Ora de română, cu basme create de elevi, pantomimă și teatru de umbre. Profesoara Carmen Antohe: „Copiii au creativitate, sunt foarte inventivi”

0
Elevii clasei a XI-a, la o lecție de română organizată de ei la un ceai

La ora de română, elevii fac pantomimă, teatru de păpuși, teatru de umbre ori urmăresc evoluția personajelor în grafice, atunci când profesoara folosește Teoria Inteligențelor Multiple ca metodă de predare și învățare. Când studiază ”Enigma Otiliei”, liceenii se împart în echipe și una dintre ele ajunge să își imagineze un alt final pentru roman. La ”Ion”, ei pun în scenă un proces literar, iar la basm, elevii de clasa a X-a au creat într-un an propriile povești. Unii le-au prezentat de pe scaunul autorului și au răspuns întrebărilor colegilor. Profesoara Carmen Antohe aplică toate aceste metode la clasă pentru a-i atrage pe elevi. Nu sunt metode noi, spune profesoara, dar încearcă să le updateze tot timpul și impactul în rândul elevilor este cel așteptat. ”Mie îmi spun elevii că cel mai mult râd la ora de română”, povestește Carmen Antohe, care ține ore și în aer liber.

În toamna anului trecut, la Colegiul Național „Costache Negri” din Târgu Ocna au fost create două spații de învățare în aer liber, în cadrul proiectului „School can be cool”, finanțat de UNICEF. Până în ianuarie 2020, când școala a intrat timp de un an de zile într-o reabilitare totală, aici mai existase un astfel de spațiu, dar s-a pierdut și a fost ”recuperat” în septembrie anul trecut. Elevi, părinți și profesori s-au adunat în curtea școlii și au amenajat două clase, cu bănci și mese din paleți, vopsite în alb, una pentru gimnaziu și o alta pentru liceu.

Carmen Antohe, director al școlii până la începutul acestui an, povestește că la clasa destinată gimnaziului, elevii au venit cu ideea de a picta mesaje pe bănci și le-au realizat alături de profesoara de desen. Cât a fost vremea frumoasă, exista o programare pentru folosirea spațiilor outdoor, pentru că toate clasele își doreau ore afară. Inclusiv profesoara de română a ținut acolo lecții. Când elevii de clasa a VII-a au avut ”Lacul” lui Mihai Eminescu, ei au început ora desenând.

”Era ideea de text descriptiv și, fiind în natură, până să ajungem la poezie, au desenat ce au văzut în jurul lor. În acest fel, au înțeles relația dintre natură și sentimente și așa am ajuns la lecția noastră și la poezia lui Eminescu”, spune profesoara.

Basmele elevilor

În urmă cu câțiva ani, înainte să studieze Povestea lui Harap-Alb, elevii de clasa a X-a au scris basme. A fost tot o etapă de trecere spre lecție, cu scopul de a-și însuși mai ușor noțiunile. Profesoara le-a prezentat cadrul teoretic al speciei literare și mai apoi i-a provocat să creeze propriile povești. Au fost basme adaptate timpurilor noastre, cu nume din filme, personaje preferate, dar toate cu final fericit: ”Au dovedit imaginație bogată. Elevii au creativitate și dacă le dai posibilitatea să se exprime, ei își manifestă creativitatea în toate modurile”. Unii elevi au adăugat imagini poveștilor scrise, au legat totul într-o carte și, de pe scaunul autorului, doi dintre ei și-au prezentat creațiile în fața colegilor, au răspuns întrebărilor și ”atunci și-au dat seama cât de greu este să răspunzi unor întrebări din postura de autor”.

”Au zis că le-ar plăcea să interacționeze cu un autor în viață. Să mai fi trăit Creangă, Călinescu, Eminescu… Din păcate, textele din programa de liceu sunt doar ale unor autori care nu mai sunt în viață. Dacă la gimnaziu programa ne permite să studiem texte din literatura contemporană, la liceu, când ai Bacalaureatul în față, acest <bau-bau> al elevilor, ei învață autorii pe care i-am avut și eu când eram ca ei. Nu spun că acești autori nu mai trebuie studiați, au valoarea lor incontestabilă, dar ar trebui puțin să ne adaptăm ca să putem face o paralelă între literatura clasică și literatura contemporană. Așa văd eu ora de literatura română și așa ar înțelege și ei practic că în vremurile respective era o anumită mentalitate, dar mentalitatea s-a schimbat și atunci programa ar trebui adaptată”, explică Carmen Antohe.

Profesoara își încurajează însă elevii să citească, le propune titluri din afara programei – chiar intenționează să reînființeze Clubul de lectură pe care l-a deschis în urmă cu 10 ani – și mărturisește că elevii citesc atunci când îi incinți la lectură și le spui că nu este obligatoriu pentru școală: ”Cu forța și din obligație, amenințându-i că le dai o notă mică, nu vor citi.”

Ora de română la un ceai

Creativitatea despre care vorbește profesoara este exploatată de elevi în clasa a XI-a când au de realizat studii de caz. Sunt lecții organizate de liceeni, împărtiți pe grupe, în care predau o anumită temă și, la final, testează cunoștințele asimilate de colegi. De exemplu, în primul semestru al acestui an școlar, elevii clasei a XI-a A au realizat o lecție despre literatura pașoptistă pe care au intitulat-o „La un ceai și povești despre literatura pașoptistă”. A fost o oră la un pahar de ceai, în care ei au fost profesori și profesoara elevă.

”Am primit și eu test ca toți ceilalți colegi ai lor. Au fost șapte profesori care au predat la ora respectivă. În clasa a XI-a, materia este structurată pe studii de caz și la fiecare studiu de caz, împărțim clasa pe grupe și grupa respectivă se documentează și își organizează activitatea așa cum dorește, important este să prezinte informația. Numai că eu le-am spus că trebuie să îi atragă pe colegi și că trebuie să găsească de fiecare dată altceva, și de fiecare dată au venit cu altceva”, povestește Carmen Antohe.

Astfel, într-o lecție despre latinitate și dacism, elevii dintr-o generație anterioară s-au îmbrăcat în haine de daci și romani și au reconstituit războiul daco-roman cu toată recuzita necesară, iar la umanism, alți elevi s-au costumat în cronicarii umaniști: ”Sunt foarte inventivi elevii. Eu mereu le spun: Gândiți-vă ce v-ar plăcea vouă să vedeți! Ei știu că sunt recompensați și în funcție de feedback-ul primit de la colegi, pentru că aceștia pun note și, în felul acesta, vedem care a fost eficiența lecției. Dacă la testul de la sfâșitul orei majoritatea elevilor primesc note peste 7, înseamnă că elevii-profesori și-au făcut treaba. Important este ca elevii să rețină ceva din acea lecție și cum materia, mai ales în semestrul I, se intersectează cu istoria, aceste ore devin cumva interdisciplinare și e mai frumos așa decât să prezinți niște informații seci.”

Metode altfel

Cum încearcă profesoara să îi atragă pe elevi, ce metode folosește? La fiecare operă studiată, elevii știu că vor avea parte de ceva altfel. De exemplu, la clasa a X-a, liceenii vor face procesul literar la romanul ”Ion”: își vor împărți rolurile – avocați, procurori, martori – și vor judeca în clasă cazul.

La ”Enigma Otiliei”, profesoara aplică metoda pălăriilor gânditoare. Elevii sunt împărțiți în echipe și, în funcție de culoarea pălăriei, ei trebuie să argumenteze ceva legat de un personaj sau de acțiunea romanului. ”De exemplu, cei cu pălăria roșie sunt optimiștii care vor vedea partea pozitivă a acțiunii din roman. Echipa verde este echipa inovatoare care trebuie să găsească un alt final pentru roman sau o altă rezolvare a conflictului. Pălăria neagră, din contră, vede aspectele negative, pesimiste din roman și le evidențiază. Este metoda pălăriilor gânditoare ori metoda Frisco în care elevii sunt împărțiți în optimistul, conservatorul, negativistul fără pălării”, precizează profesoara.

Atunci când aplică Teoria inteligențelor multiple, ora de română pornește de la un chestionar pe care elevii îl completează pentru a vedea care este inteligența dominantă a fiecăruia. În funcție de rezultat, ei au sarcini diferite, individuale sau de echipă. La inteligența logic-matematică, elevii așază acțiunea romanului într-un rebus sau fac un grafic al evoluției personajelor, pe axa XY și discută: Aici este momentul în care Otilia este cel mai apreciată, apoi este o involuție…

La inteligența kinestezică, elevii fac jocuri de rol, pantomimă, la un moment dat au avut și teatru de păpuși și chiar au creat ad-hoc un teatru de umbre, fără ca profesoara să le sugereze această idee. ”Dacă i-am lăsa pe elevi să facă ei ceea ce își doresc, cu siguranță am avea niște surprize extraordinare. Această teorie o aplic la toate clasele pentru că elevilor le place. Dacă i-aș spune de prima dată unui elev că el trebuie să facă o poezie în care să sintetizeze firul narativ al romanului, nu ar fi atât de încântat. Dar când testul acesta psihologic arată că el are inteligență lingvistică care constă în capacitatea de a prezenta oral ceva, în a face monolog sau versuri, deja sună altfel și altfel se implică”, spune profesoara.

Profesoara Carmen Antohe, alături de echipa SPIRIT CN care a participat anul trecut, la a 6-a ediție a Festivalului BOOVIE, cu un trailer realizat după romanul „Caraval”

Școală cu stare de bine

Carmen Antohe aplică de mai mulți ani aceste metode și caută să descopere altele noi pentru ca elevii să nu se plictisească. De când cu școala online, a adus tehnologia la clasă, folosește diverse platforme, pune filmulețe, muzică și îmbină astfel predarea clasică cu cea digitală, metode folosite și de celelalte profesoare de română din școală: ”Suntem o catedră unită. Ce fac eu, fac și celelalte colege și invers, lucrăm împreună.”

Dacă le place elevilor ora de română construită astfel, răspunsul profesoarei este: ”Mie îmi spun elevii că cel mai mult râd la ora de română. Au parte de o energie pozitivă și de o stare de bine. De fapt, acest lucru mi l-am dorit dintotdeauna și de aceea am intrat și în procesul <Școala încrederii>, să aducem starea de bine în școală.”

Este primul an în care la Colegiul „Costache Negri” se implementează proiectul ”Școala încrederii”, cu scopul de a aduce starea de bine în rândul profesorilor și al elevilor. Fosta directoare spune că, în ultimii 2-3 ani, și pe fondul pandemiei, a auzit de foarte multe ori colegi spunând că ”Iar trebuie să vin la școală, iar trebuie să fac…”, ceea ce nu auzea acum 7-8 ani. ”O stare de nemulțumire, de delăsare – Hai că vin la școală că trebuie să vin pentru că n-am încotro – pe când altădată era dorința aceea de a ne implica, de a sta mai mult împreună. Lucru pe care l-am observat și la elevi. Atunci am zis că poate reușim să schimbăm lucrurile prin acest proiect, toată lumea să vină de drag la școală și să fie o atmosferă frumoasă”, explică profesoara de română.

În încercarea de a crea starea de bine în școală, o atenție s-a acordat și spațiilor (”vizualul are un rol important”), astfel că, după renovare, elevii au dat viață pereților albi din interior realizând desene împreună cu profesoara de educație plastică, iar în decembrie anul trecut, scările din școală au fost îmbrăcate în mesaje.

Carmen Antohe spune că, deși starea de bine este ”un concept destul de abstract”, speră ca peste 5 ani, când se va încheia proiectul ”Școala încrederii”, ”măcar o parte din starea aceasta să o avem”. ”Eu, personal, am această stare de bine, dar trebuie să o avem toți. Eu când vin la școală nu spun că vin la serviciu. Munca la catedră e altceva, relația cu elevii te ține în priză tot timpul și sunt convinsă că nu aș putea face niciodată altceva”, declară profesoara din Târgu Ocna.

Sursa foto: Facebook/ Colegiul Costache Negri

Citește și: 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.