„Acum ce fac? Ce urmează? Mă duc la lucru? Nu eram sigur pe viitorul meu”, își amintește Marian despre lucrurile care îl măcinau în ultimul an de școală profesională. Profesoara lui de practică l-a convins însă să meargă mai departe, să facă liceul și să lase tâmplăria ca un hobby. Pe scena de la Gala Merito, Marian a fost unul dintre elevii care au povestit cum profesoara lor i-a îndrumat și i-a ajutat să își împlinească visul. Daniela Elena Ionele își susține elevii, discută cu ei problemele pe care le au, îi pregătește pentru viață și îi învață o meserie. Jumătate de zi, cât copiii sunt la școală, este ”părintele” lor, dar și prietena lor: ”Copilul e altfel în momentul în care vede că îți pasă de el. Faptul că pot să fac un bine cuiva sau pot să îl ajut este cea mai mare bucurie pentru mine”.
Atelierul de la Colegiul Tehnic „August Treboniu Laurian” din Agnita, unde Daniela Elena Ionele desfășoară orele de practică, sclipește de curățenie la ora 13.30. Elevii care învață textile-pielărie dau cu mătura la finalul cursurilor, spală, dezinfectează, pentru că asta vor face și când se vor angaja, ”își vor face curat la locul de muncă”.
Daniela Elena Ionele a stat de vorbă cu noi din atelierul unde petrece ore întregi cu copiii în fiecare zi. Este profesoară de știinţe tehnice şi instruire practică și predă anul acesta la cinci clase, una de liceu și patru de învățământ profesional. Este unul dintre cei 12 laureați Merito de anul acesta și am văzut-o extrem de emoționată pe scena galei după ce au rulat mesajele video ale elevilor săi. ”Eu nu am știut de cei patru copii. Aveam un speech pregătit, deși de obicei eu nu îmi pregătesc speech-urile, prefer să fiu spontană, dar în momentul în care i-am văzut, i-am auzit, speech-ul meu s-a dus. Mi-am dat atunci seama că am ajuns acolo datorită lor”, spune Daniela Elena Ionele (foto).
Lucrurile spuse de elevi la Gala Merito nu îi erau totuși străine, pentru că absolvenți de acum 10-11 ani vin și acum și o caută: ”Eu am șase ore cu ei pe zi, iar în aceste șase ore, vrem să ne simțim bine în primul rând. Muzica este tot timpul pe fundal și încerc să mă apropii foarte mult de ei, pentru că majoritatea au probleme acasă și au părinți cu care nu discută. Mie îmi place să fiu prietenă cu ei. Există totuși o linie care ne desparte – respectul elev-profesor și invers, profesor-elev, dar orice problemă au, ei știu că au la mine o ușă deschisă. Sunt omul care dacă pot să fac ceva pentru ei, o fac. Cât pot și ce pot să rezolv, rezolv. Am ajutat și ajut în continuare.”
Experiența… de afară
Nominalizarea pentru titlul de profesor Merito a luat-o prin surprindere pe profesoara din Agnita. La început a crezut că este o glumă, însă acum spune că o bucură enorm faptul că poate să arate tuturor ce fac acești copii. ”Vreau să vadă oamenii ce lucruri frumoase poți să faci cu acești copii, ce super-lucruri fac ei pe partea practică. Până la urmă, noi formăm muncitori, forța de muncă”, spune profesoara.
Majoritatea elevilor provin din mediul rural, iar proiectele Erasmus, aduse de profesoară în școală în 2018, a însemnat pentru ei o experiență de care nu mai avuseseră parte. Mulți dintre ei nu ieșiseră niciodată din localitate sau din județ, nu văzuseră vreodată un lift sau un avion, iar aceste ”lucruri mărunte au contat foarte mult pentru ei”. Au putut cunoaște alte culturi, s-au conectat cu elevi din alte sisteme de învățământ, au văzut cum se lucrează în companiile de afară.
În cele trei săptămâni de mobilitate (profesoara a mers cu elevii până acum în două mobilități – Portugalia și Spania), elevii fac câte 6 ore de practică pe zi la firme de profil, în funcție de specializare, textile-pielărie sau tâmplărie. Ce i-a impresionat cel mai mult acolo a fost că erau tratați ca niște muncitori adevărați. ”Atelierul nostru oferă toate condițiile de a face un produs cap-coadă, dar nu este ca într-o fabrică. Copilul când lucrează într-o companie altfel se formează. Învață niște lucruri, să lucreze în echipă, să respecte un program, să-și respecte norma de lucru, să colaboreze cu ceilalți”, explică profesoara.
După ce termină profesionala, foarte mulți dintre elevii care ”vor să se angajeze” pleacă să muncească afară, dar sunt și dintre cei care rămân în țară. Pe alții, cum este cazul celor de la Gala Merito, Daniela Elena Ionele îi convinge să facă liceul. Cum? ”Simplu. Eu tot timpul le spun așa: <În momentul în care vrei să faci ceva, dacă nu încerci, nu ai cum să știi dacă reușești. Degeaba te gândești aș fi vrut să mă duc, dacă tu nu ai încercat>. Cu părinții acestor copii am căutat întotdeauna să am o legătură foarte bună. Dacă am părinții aliați, altfel lucrez cu ei.
Copiii aceștia care merg mai departe sunt foarte puțini dintre cei care intră la profesională, dar sunt. Trei-patru care au avut neșansa în clasa a VIII-a, au avut o zi proastă la examen și nu au obținut note bune. Acestor copii li se oferă o a doua șansă și eu îi susțin foarte mult. Cred că asta contează foarte mult pentru ei: că cineva le dă încredere”, spune profesoara.
Profesori care schimbă destine
Daniela Elena Ionele este absolut sigură că un profesor poate schimba destinul unui copil și aici ne vorbește despre Marian, care și-a dorit în primă fază să meargă la liceu, dar aproape că renunțase la idee, după moartea tatălui său. A stat de vorbă atunci cu mama lui, ”foarte conștientă că el poate”, apoi a avut o discuție cu el: ”Ce îți dorești tu în viață? Tu tâmplăria poți să o faci ca hobby, dar gândește-te că ai posibilitatea să faci ceva mai mult.”
A reușit să îl convingă, Marian a dat diferențele, a intrat la filologie și anul acesta a susținut BAC-ul. ”Atât am fost de mândră! A fost elevul meu și a luat Bacalaureatul, un copil care a terminat profesionala și alții care au făcut liceul din clasa a IX-a nu au luat. Este cel mai bun exemplu.”
O elevă, ne mai spune Daniela Elena Ionele, a terminat anul acesta profesionala, a încurajat-o și pe ea să dea diferențele și a intrat a doua la liceu. ”Copiii aceștia chiar merită să fie ajutați.” Profesoara însăși are o experiență de viață pe care le-o povestește copiilor și îi inspiră.
Daniela Elena Ionele a vrut să se facă învățătoare, apoi profesoară de matematică. Nu a reușit să intre la Liceul pedagogic și, mai târziu, la Facultatea de Matematică, dar eșecul a dus-o către un drum pe care astăzi nu îl regretă. În 1990, a dat la o postliceală de proiectant îmbrăcăminte din Iași, a vrut de două ori să renunțe și abia când a început proiectarea și a realizat că are legătură cu geometria în spațiu, a început să îi placă. La finalul celor doi ani de profesională, și-a dat însă seama că ”nu știa nimic” și se întreba ce îi va învăța pe copiii de la școala postliceală unde avea să predea.
”Am început să desfac haine și să îmi fac propriul meu sistem de a construi tipare. Tehonologia de lucru am învățat-o din haine desfăcute și refăcute”, își amintește profesoara, care, ulterior, a făcut și Facultatea de Inginerie în Sibiu și un masterat la Universitatea „Gheorghe Asachi” din Iași.
”Așa am ajuns eu profesor de instruire practică. Dar ca să ajungi profesor, cel puțin pe partea practică, trebuie să ai foarte multă răbdare și să fii foarte bine pregătit. Dacă noi, profesorii, nu suntem pregătiți, nu avem cum să pregătim copiii. Tot timpul am încercat să fiu la zi cu tot ceea ce se întâmplă și mai ales cu ce trăiesc copiii noștri din ziua de astăzi”.
Acum, de exemplu, profesoara face o a doua specializare pe TIC și informatică. A constatat că sunt elevi care nu cunosc Word-ul, nu știu să redacteze și a zis de ce nu, poate să țină ore în care să îi învețe să lucreze la calculator. ”M-am confruntat cu astfel de lucruri: nu știau să își facă o adresă de email, nu știau să trimită un email, nu știau să facă o cerere. Acestea sunt lucruri care în ziua de astăzi îți trebuie”, povestește profesoara care și-a făcut și un site unde promovează proiectele cu elevii (”este cea mai mare realizare a mea”), plus pe alte două pagini de Facebook ( Proiect Erasmus+ 2020 și Erasmus+ Agnita-Stagiu de practica la nivel european).
Concursul de design vestimentar
Un proiect creat pentru elevi este concursul inter-regional de design vestimentar, ”New Designers”. L-a inițiat în 2015 și se adresează atât elevilor de la profesională, dar și celor din învățământul primar, gimnazial și liceal. În ultimii doi ani, înainte de pandemie, a reușit chiar să le acorde premii copiilor pentru că ”până la urmă, trebuie să îl motivezi cumva.”
Ce o motivează în schimb pe profesoară să facă toate aceste lucruri? ”Copiii mă motivează. Întotdeauna le spun și părinților: eu de la 8.00 dimineața până la ora 14.00 sunt, jumătate de zi, părintele lor, iar părinții sunt foarte conștienți că eu îmi asum ceea ce fac. Am o răspundere pentru ei, de aceea când lipsește cineva pun mâna pe telefon și sun să văd ce-i cu el, de ce nu a venit.
Motivația vine de la ei. Copilul e altfel în momentul în care vede că îți pasă de el. Faptul că pot să fac un bine cuiva sau pot să îl ajut pentru mine este cea mai mare bucurie. Faptul că mă caută după ce au terminat, asta este cea mai mare satisfacție și este răspunsul la întrebarea: oare te-au ținut minte? Faptul că mă întâlnesc cu ei pe stradă și nu mă ocolesc, abia așteaptă să stea de vorbă cu mine… Acestea sunt motivațiile mele.”
Daniela Elena Ionele mărturisește că la rândul său, ca elevă, a fost influențată de doi profesori – profesorul de matematică și profesoara de română din liceu: ”Fostul meu director și fostul meu profesor de matematică, dl. Mateiu Aurel, a plecat de jos. A terminat o școală profesională, a făcut liceul seral și apoi Facultatea de Matematică. Este printre cei mai buni profesori de matematică din județul Sibiu și la ora actuală, chiar dacă este la pensie. Era un om foarte organizat, un om care la orice oră îți era la dispoziție, un om care pe mine m-a marcat foarte mult: corectitudine, organizare, colaborare, omul care te ajuta tot timpul. Al doilea om care m-a influențat și de la care am avut foarte mult de învățat și cred că 80% sunt identică cu ea este fosta mea dirigintă din liceu, Tudoran Eleonora, profesoară de română, care era un om foarte hotărât și un om care pentru copii să bătea foarte tare. Aceștia au fost doi oameni care m-au influențat foarte tare.”
Dacă îi pare rău că a renunțat la matematică, Daniela Elena Ionele spune că nu: ”Dacă îmi termin conversia pe informatică, pot să fac conversie și pe matematică. Eu le spun copiilor: noi cât trăim, toată viața învățăm. Niciodată eu nu pot să spun și să afirm că știu tot și, de multe ori, învăț în rând cu ei. Pe de altă parte, ei mă știu că sunt un om foarte hotărât și parolist. La mine contează foarte mult punctualitatea, omenia și eu nu țin cont de mediul de unde vin sau de naționalitate. Pe mine mă interesează să fii om și să fii punctual. Încerc să îi învăț lucrurile acestea pentru că atunci când te angajezi sau ești într-un colectiv, punctualitatea și omenia contează foarte mult.”
Și nu doar atât îi învață profesoara pe elevi. Atunci când vede că unii dintre ei ”nu știu codul bunelor materiale”, le explică cum să se comporte, lucruri poate banale dar ”care contează în viață”, și le spune mereu: ”Nota la purtare contează. Oriunde te-ai angaja, acel angajator se uită la nota la purtare. Nota la purtare reflectă felul cum te-ai comportat tu la școală, dacă ești un om de bază sau nu ești un om de bază.”
Cancelaria ideală
Revenind la Merito, Daniela Elena Ionele mărturisește că a găsit în comunitate o cancelarie așa cum ar trebui să fie în toată școala românească. Sunt ”oameni care nu-ți cer socoteală, te acceptă așa cum ești, cu bune și cu rele, sunt oameni care, în momentul în care ai nevoie de ajutor, știi sigur că îl primești, sunt oameni deschiși la minte și oameni care chiar sunt pasionați să facă școală pentru copii”. Pentru a schimba, de pildă, ceva în școala unde predă, s-a gândit să se înscrie la concursul pentru directori, însă a renunțat, considerând că are multe de pierdut. În primul rând, orele cu elevii, legătura directă cu ei și apoi proiectele Erasmus.
”Eu zic că și din poziția de profesor poți să schimbi ceva. Și este mult mai ușor să lucrezi cu copiii decât să lucrezi cu oamenii mari. Sincer vă spun. Este mult mai ușor să modelezi un copil decât să modelezi un om mare. Am fost în Finlanda în 2019, cu primul proiect Erasmus, am văzut niște școli de am rămas așa… Mi-a plăcut colaborarea dintre profesori, felul cum arăta cancelaria – îmi doresc și la noi și sper să o schimb în timp.”
Lipsa colaborării între profesori într-o școală este un mare minus la noi, este de părere profesoara din Agnita, la fel și lipsa transparenței într-o școală. ”Orice se poate face doar prin colaborare. Colaborare, transparență, spirit de echipă… Multe ne lipsesc. Și mai e o greutate pe spatele dascălilor: noi tot timpul trebuie să ne descurcăm. Te descurci cum poți. Suntem foarte mulți dascăli, inclusiv la noi în școală, care apelăm la prieteni, cunoștințe…”, sesisează Daniela Elena Ionele și problema resurselor financiare.
De exemplu, pentru un proiect pe care vrea să îl finalizeze până la finele anului – amenajarea unei săli Erasmus în școală, a reușit să obțină 5 mii de lei de la primărie, după ce a depus un proiect prin Asociația de părinți. În această sală ar urma să fie pregătiți copiii pentru plecarea în proiecte (”ei fac pregătire lingvistică, pedagogică, pe partea practică și atunci am zis că este nevoie de o asemenea sală, doar pentru proiectele Erasmus”) și a comandat deja mobilierul.
”Ne mai trebuie laptopuri și am promisiunea că vin de la Merito. Aș mai avea nevoie de o tablă smart și sper să o rezolv și pe aceasta. Cam asta ar fi pe anul acesta! În rest… Sper să fiu sănătoasă. Să rămân cu mintea limpede, cu mintea tânără pentru că numai așa putem avea conectivitate cu acești copii.”
Sursa foto: paginile de Facebook Proiect Erasmus+ 2020 și Erasmus+ Agnita-Stagiu de practica la nivel european).
Citește și:
- Gala MERITO 2021: Într-o sală cu 67 de profesori care își pregătesc elevii pentru viață și îi fac să se simtă bine la școală. 12 povești noi și o notă de 12
- Ora de istorie ca o poveste în care trecutul este adus în prezent. Profesoara își întreabă elevii: „Tu ce ai făcut astăzi pentru visul tău?”
- Iulia Măndășescu, profesoara care a străbătut 100 de km pentru un proiect făcut din inimă: „Visul nostru s-a înfăptuit. Am plecat de la Sâncel mai bogați sufletește”
- Cătălin Ciupală, profesor de matematică: „Eu nu mă duc la școală să predau, eu mă duc la școală să fac școală. Profesorul trebuie să aducă valoare fiecărei ore”
