Antoneta Împuşcatu este de 24 de ani directoare la școala din I.C. Brătianu, un sat din Tulcea, pe malul Dunării. Mulți copii îi spun Toni, dar nu o deranjează. Își educă elevii să aibă încredere în ei, să fie oameni pentru că ”fizica, chimia se învață, dar să fii om se formează”. Predă cele două materii la gimnaziu și nu oricum. Știe că niște formule scrise pe tablă nu ajută prea mult, așa că predă soluțiile cu ciocolată caldă, iar structura atomului cu boabe de fasole vopsite cu ojă. A devenit director în 1995 și printre primele măsurile luate a fost desființarea cancelariei. În mijlocului holului din școala veche, de unde se intră în sălile de clasă, a așezat o masă modulară și aici stau profesorii. Celor care vin în vizită li se pare nefiresc, însă pentru copiii și profesorii de aici totul este normal. Anul acesta, Antoneta Împușcatu a devenit primul director Merito. A fost momentul cel mai emoționant din carieră, dar spune că sunt multe de schimbat în sistem. În primul rând, învățământul simultan: l-ar desființa.
La Școala Gimnazială “Ion Creangă” din comuna I.C. Brătianu, elevii învață în clase simultane. Antoneta Împușcatu spune că este greu, dar nu crede că lucrurile se vor schimba prea curând. Nu cu actualul buget, nu în actualul context politic. Soluții ar fi, dar greu de pus în practică.
Despre desființarea învățământului simultan vorbește Antoneta Împușcatu într-un interviu acordat SparkNews.ro, dar și despre alte lucruri pe care le-ar schimba în sistemul de educație românesc. Ne povestește despre transformările pe care le-a făcut în școală, despre orele cu elevii săi, dar și despre experiența Merito. Antoneta Împușcatu are 53 de ani, locuiește în Galați și face naveta zilnic, traversând Dunărea cu bacul. A absolvit trei facultăți, Chimie-Fizică, Informatică și Biologie, și este convinsă de un lucru: trebuie să își facă treaba bine, ”să iasă lucrurile bine pentru că altfel nu are cum să meargă școala bine”.
O școală altfel: Cancelaria-hol
SparkNews.ro: De ce ați desființat cancelaria? Cred că este o măsură unică în România.
Antoneta Împuşcatu: Când am preluat funcția de director, școala veche a intrat în renovare și muncitorii au dat jos totul de pe pereți. Privind holul din școală, așa urât cum era atunci, mi s-a părut extraordinar să fie transformat într-un spațiu în care să ne întâlnim toți, elevi și profesori. Atunci am solicitat ca pe un zid să se facă numai dulapuri în care să avem noi, profesorii, materialele, am cerut o masă modulară și o canapea. Și a ieșit foarte frumos. Am spus că acesta este locul în care ne vom întâlni, aceasta va fi cancelaria noastră.
Practic, în acest spațiu, stați dvs., profesorii, și au acces și elevii?
Da, spațiul respectiv este un hol și sunt sălile de clasă, de o parte și de alta. Sunt două intrări, pe orice parte poți intra. Copiii pot intra și prin față, dar ei preferă să intre, spunem noi, prin spate, dar nu este spate, este un fel de intrare care desparte: o parte dintre elevi se duc în școala de jos, o parte la grădiniță și o parte merg la școala de sus, școala veche, cum îi spunem noi.
Cum li se pare copiilor ideea aceasta? Există o interacțiune permanentă cu profesorii…
Copiii nu se mai minunează de nimic, lor nu li se mai pare ceva extraordinar. Celor care vin din exterior li se pare extraordinar. Ei nu înțeleg cum de noi stăm acolo, avem poșeta acolo, avem și un covrig pe care, dacă vrem să îl împărțim cu un copil, îl împărțim. Copiilor li se pare nefiresc să nu ne găsească acolo.
Când ați luat decizia aceasta? Sunteți de 24 de ani director.
În 1996. În 1995, în toamnă, am preluat conducerea, cam un an de zile a durat renovarea școlii și, în anul următor, când au venit copiii, ne-au găsit acolo cu mobilier nou…
Ați mai făcut și alte modificări de spațiu în școală? Ați spus că sunt trei clădiri… Se tot vorbește de spațiu prietenos, ne îndreptăm și noi către ideile din Occident…
Nu m-am gândit la Occident, m-am gândit să ne fie nouă bine și să îi vedem pe elevi cât mai aproape, să nu se întâmple nimic și, dacă se întâmplă, să fim și noi lângă ei. Aceasta a fost ideea. În 1996, nu mă gândeam eu să am influențe occidentale… (râde). Într-adevăr, sunt trei corpuri de clădire. Cea în care este ”cancelaria” e clădirea cea mai veche. A fost construită în 1938, dar pare mai modernă pentru că a fost renovată… Am pus centrală în 2008, am pus geamuri de termopan ca să câștig căldură… Legat de clădirea aceasta veche, mai erau două săli de clasă care au fost afectate în timp pentru că terenul este de așa natură. Este un teren de baltă și n-a fost o clădire cu o fundație bună și alunecările trăgeau clădirea după ele. Atunci am făcut niște hârtii la inspectoratul școlar și la Consiliul Județean și s-a luat decizia ca cele două clase să fie dărâmate și s-a construit o clădire cu cinci săli de clasă. O sală am transformat-o în laborator de informatică, o alta este sală de sport pe timp de iarnă.
Despre învățământul simultan și cum ”îi defavorizează pe elevi”
Câți elevi are școala?
Cu grădiniță cu tot, 104.
Și înțeleg că se învață în sistem simultan?
Da, se învață în sistem simultan la toate nivelurile.
Dvs. sunteți profesor de fizică și chimie. Este greu să predați în clasă simultană aceste materii, considerate totuși niște materii grele?
Este greu, dar trebuie să găsim o soluție… Cancelaria aceea este bună și pentru așa ceva pentru că, în momentul în care predai la o clasă, cealaltă clasă trebuie să aibă ceva de lucru, obligatoriu. Sunt însă anumite noțiuni pe care poți să le predai în comun, cel puțin la mine. De exemplu, circuitul electric pot să îl predau în comun și cei mari pot realiza circuite electrice pentru că au învățat în clasa a VI-a, își mai amintesc câte ceva. Numai Fizica o predau la comun. La Chimie, în general, cuplăm clasele astfel încât să predăm cât mai multe ore separat. Dacă am clasa a VII-a cu a V-a, o predau separat. A V-a nu are Chimie. La primar, există un orar special: o clasă are ore de la 7.30 la 11.30, iar cealaltă de la 9.30. Fac în comun orele de desen, muzică, educație fizică și, separat, Română și Matematică.
Dar la gimnaziu cum sunt cuplate clasele?
Anul acesta sunt cuplate a V-a cu a VII-a și a VI-a cu a VIII-a.
De ce așa?
Am făcut cuplarea aceasta în funcție de numărul de copii. De exemplu, la clasa a VI-a avem 2 copii și la clasa a VIII-a avem 12 și atunci ne-a fost mai ușor să lucrăm cu 14. Clasa a VIII-a face oricum Matematica și Româna separat.
Acest sistem simultan influențează rezultatele elevilor?
Eu zic că da, mai ales în condițiile în care în astfel de școli, în general, nu vin profesori calificați. Noi suntem un caz special, întotdeauna am avut colegi calificați și titulari, deci nu a fost o plimbare prea mare de personal. Dar în școlile mici, profesorii nu stau prea mult și în fiecare an vine câte un învățător, câte un profesor, anul următor pleacă și atunci învățământul simultan îi defavorizează pe elevi.
Se poate altfel având în vedere numărul mic de elevi?
Eu întotdeauna am spus, într-adevăr, este dureros. Dacă era să mi se ceară vreodată părerea și să fiu ascultată, eu aș fi propus – și acest lucru l-am spus de fiecare dată în ședințele cu directorii: Rezolvați problema cu infrastructura, să fie făcute campusuri și copiii să fie transportați la școlile mari. Eu așa văd și am văzut dintotdeauna lucrurile, chiar din anul în care am trecut la simultan și am văzut cât de greu este.
Este realizabilă această soluție în România, acum?
În situația politică de acum, nu, și cu bugetul de acum. De la Școala I.C. Brătianu până la următoarea localitate care este Jijila sunt 20 de km. Șoseaua este foarte proastă, nu a fost reparată niciodată, de la fundație până acum, de când sunt eu în zona aceasta. Nu cred că va fi posibil în următorii ani.
Trei schimbări în educație
Ce ați schimba dvs. în sistemul de educație românesc?
Învățământul simultan l-aș desființa și cred că aș schimba modalitatea aceasta de formare a cadrelor didactice. Deja formarea cadrelor didactice a devenit o fugă după puncte, credite, adeverințe și certificate fără esență. Ne facem că muncim, ne facem că mergem la școală, nu ne mai interesează prea mult… Este ca și când am merge să facem pâine și nu ne interesează cum iese aluatul.
Dvs. ați participat la acea întâlnire a ministrului Educației cu profesorii Merito?
Nu, pentru că noi am fost anunțați târziu de această întâlnire, deja aveam biletele de tren luate. Noi seara plecam și ne-au anunțat pe la 16.20.
În acea întâlnire, profesorii Merito au fost rugați să spună trei probleme pe care le-ar rezolva dacă ar fi ministru al Educației. Dvs. ați vorbit deja de două: învățământul simultan și formarea profesorilor. Care ar fi a treia?
Cred că ar trebui privit curriculumul din altă perspectivă. Eu aș merge pe ideea că disciplinele opționale trebuie să fie discipline opționale, nu impuse. Am ajuns în momentul în care opționalul a devenit parte din completarea catedrei și nu este normal. Cred că trebuie umblat puțin pe la conținuturi. Sunt conținuturi care nu își mai au locul în societatea de astăzi, mai ales că nu mai știm ce pregătim: pregătim oameni pentru niște meserii care nu se mai caută acum. Noi trebuie să îi formăm pe copii pentru meserii care poate nici nu există și pentru anii în care dezvoltarea tehnologică este într-un ritm extraordinar de alert.
Relația cu elevii: ”Întotdeauna i-am educat să aibă încredere în ei”
În școala dvs. se fac eforturi în acest sens, să se treacă dincolo de programă și copiii să fie pregătiți pentru meseriile viitorului?
În școala noastră, colegele sunt deschise către ceea ce ne cer copiii. În momentul în care simți clasa că nu te ajută, atunci nu insista prea mult în ziua respectivă. Caută să te întorci la subiectul respectiv cu altă ocazie. Eu așa procedez. Pentru că și ei au problemele lor, și ei sunt obosiți ca și noi și, când suntem obosiți, nu mai facem nimic din ceea ce ar trebui să facem. De aceea, îi înțelegem și întotdeauna i-am educat să aibă încredere în ei, pentru că sunt copii de la țară, de obicei ai noștri pleacă la liceele sau școlile profesionale din Galați și nu există nicio diferență între copiii noștri și copiii de la Galați. Atunci, parteneriatele pe care le facem le dezvoltă lor încrederea în ei. Noi suntem apropiați, le dăm voie să ne vorbească la per tu. Nu mă deranjează cu nimic….
Am citit că vă strigă Toni…
Da. ”Toni, poți să îmi spui și mie…”. Nu mă deranjează dacă îmi spun așa.
Inclusiv copiii mai mari?
Cei mai mari au o reținere pentru că intervine familia. Cred că acasă le spune: Nu-i frumos, e doamna, e doamna învățătoarea, dar celor mici le permit. Noi îi învățăm să aibă încredere în ei, să fie oameni pentru că fizica, chimia se învață, dar să fii om se formează.
Profa care nu cere memorarea de formule
Cum le predați copiilor fizica și chimia astfel încât să le placă aceste materii? Faceți experimente?…
Fac experimente cu ce materiale am la îndemână. Soluțiile le predau cu ciocolată caldă, bem câte o ciocolată caldă împreună și determinăm apoi concentrația procentuală. Nu le cer formule care se uită foarte repede. Pârghiile le predăm în curtea școlii. Sunt ore pe care le predau în curtea școlii, mai ales acum, când prind zile cu soare și avem capitolul cu optică. Mă ajută… Structura atomului o predau cu boabe de fasole vopsite cu ojă, le aduc fetele…
Așa rețin mai ușor și pricep…
Rețin mai ușor și își amintesc. Eu pregătesc și copii pentru competiții, iar pentru competițiile acestea trebuie multă muncă, trebuie probleme făcute pentru că așa sunt concursurile noastre. Merg cu ei la Impuls Perpetuum, la olimpiade, am o fetiță care a fost la un concurs pentru mediul rural, Impuls Perpetuum, faza națională la Alba Iulia și a fost a 13-a.
Satisfacția ”lucrului bine făcut”…
Ce satisfacții aveți ca profesor și director, după 24 de ani?
De fiecare dată când sunt în fața elevilor, m-am gândit că în fața mea putea să fie și băiatul meu și atunci trebuie să îi dau tot copilului din fața mea. Este satisfacția unui părinte care își vede copiii realizați. Pare un fel de clișeu, dar mie așa mi s-a părut firesc să văd lucrurile. Probabil de aceea am căutat să modernizez școala astfel încât să ne simțim bine împreună acolo. Am adus apă în școală în 1996, copiii aveau chiuvetă, se spălau cu apă din perete, cum spuneam eu, în timp ce în sat s-a adus apă, deși este sat de pe malul Dunării, în anul 2015. Am încercat să le ofer niște condiții decente, o parte dintre ei nu le au nici acum acasă, ca să se simtă bine și să vină că plăcere la școală. Noi nu avem copii care să înregistreze absențe multe. Copiii noștri nu absentează. Și este satisfacția lucrului bine făcut. Îi vezi mergând la o școală, la o altă formă de învățământ, școală profesională, liceu, chiar și studenți, ne întâlnim cu ei dimineața, când pleacă spre Galați, și este o bucurie să îi vezi. E ca și când le-ai mai face o dată prezența.
Faceți zilnic naveta la școală. Ce vă motivează să rămâneți în acest sat și să nu mergeți la o școală din Galați, de pildă, unde locuiți?
Nu mi s-a părut o variantă foarte bună. Ca să mă duc la o școală din Galați ar fi trebuit să merg cu un mijloc de transport în comun cel puțin cinci stații pentru că școlile din jur aveau, atunci, deja profesorii calificați. Am stat și am cântărit bine. Eu fac din casă până la Dunăre cam 35 de minute de mers pe jos. Este o relaxare până la urmă dimineața, o relaxare după-amiaza, o ordonare a gândurilor. Și nu este greu. Nu e ceva foarte greu să treci cu bacul (Râde).
Experiența Merito
Cum ați aflat și cum ați primit vestea că veți fi primul director Merito?
Am aflat în ajunul Crăciunului, anul trecut. Pregătisem masa, așteptam copiii de la Iași, pe băiat și pe soția lui, cu nepotul meu, trebuiau să vină să îl așteptăm pe Moș Crăciun. Împodobisem bradul și am văzut niște mesaje: Urgent, să luăm legătura cu doamna directoare. Acolo am dat de mesajele lui Cosmin Chiriță și l-am sunat. El mi-a spus că este managerul proiectului Merito, dacă am auzit de el. Zic: Nu, nu am auzit, dar nu m-am înscris la nimic, i-am spus. Nu, nu e vorba de înscriere, e vorba de aprecierea muncii dvs. ca profesor – așa s-a propus inițial, pentru activitatea desfășurată ca profesor – dar am să vă rog să citiți mai multe despre Merito și discutăm după sărbători. Și am citit despre Merito. Am văzut acolo niște lucruri frumoase despre oameni, de la Galați am descoperit un profesor despre care eu știam lucruri frumoase, pentru că aveam copii care erau elevii săi. Este vorba de Doru Căstăian.
Și apoi a început munca aceea: cine, cum, în ce fel, de unde… Nu făceam niciun fel de legătură. Mi-am adus aminte, la un moment, că au fost urmărite niște lecții ale mele de fizică – la refracția luminii, din cutiile de lapte construiam noi un periscop. Poate de acolo, m-am gândit, dar nu știam. Și când a început povestea și au aflat colegii lui Cosmin că sunt director de 24 de ani, se pare că atunci s-a luat decizia să fiu apreciată ca și director. A fost momentul cel mai emoționant din toată cariera mea pentru că nu aștepți nimic, în general, când faci un lucru, dar, în momentul în care, vine cineva și spune Meriți să fii cunoscut de mai mulți colegi ai tăi care fac lucruri la fel de extraordinare și să formezi o echipă cu astfel de oameni este ceva extraordinar. Iar modul în care ei aranjează lucrurile acolo, cu oameni de afaceri, cărora le pasă de educație, mie mi s-a părut foarte interesant.
Ca profesori Merito, veți fi implicați acum în proiecte?
Se fac anumite întâlniri, summit-uri în care ne întâlnim noi, ca profesori Merito, și ne spunem părerea, facem niște strategii cu privire la lucrurile care trebuie să se întâmple și în învățământ, așa cum fac toți oamenii de afaceri.
Școala și politica
Bine ar fi ca Ministerul Educației să ia în seamă aceste strategii…
Bine ar fi, acum ce să zic… Întotdeauna am spus că eu am rezistat ca director la școală pentru că nu am fost implicată politic. Dacă nu ești implicat politic și îți faci treaba bine, nu are cine să îți facă rău. Nu au motiv. Factorii politici din localitate nu au reușit să mă dea jos, deși au fost niște tendințe în sensul acesta. În momentul în care ajungeau la Tulcea și trebuiau să găsească un motiv să fiu dat la o parte, nu au găsit niciunul. Și atunci mi-am spus că trebuie să fiu foarte atentă, să îmi fac treaba bine, să iasă lucrurile bine pentru că altfel nu are cum să meargă școala bine…
Politicul își face așadar simțită prezența în sistemul de învățământ…
În alte școli, da.
Dar dvs. ați deranjat?
Nu neapărat că am deranjat, cât nu m-am implicat, nu am susținut. Nu am susținut pentru că aveam și eu niște principii. Ca să intri într-un joc din acesta trebuie să calci pe niște principii, să accepți niște lucruri. Ori eu nu am vrut acest lucru.
Foto: facebook.com/ Școala Brătianu
Citește și:
- Ce ar face un profesor MERITO dacă ar fi ministru al Educației. Lucian Oprea: ”Aș elimina orice ingerință a politicului”
- Povestea educatoarei care a muncit și a reușit să le ofere copiilor din sat o grădiniță ca afară: ”Atunci când vrei, se poate”
- Adriana Bârcean, o profesoară care s-a mutat la țară, predă engleza la Simultan și îi învață pe copii că viața este faină
