Elena-Manuela David, profesoară de matematică la Colegiul Național ”Petru Rareș” din Suceava, folosește scurte povești la ore de mai bine de 30 de ani. Atunci când predă o noțiune nouă la algebră, la analiză matematică și, mai ales, la geometrie, apelează la storytelling și vine în fața elevilor cu o poveste. Nu durează mai mult de 3-5 minute, însă este suficient pentru a le atrage atenția, pentru a-i face curioși, a-i implica, a-i determina să pună întrebări și chiar să vină ei cu soluții. Poveștile despre Pitagora, Newton, Platon, despre descoperiri și idei strălucite în matematică creează acea stare de deschidere și motivare care îi ajută pe elevi să înțeleagă noțiunile de bază, dar ele au un rol și în formarea acestora: le dezvoltă abilitățile de comunicare, de leadership, de organizare, încrederea în sine, creativitatea.
”Storytelling-ul schimbă ceva în inima copilului”, spune Elena-Manuela David (foto), care predă la colegiul din Suceava din 1989. Încă de atunci pregătea mici povești la orele de matematică, doar că, la acea vreme, ceea ce făcea nu se chema storytelling. ”Întotdeauna aveam șervețele pe care scriam probleme sau informații interesante, iar foștii mei elevi își amintesc și acum: <Doamna, mai aveți acele întrebări și povești?> Ca să nu uit, scriam repede poveștile pe bilețele, pentru că voiam să îi motivez”, își amintește profesoara.
După câțiva ani la catedră, a avut o bursă în Franța, ”Mathematiques Appliquees”, și acolo a văzut cât de mult se preocupau francezii de înțelegerea noțiunilor de bază. ”Nu știam cum să ajung mai repede acasă să fac schimbări în modul de predare”, mărturisește Elena-Manuela David, arătând că la noi, deseori, și nu doar la matematică, se trece foarte ușor peste înțelegerea noțiunilor de bază. În schimb, ea folosește tocmai aici storytelling-ul: ”Învățarea definiției este una și învățarea noțiunii de bază este alta, iar eu aplic storytelling-ul la înțelegerea noțiunilor de bază, la definiții, la un capitol nou.”
O poveste nu ia mai mult de 3 minute dintr-o oră, uneori maximum 5 minute, apoi ”partea de storytelling dispare, pentru că matematica este, clar, un lucru extrem de serios, dar am constatat că se învață cu mai mult bun-simț și plăcere, dacă folosesc aceste povești”. În aceste minute, profesoara pornește cu întrebări, dacă elevii au mai auzit de subiectul respectiv, ce știu despre el, le prezintă scurte povești, moduri în care o anumită problemă a fost rezolvată și îi implică și pe ei să dea alte soluții și, mai ales, să pună întrebări.
”Știm foarte bine că există mai multe tipuri de învățare. Nu toți învățăm la fel. Unii învață singuri matematica și au nevoie de foarte mult studiu individual, alții învață sau sunt motivați să învețe prin dialog și atunci storytelling-ul vine mănușă pe modul în care învață ei, pentru că le ridică întrebări. Până la urmă, dovada a ceea ce învățăm constă în ce întrebări punem. Storytelling-ul activează capacitatea copiilor de a pune întrebări”, explică profesoara.
Poveștile la ora de matematică
Elena-Manuela David folosește foarte mult storytelling-ul, îmbinat cu aplicațiile practice, la geometrie, dar și la analiză matematică și algebră. La geometrie, de exemplu, poveștile pleacă de la geometria pe care o făceau grecii antici și de aici, dintr-o simplă întrebare sau dintr-o figură făcută cu creta pe jos, ajunge să le capteze atenția elevilor: ”Copiii înțeleg că nu este neapărat nevoie să gândești geometria cu creionul în mână și pe hârtie. În Grecia antică, nu o făceau deloc pe hârtie, foarte multe dintre figuri le făceau pe nisip. Deja totul devine mult mai interesant când ei află aceste lucruri și este un exemplu de poveste scurtă, cu care îi atragi.”
Profesoara predă acum la clase de liceu, dar a promovat storytelling-ul în mai multe școli, pe grupe diferite de vârstă, dar și în cadrul unor ateliere dedicate profesorilor, în perioada în care era director al Casei Corpului Didactic Suceava. La clasă, a creat povești adaptate vârstei, de la corpurile platonice și șirul lui Fibonacci, până la ecuații și marea teoremă a lui Fermat.
”Ce am observat: cu cât copiii erau mai mici, cu atât erau mai creativi, mai atenți la poveste, interacționau mai mult, le plăcea mai mult să lucreze”, a constatat profesoara. Corpurile platonice (tetraedrul regulat, cubul – hexaedrul, octoedrul, dodecaedrul regulat și icosaedrul) au fost descoperite de elevi prin activități practice, ei decupând și asamblând figurile desenate pe hârtie. ”Atunci ei devin creativi, își creează acea stare de lucru și lucrează altfel. Dintr-odată, geometria devine vie și parte din ei.
Povestea deschide drumul peste tot, în management, oriunde, este cheia care deschide ușa, poarta. Îl face pe copil curios și, mai mult decât atât, îl face să se întrebe dacă a știut, dacă a auzit, dacă a văzut și începe să caute”, spune Elena-Manuela David.
La clasa a IX-a, storytelling-ul ”vine de minune” la ”vectori”, în timp ce la algebră, poveștile merg la multe capitole, cum ar fi ”mulțimile numărabile” și nu doar la clasa a IX-a, dar și la clasele a V-a, a XI-a, doar spuse altfel, adaptat vârstei.
”Această problemă a numărabilității îl ajută pe copil să iasă din cutie, să aibă mentalitate deschisă, pentru că îl obligă să gândească altfel. Când sunt mici, în cadrul storytelling-ului, îi pun să pășească și atunci știu că nu o să uite niciodată numărabilitatea. Copilul dacă pășește pe niște numere imaginare, a învățat și kinestezic și mă întorc aici la cum învață copiii: unii trebuie să se miște, alții trebuie să repete, alții trebuie să dialogheze, alții trebuie să facă diverse asocieri”, explică profesoara.
”La ce îmi folosește asta?”
Pe de altă parte, storytelling-ul ”ajută la o școală care să placă copilului” și, totodată, contribuie la cultura lui generală și la dezvoltarea personală: ”Îl ajută pe copil să urmărească o idee în timp, să o spună mai departe, iar atunci când el devine adult, face legătura cu ce ai spus tu în școală”. Mai apoi, cu aceste mici povești, ”faci diferența în formarea lui intelectuală”, întrucât storytelling-ul dezvoltă creativitatea, capacitatea de rezolvare a problemelor complexe și abilitățile de comunicare.
”Rezultatele copiilor la examenele naționale nu au nicio legătură cu storytelling-ul. Cu ce faci diferența? Faci diferența în modul în care se exprimă, în modul în care prezintă un subiect, pentru că tu însuți ai fost capabil să prezinți un subiect abstract, concretizându-l cumva”, precizează Elena-Manuela David.
În tot acest tablou, plusvaloarea pe care o aduce storytelling-ul, mai explică profesoara, este ”intenția cu care înveți”: ”Intenția nu este doar nota. Nota este o evaluare a cunoștințelor acumulate pe moment. Nota nu arată că tu ești chiar de acea notă.”
Nu în ultimul rând, storytelling-ul este acea parte din ora de matematică în care elevii pot găsi răspunsul la întrebarea ”La ce îmi folosește asta?”. ”Exact despre asta este storytelling-ul. <La ce îmi folosește asta? Ce îmi folosește mie să tot calculez atâtea înălțimi?> Degeaba îi spui copilului că atunci când va ajunge inginer, va trebui să facă lucrurile perfecte și să calculeze totul perfect, dar poți să îi dai ceva practic. <Dacă știi bine geometrie, poți face corpurile acestea, scrii pe ele calitățile tale și le pui în bibliotecă. Când te simți mai rău, te uiți să vezi cât ești de deosebit. Sau poți să îți faci un suport pentru ceai, pentru bomboane, să faci o cutie de cadouri. Iată, geometria îți folosește la ceva!> Dacă îi dai o chestie practică, îl convingi pe copil, însă nu trebuie pierdut timpul cu acest lucru, numai un pic, ca să vadă el că este practic”, declară profesoara de matematică.
În ceea ce privește relația elevi-profesor, și aici storytelling-ul își spune cuvântul. ”Dintr-odată, ce spune profesorul poate să devină mai simpatic, pentru că noi nu spunem nimic simpatic la matematică. Se creează astfel o relație, nu pot să zic de prietenie cu elevii, dar de bunăvoință reciprocă. Ori, într-o relație de bunăvoință reciprocă, un copil poate să învețe într-o oră cât altul, care nu are o astfel de stare de învățare, nu învață nici în două ore”, spune Elena-Manuela David.
Mandale create de elevi
Profesoara îi apropie pe elevi de disciplina pe care o predă nu doar cu poveștile unor matematicieni ori cu ajutorul geometriei sacre, dar și provocându-i la lucruri practice, cum ar fi mandalele. Face acest lucru cu liceenii de la ”Petru Rareș” de mai mulți ani. Îi învață să creeze mandale cu rigla și compasul, să folosească numerologia și, în colaborare cu profesoara de desen, să le coloreze. La final, în școală este organizată o expoziție de mandale. De exemplu, acum mai mulți ani, elevii au realizat mandale cu ocazia ”Zilei numărului pi”, iar cei de clasa a VII-a au avut misiunea de a le explica celor mai mici ce-i cu acest număr.
”Despre asta este storytelling-ul”, arată profesoara, care folosește poveștile și aplicațiile practice și în cadrul atelierelor educaționale pe care le organizează la centrul de dezvoltare personală și profesională, înființat alături de două profesoare de engleză. Anul trecut, de pildă, în cadrul unui eveniment organizat de 1 Iunie, la ”Standul de matematică”, copiii și-au făcut ghirlande din forme geometrice regulate și au construit corpuri platonice, iar de 1 Martie, au realizat felicitări pentru mame, cu o problemă matematică creată și rezolvată de ei.
Practic, concluzionează Elena-Manuela David, aducând storytelling-ul la clasă și folosindu-l în activitățile cu copiii, a experimentat cum poate intra matematica în mintea și sufletul acestora fix cu ceea ce are ea abstract la îndemână (corpuri platonice, unghiuri, paralele, sisteme de numerație, numere, raționamente logice, construcții cu rigla și compasul, fractali, topologie, grafuri, culori, probabilități, demonstrații, limite, integrale, coduri, pătrate magice, triunghiuri, analiză, grafice, ecuații ) și cum poate ea să le dezvolte valori de leadership.
”După examenele la matematică ne rămân abilitatea de a utiliza concepte, de a rezolva probleme în situații cotidiene, de a formula idei, teorii, păreri personale, de a străluci și a inspira, de a acționa creativ, de a învăța leadership, de a organiza, de a clădi încrederea în sine, de a avea opțiuni, de a lua decizii, de a folosi modele, de a face apel la rațiune, de a demonstra, de a stabili certitudini, de a o lua de la capăt atunci când se impune, de a simți stabilitate, siguranță, dragoste și empatie”, subliniază profesoara, ori storytelling-ul tocmai aceste abilități le dezvoltă.
”Povestea corpurilor platonice” ori ”Povestea lui Fibonacci”, prezentate în școli de profesoara Elena-Manuela David, în cadrul proiectului ”Matematică și storytelling există!” – Clubul de Storytelling al Casei Corpului Didactic Suceava:
Sursa foto: Arhiva personală – prof. Elena-Manuela David
Citește și:
- Matematica învățată altfel. Ovidiu Bădescu, profesorul ”emoțiilor”: Dacă este oră în care eu nu aud ”Wow, ce tare”, parcă nu mă simt bine
- Cătălin Ciupală, profesor de matematică: „Eu nu mă duc la școală să predau, eu mă duc la școală să fac școală. Profesorul trebuie să aducă valoare fiecărei ore”
- Profesoara Gabriela Constantinescu: „Matematica te învață să gândești, să înțelegi și să faci față unor provocări pe care noi nici nu le putem anticipa”
- Fost olimpic, Cristian Rafiliu predă matematică în satul natal. La Titularizare a luat 9.95, cea mai mare notă din județ la această disciplină
- Profesoara care învață tehnici de teatru și ține cont de emoții la ora de matematică. Camelia Brișan: ”Îmi pasă de copii, de trăirile lor”