare personală EFF (EDUCATION FOR FUTURE) și un club foto-video, iar elevii au obținut, anul trecut, cu un scurt metraj despre principiul inerției, premiul I la Boovie, un festival de film ce are loc la Focșani: ”Au primit un premiu de 700 de lei și elevii au dorit ca banii să îi doneze unei fete bolnave. Asta este cel mai important: să ai alături elevi cu suflet frumos.”
Două generații, în prima zi de școală
Ovidiu Bădescu este profesor din 1995 și spune că, de-a lungul anilor, a reușit să creeze o relație specială cu elevii săi. ”De Crăciun, copiii și absolvenții vin cu programări la colind, nu am cum altfel, sunt prea mulți, cum să primesc odată 2 clase de 28 de elevi? Atunci îmi dau seama că am însemnat ceva pentru ei. Un moment emoționant a fost și anul acesta, în prima zi de școală, când am avut 27 de absolvenți care au terminat clasa a XII-a și 28 de clasa IX-a, noii mei elevi. Mă simțeam ca omul ăla care are și părinții și copiii alături, atât de emoționant a fost să văd absolvenții că au venit să mă vadă în prima zi de școală. Am norocul ăsta de a avea mulți elevi care-mi devin prieteni… Copiii simt cât de mult îi iubești. Dacă te văd o persoană deschisă și dacă ei se simt iubiți, dau totul”, consideră profesorul de matematică.
Visul de a deveni învățător
Ovidiu Bădescu a absolvit Liceul Pedagogic. Visul său era să devină învățător și, în gimnaziu, îi plăcea foarte mult româna, părinții săi fiind amândoi profesori de Limba și literatura română.
”Eram bun la română în gimnaziu, însă la liceu am avut șansa unui profesor de matematică care mi-a dat un test bazat pe itemi de inteligență, nu bazat pe cunoștințe de matematică, și am ieșit al treilea din clasă. Și atunci m-a întrebat dacă nu aș vrea să mă apuc de matematică, de olimpiadă… Am zis da, cu jumătate de gură, pentru că mie îmi plăcea mult să citesc și să scriu. Însă, bucuria descoperirii rezolvării unei probleme de matematică m-a cucerit iremediabil, am început să particip la olimpiade, am terminat facultatea de profil și sunt fericit cu ceea ce sunt acum.”
Un studiu despre gândirea critică
Cum poate fi dezvoltată gândirea critică prin predarea matematicii a fost tema unui studiu pe care Ovidiu Bădescu l-a realizat, într-un proiect al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, pe un lot de peste 600 de elevi din Caraș Severin. Scopul era de a vedea, la final, care sunt rezultatele obținute în cazul elevilor care învață prin problematizare și descoperire, pe de o parte, și al celor care învață prin metoda algoritmului, de cealaltă parte:
”Am analizat rezultatele elevilor care, în 2015, erau clasa a V-a și care au fost testați periodic și am comparat inclusiv rezultatele de la Evaluarea Națională din acest an. La profesorii care au început să predea prin problematizare și descoperire, media pe eșantionul respectiv a fost cu 1,18 mai mare decât la ceilalți, deși au plecat de pe poziții egale. Plus, motivația elevilor: cei din eșantionul unde profesorii au predat altfel au răspuns că le place mult mai mult ca ei să descopere rezolvarea decât să le fie predat prin algoritmi. Este foarte important să se pună accent pe problematizare, deoarece viața ne oferă de foarte multe ori probleme noi pe care noi trebuie să avem capacitatea de a le rezolva ca și cum ar fi la prima vedere.
Acum, la noua programă de clasa a VII-a, apare pentru prima dată termenul de dezvoltare a gândirii critice și asta ar trebui să fie prioritar. Ne lăsăm prea ușor manipulați din cauza faptului că nu avem gândire critică. Noi nu putem trece ceva prin filtrul nostru sau nu suntem învățați să facem asta. Noi înghițim ce ni se spune. Asta e explicația pentru că votăm cum votăm, cumpărăm ce cumpărăm…”
Foto: Ovidiu Bădescu, SparkNews.ro
Citește și:
- Anca Simion, o învățătoare pentru ”starea de bine”: Îi învață pe copii să vină cu drag la școală și pe profesori să gândească cu inima
- Irina Vasile, învățătoarea care predă schimbarea: ”Învățarea are loc între minți și inimi. Elevii trebuie motivați, iar școala făcută pe placul lor” – Interviu
- Povestea unei profesoare care predă limba română copiilor maghiari. Ana-Maria Tudorache: ”A fost o provocare, dar n-aș mai pleca de acolo”
- Ora de română altfel. Anda Laura Silea: ”Noi, profesorii, trăim prin reușitele copiilor”. Mesajul unui fost elev după 10 ani
- Claudia Badiu: ”Cred în puterea jocului și a inteligenței emoționale. Mi-aș dori ca barometrul bucuriei în clasa noastră să indice mereu cote înalte”