Mira este elevă în clasa a VII-a la Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” din Cluj-Napoca și a obținut, anul acesta, premiul al II-lea la Olimpiada Națională ”Lectura ca abilitate de viață”. Este o mare cititoare, pasionată de cărți încă din clasa a II-a și a decis să participe la competiție pentru că aceasta îi permite să își valorifice experiența de lectură, să-și exprime ideile, opiniile și argumentele pe o anumită temă, pornind de la un text dat. S-a pregătit pentru olimpiadă cu profesoara de română, Andreea Coroian Goldiş, despre care spune că face orele altfel. Ori de câte ori au o carte de citit, la final au parte de activități-surpriză, cum este realizarea de book-trailere sau de benzi desenate. Prin astfel de sarcini de lucru, profesoara reușește să îi atragă pe elevi și să creeze o ”comunitate” în jurul lecturii. ”Există foarte mulți copii în generația aceasta care citesc și mă uit cu tot respectul înspre colegele mele din învățământul primar, pentru că îi văd venind în clasa a V-a cu atât de multe lecturi”, spune Andreea Coroian Goldiş.
Mira Tarța (foto) s-a clasat a doua pe țară la Olimpiada Națională ”Lectura ca abilitate de viață” – nivelul 2, unde participă elevii de clasa a VII-a și a VIII-a. Tipul de subiecte pe care îl propune această competiție, care are o probă scrisă și una orală, a determinat-o să se înscrie, fiind diferite de cele de la olimpiada clasică de Limba și literatura română. ”Textele sunt mai lungi și le poți înțelege și interpreta mai bine. Mi-a plăcut și orientarea către partea sociologică și, fiind texte mai pe gustul meu, am vrut să încerc. I-am spus profesoarei mele și mi-a zis că este o idee bună”, spune Mira.
Nu se aștepta să obțină premiul al doilea, mai ales că proba orală, în care a trebuit să prezinte un discurs argumentativ pe o temă pornind de la o carte dată, a fost ceva nou pentru ea. Deși rezultatul poate a surprins-o, participarea la o olimpiadă despre lectură ca abilitate de viață o consideră o experiență utilă. ”Prin subiectele propuse, sunt subliniate abilitățile destul de diverse pe care ți le oferă lectura. Tipurile de exerciții și proba orală reflectă ideea aceasta de multiple abilități, capacitatea de a veni cu argumente, de a comunica cu ușurință, de a fi creativ”, precizează eleva din Cluj.
Mira și-a descoperit pasiunea pentru lectură în clasa a II-a, când învățătoarea le-a recomandat să citească ”Pânza Charlottei” de E.B. White: ”Aceea a fost cheia mea spre lectură.” Ține minte că a citit cartea în mai puține zile decât orice altă poveste înainte și, de atunci, a început să citească din ce în ce mai mult. ”Am avut și o autoare preferată, Sharon Draper, care scria pe teme mai sociale. Nu erau cărți fantasy, erau cărți construite într-o lume asemenea realității. Acum, tot genul acesta de cărți prefer. În general, îmi plac cărțile care abordează probleme ale societății, relațiile dintre oameni, dar vreau să experimentez și zona aceasta de SF, unde cred că sunt multe lucruri interesante.”
La gimnaziu, pasiunea ei pentru cărți s-a regăsit în modul în care profesoara de română abordează lectura în rândul elevilor. ”Ne propune tot felul de lecturi, din mai multe domenii, iar la final ne surprinde cu tot felul de activități interesante și nu ne plictisim ca atunci când faci tot timpul aceleași fișe de lectură, cu aceeași structură. În clasa a VI-a, de exemplu, am făcut book-trailer la cartea <Insula orfanilor> de Laurel Snyder. Eram o grupă de patru, ne-am întâlnit într-o zi și am filmat toată ziua. Noi am făcut scenariul, noi am fost actori și, la final, am editat. Pentru nivelul nostru, cred că trailerul a fost destul de OK. Am introdus și muzică, și subtitluri, elemente din acestea așa cum vedem la televizor, deși se putea observa că era realizat de începători”, povestește Mira.
Dintre activitățile pe care profesoara le pregătește la finalul unei cărți, Mira mai amintește de clubul de lectură, iar, recent, au avut de scris texte pe baza unor cărți, în care să își imagineze ei întâmplări cu personaje. ”Îmi place această abordare. Nu ne așteptăm niciodată la ce idee o să îi vină doamnei profesoare. De asemenea, apreciez faptul că ne ajută să înțelegem orice text. La un moment dat, am avut o poezie de Nichita Stănescu și, bineînțeles, că era mai greoaie. Citind-o inițial, nu îți spunea mai nimic. Doamna profesoara ne-a explicat, ne-a ajutat să o interpretăm și am reușit să ajungem la mesaj, la esență. Este important să îți arate profesorul un pic din spate pentru ca noi să reușim să apreciem o scriere literară”, mărturisește Mira.
Despre acei copii care nu au reușit încă să descopere cărțile, olimpica din Cluj spune că oricând există un început, important este ca ei să citească inițial din mai multe domenii pentru a-și da seama ce le place și ”ce experiență frumoasă poate fi lectura”. ”Poate nu tuturor le-ar plăcea la fel de mult, dar dacă reușești să descoperi acel lucru care îți lipsea și îți place, atunci este o reușită, într-adevăr”, spune Mira.
O altfel de abordare a literaturii
Înainte ca Mira să participe la Olimpiada Națională ”Lectura ca abilitate de viață”, profesoara Andreea Coroian Goldiş (foto) a avut ”lungi discuții despre literatură” cu ea. ”Pentru proba orală, olimpiada aceasta presupune lectura unei cărți, pe care Comisia Centrală o propune cu câteva săptămâni înainte. Toți elevii citesc cartea respectivă. La nivel de gimnaziu – nivelul I și nivelul II, clasele V-VIII – elevilor li se propune ca subiect o temă, o teză de dezbatere pornind de la carte, dar o temă largă la care ei să aducă toată experiența lor culturală și personală, și li se cere să producă un discurs de tip argumentativ de 10 minute, ceea ce este o mare performanță pentru un elev de clasa a VII-a, cum este Mira.
Ca să ne pregătim, am citit amândouă cartea. Anul acesta, Comisia Centrală a propus doar romane grafice, ceea ce a fost o provocare și pentru profesori, și pentru elevi, pentru că presupune un alt tip de lectură. Lungile noastre discuții despre literatură au fost imaginându-ne diferite tipuri de teze și jucându-ne de-a argumentarea pe temele respective, aducând în discuție alte lecturi pe care le-am avut la clasă sau pe care le-a avut Mira. Ea este o mare cititoare, am lucrat cu ea cu foaia în mână, luându-mi notițe de recomandări de lectură pentru cei din clasele mai mici”, mărturisește profesoara, care a lucrat pe zona aceasta mai mult cu elevii de liceu.
De altfel, Andreea Coroian Goldiş spune că, la nivel de liceu, proba orală a olimpiadei este și mai interesantă pentru că presupune ca ”doi participanți să intre în dialog pe o temă, să construiască în același timp în care își prezintă poziția și un dialog constructiv, în care trebuie să știi să-ți argumentezi opinia, dar să știi să îi faci loc și celuilalt să o facă”.
În fapt, ce își propune olimpiada ”Lectura ca abilitate de viață” este ”o altfel de abordare a literaturii, într-o paradigmă a lecturii valorilor și a lecturii în cheia modelului dezvoltării personale”, explică profesoara. Dezvoltarea personală prin literatură presupune dezvoltarea mai multor competențe pe care ni le dorim la copiii acestei generații, cum ar fi ”capacitatea de a asuma o identitate culturală, de a înțelege de unde te tragi într-o definiție a culturii cât mai vastă, în modul cel mai actual și contemporan cu putință (de la cultura familiei, la cea a grupului de prieteni, a comunităților naționale, europene, mondiale), de a putea să vezi relații în universul cultural în care ai trăit și să înțelegi valorile care ți-au fost transmise prin intermediul culturii în care te-ai născut”.
Apoi, olimpiada vine și cu o componentă de înțelegere a narativului (‘ceea ce este vital pentru dezvoltare cognitivă a elevilor, de exemplu, scenariul narativ este baza scenariului decizional al omului și este important să predăm foarte bine elevilor narativul, este o abilitate de viață”) și, nu în ultimul rând, cu un ”tip de lectură ideologică, o lectură a valorilor, de care ne este frică, pe bună dreptate”.
”În spațiul cultural românesc, după 1989, după niște ani în care lectura ideologică a însemnat o lectură de propagandă ce folosea literatura ca mijloc, ne-am ferit în programele școlare, și nu numai, atât de tare de lectura valorilor, încât am despărțit complet esteticul de lectura valorilor. Este ceea ce reproșăm disciplinei de ani de zile, că profesorul vine și analizează metafore, analizează epitete, numără silabe ca să afle măsura unui vers, fără să construiască sens în jurul mesajului.
Atunci, o astfel de olimpiadă care se concentrează foarte puțin pe estetic permite elevilor care au realmente o deschidere înspre literatură să își dezvolte în demersul lecturii tot ce înseamnă cunoștințele lor despre lume, despre ei înșiși, despre celălalt. Lectura permite o dezvoltare personală a elevului în această componentă de înțelege lumea și pe sine prin contextualizare culturală: de a asuma o identitate culturală și personală bine ancorată în lumea în care trăiește.
Olimpiada aceasta, organizată pe nivele, nu pe clase, nu se concentrează, de aceea, pe conținut, ci pe competențe, pe capacitatea elevului de a vedea ceva în textele acelea la prima vedere. Avem astfel jocul acesta al elevilor care sunt foarte buni, care au cunoștințe multiple, pentru că atunci când propui o lectură a valorilor și a formelor culturale înseamnă să ai în egală măsură cunoștințe de educație socială, de istorie. De obicei, ne bazăm pe materiile acestea atunci când facem pregătirea elevilor pentru olimpiadă”, precizează Andreea Coroian Goldiş.
”Există foarte mulți copii care citesc”
Profesoara spune că are mulți elevi pasionați de lectură, asta în ciuda impresiei generale că generațiile de astăzi nu mai citesc. ”Acești copii sunt mari cititori, acesta este adevărul, avem niște generații de mari cititori”, punctează Andreea Coroian Goldiş, explicând că ”poate nu citesc aceleași lucruri ca alte generații, dar trăim o efervescență a pieței de carte pentru copii, se scrie și se traduce enorm carte de calitate pentru acest grup de cititori”.
”Există foarte mulți copii care citesc și citesc enorm și mă uit cu tot respectul înspre colegele mele din învățământul primar, pentru că îi văd venind în clasa a V-a cu atât de multe lecturi… Vin și îți dau referințe din tot felul de cărticele pe care le-au citit în ciclul primar. Tu nu le știi pe toate și ei se uită la tine, sunt atât de drăguți: <Cum, tu ești profesoară de română și nu ai citit asta?> <Da, sunt cărți pe care tu le-ai citit și eu nu le-am citit, poți să îmi vorbești despre ele…> Îmi place foarte mult genul acesta de exercițiu, ei sunt fascinați când le ceri să îți povestească despre ceva ce au citit și le place să fie ei cei care dau de la ei”, povestește Andreea Coroian Goldiş.
În opinia profesoarei, ”cititul trebuie să vină natural”, copiii se apropie de cărți atunci când sunt mici și părinții le citesc, dar ”plăcerea de a lectura pe care o dau părinții o strică școala”.
”La un moment dat, școala o strică. Și atunci întrebarea mea a fost: cum o strică școala? O strică în primul rând prin clasicele teste de lectură. O strică prin 2-ul dat pentru o carte necitită. Eu nu dau niciodată 2 pentru nelectură și nu dau nici teste de lectură sau dacă aleg să dau un soi de test de lectură, mai degrabă elevii mei se întâlnesc cu un fragment de text pe care trebuie să îl comenteze și să îl relaționeze în raport cu ceea ce au citit în cartea respectivă. Mă interesează să îi văd pe ei acolo, cu bagajul lor de cititor”, declară Andreea Coroian Goldiş.
Activități post-lectură
După ce citesc o carte, elevii profesoarei din Cluj fac dezbateri și acesta este ”unul dintre lucrurile foarte importante în procesul de lectură la școală” pentru că ”lectura construiește o comunitate”. ”Prima dată când iau o clasă de a V-a, îi rog să îmi povestească despre viața lor de dinainte ca clasă, să îmi povestească câteva întâmplări hazlii. Evident încep să povestească, își completează poveștile și după aceea îi invit să-mi povestească lucruri din cărțile pe care le-au citit toți. Le arăt atunci că eu știu deja mai multe lucruri despre ei prin faptul că mi-au dat acces la istoria lor comună.
Istoria lor comună se construiește și din ceea ce au trăit împreună, dar și din ceea ce au trăit intermediat, prin faptul că au citit aceleași cărți și au în bagaj aceleași personaje și pot să relaționeze cu ele. Încet-încet, ei simt că este nevoie să fii parte din comunitate, să ai același background.
Nu abuzez cu numărul de cărți, pentru că ei au foarte multe teme la toate disciplinele, și eu le dau teme mai multe la gramatică unde e nevoie de exersat, dar păstrez lectura în zona aceasta de plăcere, dându-le sarcini de lucru care să nu îi plictisească, fie că facem dezbateri, fie că fac un book-trailer, un jurnal de lectură, fie că fac o bandă desenată, fie că trebuie să deseneze o poezie”, explică Andreea Coroian Goldiş.
O generație participativă
Profesoara încearcă să găsească de fiecare dată alte tipuri de activități și ”niciodată copiii nu știu înainte de a citi cartea ce vor avea de făcut pornind de la cartea respectivă”. ”Au făcut book-trailere foarte reușite chiar la clasa VI-a, după <Insula orfanilor>. Cumva, trebuie să fie totul foarte participativ. Generația aceasta are nevoie să simtă că participă efectiv în procesul lor de învățare și că li se oferă periodic un feedback particularizat. Au nevoie de recunoașterea fiecărui pas.
Or, în condițiile în care ai 25, 26 de elevi cel puțin într-o clasă, media este undeva la 28, este foarte greu să ai timp să stai 2 minute cu fiecare și să îi dai feedback-ul pe ceea ce a făcut, mai ales când este vorba de sarcini creative. Dacă le dai o compunere creativă și nu ai timp să stai să o corectezi, să scrii acolo ce ți-a plăcut din compunerea respectivă, sunt foarte dezamăgiți. Au nevoie de feedback, cred că ține și de societatea aceasta a Facebook-ului, a like-ului, a Instagram-ului, în care obții feedback foarte rapid, iar ei s-au învățat să îl aibă tot timpul”, declară profesoara.
Pe de altă parte, adaugă Andreea Coroian Goldiş, este o generație care oferă feedback după fiecare oră: ”A fost bine”, ”Doamna profesoară, astăzi nu ați fost în apele dvs.”: ”Este minunat, pentru că așa se învață, în comunitate. Nu știu dacă se învață de dragul profesorului, cât se învață de dragul contextului în care se întâmplă învățarea. Este crucial pentru ei să fie o stare de bine în clasă și să nu se simtă deloc încorsetați.”
Profesoara admite totuși că este greu să aduci permanent, ca profesor, starea de bine în clasă, pentru că uneori ești nevoit să dai și o notă de 4: ”Nota de 4 nu va aduce cu ea starea de bine. E firesc. Atunci trebuie să depun de două ori efortul ca să arăt că nota aceea de 4 sigur e doar o evaluare de moment, să nu se instaleze demotivarea. Foarte important pentru copii este să simtă că nicio notă nu vine cu dezamăgirea ta, chiar dacă tu poate o simți pentru că știi cât ai lucrat. Unii copii și întreabă: <Dar dvs. sunteți dezamăgită?> și te doare sufletul. Eu tot timpul le spun, ca să nu zic că sunt dezamăgită, că mă simt neputincioasă. <Ceva nu a mers. Nu știu cum să fac să vă scot din gaura aceasta. Ajutați-mă să găsim calea să ieșim din asta!> Și acest lucru îi ajută să proceseze eșecul, pentru că și ei se simt exact așa: neputincioși. <Atunci, hai să vedem ce facem.> Atunci se produce cumva saltul, dar nu este ușor, pentru că sunt foarte mulți în clase și soluțiile trebuie și ele particularizate.”
Profesoara participă anul acesta cu elevi de liceu la Festivalul Boovie, concursul de book-trailere de la Focșani, și spune că aceștia sunt entuziasmați de proiect. De fapt, a constatat acest lucru la orice activitate extrașcolară: ”Sunt extraordinar de implicați în toate tipurile de activități care nu țin neapărat direct de școală, pentru că, ce cred eu: societatea devalorizează foarte mult școala din perspectiva aceasta că nu te pregătește pentru viață și ai nevoie de toate activitățile acestea extrașcolare care să îți aducă competențele transversale. Și ajung să fie mai implicați în activitățile extrașcolare decât în cele curente. Construiesc astfel de activități care nu sunt neapărat în afara programei, dar le marketez ca altceva, le vând sub această etichetă pentru a le atrage atenția. V-am spus că țin foarte mult la lectura valorilor și la dezvoltarea personală în zona aceasta de lectură ideologică contra discriminărilor de rasă, de etnie, de gen și fac des astfel de activități cu ei. Când le propun acest tip de activități, se simt extraordinar de valorizați, fie că a fost 8 martie și am vorbit de discriminarea de gen, fie că am vorbit despre discriminările pe motive etnice în contextul lecțiilor de interculturalitate.”
”La BAC, ne cramponăm în aceleași eseuri…”
Andreea Coroian Goldiş povestește că desfășoară și lecții de competențe media, ”cum să fii un lector avizat în domeniul media” și le arată elevilor cum se pot scrie știri complet diferite, cu titluri complet diferite pornind de la aceleași date statistice și îi învață ce înseamnă manipularea.
”Programa îți permite, din fericire, să faci extraordinar de multe cu ei din toată zona abilităților de viață, a competențelor transversale. La liceu se poate și mai mult, cel puțin clasa a IX-a este extraordinar de ofertantă la momentul acesta pentru că propune organizarea tematică a textelor și încurajează diversitatea lor și multitudinea de tipuri de lectură ce li se pot aplica. Problema este cu examenul de finalizare a liceului, care se concentrează exclusiv pe o dimensiune estetică a literaturii. Ne cramponăm în aceleași eseuri pe care le-ați studiat și dvs. în școală, și eu în școală și pe care le tot rostogolim. O competență care este obligatorie pentru cetățeanul secolului XXI a rămas, din păcate, o competență doar de olimpiadă: nu se poate să dai Bac în 2023 și să n-ai capacitatea să desprinzi o idee dintr-un text și să o relaționezi cu ceea ce tu ai învățat la școală timp de 12 ani.
Așteptăm discuțiile pe noile planuri-cadru, după care vor urma discuțiile pe noile programe școlare și sper, personal, la o orientare a studiului disciplinei în liceu mai degrabă culturală. Dacă în gimnaziu mi se pare în regulă zona aceasta de dezvoltare personală, pe care o avem, în care încercăm să le construim elevilor o identitate personală și culturală, în înțelesul ei cel mai larg, la liceu este nevoie să înțelegi în detaliu contexte culturale și faptul că literatura este un discurs cultural, într-o multitudine de discursuri ale unor epoci. Să poți să înțelegi că un anumit discurs al unui scriitor a fost scris într-un anume fel pentru că a scris într-un anumit context cultural – nu studiem forme în gol pentru că ele sunt doar răspunsuri la niște contexte. Să înțelegi că scriitorul respectiv a avut în paralel și un anume tip de discurs politic, ideologic, lucruri pe care nu ai voie să le pui sub preș. Nu avem voie pentru generațiile acestea să ascundem sub preș tot contextul cultural în care a fost scris un anumit text și în care a trăit un anume scriitor. Sunt informații pe care le va găsi oricum pe internet și nu va ști ce să facă cu ele”, declară profesoara de română.
Citește și:
- Matematica predată cu ajutorul storytelling-ului. Profesoara Elena-Manuela David: „Copiii învață cu mai mult bun-simț și plăcere. Povestea îi face curioși”
- Biblioteca din curtea școlii, amenajată într-o comună din Timiș. Un autobuz vechi a fost transformat în spațiu de lectură și învățare pentru copii FOTO
- Clasa „Creative” în care orele sunt altfel. Învățătoarea personalizează lecțiile, copiii au portofolii în loc de caiete și vin cu laptopul la școală
