Cum poate fi transformată o școală în care elevii să progreseze și să vină cu bucurie. La Petelea, un sat din Mureș, schimbarea a început de la profesori

0
”Smile” la intrarea în Școala Petelea. Un spațiu amenajat anul trecut în clădirea principală, veche de peste 200 de ani

Școala din comuna Petelea este înscrisă de mai bine de un an în programul ”Școala încrederii”, un proiect la care au aderat mai multe unități de învățământ din țară și care își propune realizarea unor comunități ale stării de bine și învățării cu bucurie. De atunci, în școala din Mureș s-a produs o schimbare și aceasta a început de la cadrele didactice. În urma cursurilor din program, povestește directorul școlii, Carmen Nicoară, profesorii și-au recâștigat încrederea pe care o pierduseră cumva, au ales să se implice mai mult și au devenit o echipă. Și-au schimbat modul de predare, au învățat să fie proactivi și să se bucure de orice mic progres al copiilor. Toată această transformare a profesorilor, cu un scop bine definit, acela de a stimula elevii să învețe și să progreseze, s-a transferat către copii, care au ajuns să fie mai deschiși, mai interesați de ceea ce fac și mai încrezători.

Școala Gimnazială Petelea are 435 de copii, de la grădiniță până la clasa a VIII-a, și a început de mai mulți ani un proces de transformare. Carmen Nicoară (foto) este director din 2011 și povestește că a încercat, încă de la început, să creeze ”un alt cadru” colegilor și copiilor pentru a-și desfășura activitatea în condiții cât mai bune, iar școala să fie una primitoare, deși funcționează în clădiri vechi și nici nu există spațiu suficient pentru desfășurarea orelor în condiții optime.

”Am zis că acest lucru nu mă poate îngrădi, ca manager, să creez un ambient plăcut. Cu bugetul pe care l-am avut, cu sprijin de la agenți economici, am creat altceva, dar am constatat că nu este suficient, că nu se obțin rezultate și nu este progresul dorit. Școala noastră este o școală cu populație preponderent de etnie romă, o comunitate defavorizată în care noi nu avem suport din partea părinților și totul vine de la noi, profesorii. Pe acest fond, colegii mei au ajuns la o oarecare saturație, plus ce vine din partea societății, atitudinea aceasta negativă față de cadrele didactice, și am considerat că trebuie să fac ceva, să îi susțin și am căutat în exterior ajutor pentru a le da din nou un imbold”, povestește directoarea.

Ajutorul a venit de la ”Școala încrederii”, un program pe care l-a descoperit după ce a participat la o Zi a Porților Deschise la Transylvania College: ”Mi-a plăcut enorm ce am auzit și văzut acolo, este exact pe stilul meu – mai văzusem undeva într-o școală, dar nu în țară, și am zis că este important să ne alăturăm. Profesorii din Consiliul de Administrație al școlii au fost și ei să vadă cu altă ocazie, le-a plăcut, le-am prezentat și celorlalți colegi și răspunsul a fost <da>. Am aplicat, am fost selectați și ne-am antrenat în acest proiect. De ce o școală a încrederii? Pentru că multă lume nu mai are încredere, nu mai avem încredere unii în alții și nu mai dezvoltăm relații sănătoase și bune.”

Ce au învățat profesorii

Școala desfășoară programul din octombrie 2020 și îl va derula pe o perioadă de 5 ani, continuând schimbările începute în urmă cu 10 ani la nivelul spațiilor și al dotărilor: videoproiectoare în toate clasele, conexiune la internet, asigurarea de materiale didactice pentru a nu exista ”acea diferență care se face permanent între rural și urban”, iar ”elevul să nu vină cu bani de acasă ori profesorii să aducă materiale pentru a lucra la clasă”.

În primul an școlar, 2020-2021, programul s-a focusat pe pregătirea profesorilor, pornind de la ideea că aceștia au nevoie de ”suport emoțional pentru a obține apoi rezultate cu elevii”. 12 profesori dintre cei 39 din școală au ales să facă parte din ”echipa încrederii”,  iar 80% au participat la cursurile de formare și au adus în școală lucrurile învățate.

”În primul rând, au învățat să capete încredere în ei înșiși, să-și descopere vulnerabilitățile, să dea deoparte unele traume pe care le-au dus cu ei. Au învățat să muncească împreună, să colaboreze și au văzut că este mult mai ușor să faci echipă decât să lucrezi individual ori să te plângi tot timpul că este greu pentru că nu vin copiii la școală sau că părinții nu ne sprijină… Apoi au învățat să se bucure de progres. Oricât de mic este, să se bucure de el și să meargă cu entuziasm înainte și, bineînțeles, cu răbdare, pentru că doar în timp se pot obține rezultatele dorite. Toate acestea au avut impact în școală: în transformarea sălilor de clasă, în derularea lecțiilor, pentru că sunt profesori care au început să predea copiilor cele șapte deprinderi care stau la baza programului”, spune Carmen Nicoară.

Profesorii au învățat astfel să fie proactivi – ”cea mai importantă și cea mai grea deprindere ce trebuie câștigată”, precizează directoarea – și că trebuie eliminată reactivitatea (”când spui reactivitate, multă lume se gândește la violență, la ceartă, dar nu, poți să fii reactiv și nespunând nimic”).

”Eu, personal, m-am schimbat enorm de mult datorită acestui program. Nu pot să spun că mi-a dispărut reactivitatea, dar sunt foarte calmă în momente în care, în urmă cu 2 sau 3 ani, explodam. Mă enervam foarte tare și sufeream, iar acum sunt cu totul alta. În urma cursurilor din program, mi-am descoperit vulnerabilități, traume pe care le-am adus cu mine din copilărie, din adolescență, traume care m-au afectat și pe care le-am dus în spate ca pe niște greutăți imense și nu am putut să fiu eu. Eliberându-mă de una-două-trei vulnerabilități, am devenit mai puternică. La școală, chiar și acasă, sunt altfel”, mărturisește directoarea școlii din Petelea.

Carmen Nicoară este profesoară de istorie și geografie și, după formarea din ”Școala încrederii”, a început să îi implice pe elevi în lecții mult mai mult față de cum o făcea înainte. Amintește de o oră în care copiii învățau despre America și i-a provocat să vină cu idei pe care să le pună în practică: ”Un copil a venit îmbrăcat în indian, un altul a adus Statuia Libertății și m-au întâmpinat cu așa o veselie și de acolo am plecat în lecție, cu altă atmosferă, cu altceva, fără să stăm în zona teoriei.”

Schimbarea pentru elevi 

Transformarea profesorilor s-a simțit încă din primul an de implementare a programului, când s-au văzut ”modificări în comportamentul elevilor”: ”Copiii sunt mult mai încrezători, mult mai apropiați de noi, profesorii, și mult mai deschiși. Au început să spună problemele pe care le au, unii dintre ei, nu toți, și le place faptul că organizăm împreună activități pe care ei le propun, ceea ce este foarte important pentru că se simt valorizați și văd că pot să facă și ei anumite lucruri.”

Acest lucru s-a întâmplat, de exemplu, în mai anul acesta, când în școală a fost organizată ”Ziua Încrederii”. Copiii au venit cu idei, au dansat, au cântat și au dat viață spațiilor din interiorul școlii și din exterior, pictând alături de profesori. ”A fost un eveniment deosebit de plăcut și, sincer să vă spun – povestește directoarea – am văzut pe fața lor o bucurie deosebită, atât a elevilor, cât și a colegilor. Am constatat cât de repede se implică elevii, dacă aleg să facă ceva. Pentru că asta este important: să alegi. Nici cadrelor didactice nu le-am impus să se implice în program. Am venit cu propunerea și ei au ales să participe, să formeze o echipă a încrederii și să facă activități. Nu este totuna să îți impună cineva să faci sau să alegi, să îți asumi.”

Formarea profesorilor continuă și în acest an școlar, iar directoarea participă pentru a doua oară la cursuri, pentru că ”de fiecare dată mai descoperi ceva în ceea ce faci, mai descoperi o problemă și descoperind-o, poți să o rezolvi, poți să o elimini și poți să îți desfășori altfel activitatea”. ”În acele formări, mulți dintre profesori și-au dat seama de problemele lor personale, pentru că totul pleacă de la persoană. Dacă eu nu sunt bine cu mine, nu am cum să fiu bine cu cel de lângă mine. Atunci fiecare trebuie să își rezolve problema lui personală și să fie puternic pentru a fi bine în colectivul de muncă. Sunt colegi care au parcurs acele formări, și-au dat seama de anumite lucruri și au început o transformare”, precizează Carmen Nicoară.

Deși nu toți profesorii au participat la cursuri și s-au alăturat ”echipei încrederii”, toți s-au implicat în activitățile desfășurate și s-au adaptat schimbărilor din școală: ”Luna aceasta a fost o lună în care am simțit cu adevărat că s-a produs o transformare. Dacă altădată lansam o idee de activități pentru ziua de 1 Decembrie, acum nici nu am deschis discuția și peste tot s-a făcut. Am avut Săptămâna Generozității, iar colegii s-au implicat fără să fac presiuni sau să le amintesc de nu știu câte ori cum făceam altădată. Apoi, amenajările pe care le-au făcut de Crăciun în sălile de clasă… M-au surprins plăcut prin tot ceea ce au făcut și vă mărturisesc că am recâștigat oameni care nu își mai doreau să facă, afectați și de atitudinea din societate, iar eu asta mi-am dorit prin acest program: să îi ajut să se ridice”.

Spații amenajate

”Școala încrederii” a presupus o transformare și la nivelul spațiilor. În fiecare clasă, copiii și profesorii au realizat un copac al clasei (copacul este unul dintre simbolurile celor șapte deprinderi din program), iar primăvara trecută, când școala a fost închisă din cauza pandemiei, intrarea în școala principală, o clădire care are peste 200 de ani, a fost schimbată radical.

”Am vrut să le fac o surpriză colegilor și copiilor și, în cinci săptămâni, cu ajutorul unei echipe din localitate, am schimbat intrarea principală. S-a dărâmat tot și s-a refăcut. Când au venit colegii și copiii, impactul a fost mare. Am zis atunci: Aici începe povestea noastră!” Spațiul atractiv, cu bancă și raft de cărți, unde copiii pot citi, a fost amenajat din sponsorizări și cu susținerea voluntarilor, iar copiii au avut și ei o misiune, de a colora cuvintele așezate pe pereți.

În vacanța de vară, schimbările au continuat cu transformarea unui hol, un fel de magazie înainte, iar în septembrie copiii ”au fost foarte impresionați și au spus că le-ar plăcea aici și niște canapele să stea să citească”. ”Încă nu am reușit să avem canapelele sau fotolii, dar le vom realiza și pe acestea. Îmi place că avem acolo niște trepte din lemn vechi pe care le-am păstrat, iar copiii stau pe ele și povestesc. La începutul lui septembrie, ei au și pictat pereții în acel spațiu, împreună cu profesorii. Am simțit atunci, în septembrie, o altă atitudine a colegilor și parcă altfel au plecat în acest an școlar și au transmis acest lucru și profesorilor noi care au venit. Toți s-au implicat, iar patru dintre profesorii veniți anul acesta în școală s-au alăturat echipei încrederii”, declară Carmen Nicoară.

Școala Petelea are patru clădiri, toate sunt vechi, însă profesorii au reușit să facă spațiile primitoare. Și în școala mică unde învață copiii din clasele primare, și în casa săsească în care sunt copiii de grădiniță și unde este ”atmosfera aceea de acasă, caldă”. În curtea școlii, mai spune directoarea, au fost amenajate spații de lectură, iar planul este ca acestea să fie extinse și să se construiască două foișoare.

”Nu putem să le facem pe toate odată pentru că nu avem nici resursă umană, nici financiară și atunci încercăm să le programăm de la un an la altul”. Dacă mai este ceva de făcut? O școală nouă, răspunde râzând directoarea: ”Este de făcut, încă este foarte mult. Nu avem spații suficiente, programul elevilor este și după-amiază, avem și programul <A doua șansă> pentru adulți, cu ei depășim numărul de 500 populația școlară, iar lipsa de spațiu ne îngrădește în derularea activităților extrașcolare.”

Starea de bine, de la profesori la elevi

Cum ar defini directoarea școala după această transformare începută anul trecut? ”O comunitate care are curaj să încerce altceva pentru viitor”, în care ”elevii se simt bine”  pentru că, ”atunci când în cancelarie există comuniune și înțelegere, elevii simt acest lucru și starea de bine se transferă către ei”. Copiii își doresc să stea mai mult la școală, atrași de activitățile altfel și ”important este să te apleci asupra nevoilor lor și atunci obții și rezultate”.

La finalul proiectului, Carmen Nicoară își dorește un lucru: toate lecțiile în școală să se desfășoare după ”un numitor comun”, câteva lucruri să se regăsească în toate și ”de aici va veni creșterea, va veni progresul: să fim unitari”. Un lucru dificil de realizat, admite directoarea, îl reprezintă implicarea părinților. Mulți dintre ei sunt plecați în străinătate, iar unii dintre cei rămași acasă nu se implică suficient în educația copiilor lor.

”Într-un ritm mult-mult mai încet va merge la noi schimbarea aceasta ce trebuie să vină de la părinți. De aceea, noi am mizat încă de la început pe colectivul de cadre didactice, să-l realizăm cât mai puternic și să lucrăm toți în același stil cu acești copii. Dacă noi, profesorii, redevenim puternici, lucrurile se vor schimba. Întotdeauna răul urlă, răul se aude, binele nu urlă și atunci e nevoie de mult mai multe fapte bune ca să contracareze partea negativă”, conchide directoarea școlii din Petelea.

Mai multe informații despre ”Școala încrederii” la Școala Gimnazială Petelea puteți citi aici. Programul este dezvoltat și implementat de Wellbeing Institute și Mind Education în parteneriat cu Transylvania College și Școala pentru Cuplu. În septembrie 2020, 53 de școli din 18 județe și din București s-au înscris în program.

Sursa foto: Școala Gimnazială Petelea

Citește și:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.