Patricia și Mădălina sunt voluntare în cadrul proiectului ”Meditații la sat”, în care 30 de copii din comuna Coșteiu, județul Timiș, participă la lecții suplimentare de română și matematică. Patricia este în clasa a X-a, iar Mădălina în clasa a XI-a la Liceul Teoretic „Coriolan Brediceanu” din Lugoj. Amândouă au ales să petreacă din timpul lor liber pentru fi alături de copii care au nevoie de recuperare. Unora dintre ei, deși în clasa a III-a sau a IV-a, încă le este greu să scrie sau să citească. După orele de la liceu, cele două adolescente merg la Coșteiu și lucrează cu acești copii, împreună cu profesorii din proiect. O fac cu satisfacția că îi ajută să-și depășească temerile, iar ei reușesc uneori ceea ce înainte li se părea aproape imposibil: ”Copiii se bucură foarte mult când cineva le spune <Bravo>, <Super>, <Ai făcut super bine>. După fiecare exercițiu corect, batem palma și ei sunt foarte fericiți.”
Patricia Miculescu (foto) face voluntariat la Coșteiu de la vârsta de 13 ani. Abia terminase clasa a VII-a când mama ei a văzut un anunț pe Facebook în care Ancuța Sîrbu (fondatoarea asociației ”Educația la sat”) cerea sprijin pentru organizarea unei școli de vară. A decis să se implice, deși la început a avut mari emoții. ”Mă gândeam dacă nu fac bine ceva, dacă se întâmplă ceva… Cu timpul m-am obișnuit și îmi place foarte mult ceea ce fac”, spune Patricia, care a participat și anul trecut la proiectul ”Școala online la sat”, în care 45 de voluntari au desfășurat lecții online cu 45 de copii pentru a recupera din pierderile provocate de pandemie.
Mădălina Suciu (foto) a aflat de la Patricia despre asociația care ajută copiii din Coșteiu și s-a alăturat din această toamnă. Noul spațiul în care sunt organizate orele pentru cei 30 de copii (din clasele primare și a V-a) a fost inaugurat în luna noiembrie. Aici ei sunt ajutați de învățători și voluntari să își facă temele, să exerseze la română și matematică, dar au parte și de activități recreative. ”Patricia mi-a povestit cât de frumos este și am zis că trebuie să încerc și eu, plus că mie îmi place foarte mult să lucrez cu copiii”, mărturisește Mădălina.
Cele două eleve de liceu sunt un fel de asistenți ai învățătorilor înscriși în proiect și lucrează cu copiii care ”rămân în urmă sau mai au nevoie de ajutor”. ”Pentru ca profesorul să se ocupe de ceilalți, noi stăm și lucrăm cu cei care nu pot să țină pasul”, explică adolescentele.
Programul este zilnic de la 13.00 la 16.00, iar Mădălina și Patricia vin de la Lugoj, după ore, pentru a lucra cu cei mici. În perioada tezelor, au ajuns de 2-3 ori pe săptămână, dar pe viitor își doresc să meargă în fiecare zi. Vor fi alături de copii timp de o oră și jumătate (orele la liceu se termină la 14.00), însă consideră că este un efort care merită.
”Majoritatea tinerilor nu ar alege să acorde din timpul lor liber pentru activități de voluntariat, dar eu ador să ajut oamenii. După fiecare zi de voluntariat, mă simt mult mai împlinită. Când merg acolo și văd copiii așa fericiți și îmi spun: <Doamna, ați venit!> și mă iau în brațe… Este o atmosferă foarte primitoare și călduroasă. Inițial, nu am știut cum să reacționez când mi s-a spus <Bună ziua, doamna!”> și când au început să mă îmbrățișeze, dar ei nu primesc prea multă afecțiune acasă și o caută aici, cu profesorii. Noi suntem foarte apropiați de ei”, spune Mădălina. Patricia a fost ”doamna” pentru copii încă de la 13 ani și își amintește amuzată de acest episod.
Au trecut câteva săptămâni de când elevele de liceu participă la lecțiile din proiect, timp în care Mădălina a descoperit copii care pot, dar care au nevoie de susținere și încurajare. Și-a dat seama ”cât de greu este să nu aibă părinții timpul necesar să te ajute la teme, să lucreze în fiecare zi cu tine”: ”Îmi pare foarte rău că nu primesc mai multă afecțiune pentru că ei sunt niște copii foarte iubitori. Se bucură foarte mult când cineva le spune <Bravo>, <Super>, <Ai făcut super bine>. După fiecare exercițiu corect, batem palma și ei sunt foarte fericiți.”
Profesori care își încurajează elevii, nu inspiră teamă și explică noțiunile pentru ca ele să fie înțelese de fiecare copil și-ar dori Mădălina în orice școală din România: ”Asta îmi place, că pot să le explic copiilor și le-am zis să nu le fie frică de mine, să mă întrebe ori de câte ori e nevoie, iar eu le explic, sunt calmă și nu țip la ei. Încerc să le explic în cât mai multe moduri pentru ca ei să înțeleagă. Și să le nu fie frică. Le-am spus că pot să mă vadă ca pe un prieten, nu ca pe o doamnă profesoară care îi ceartă dacă greșesc.”
Și Patricia crede că profesorul trebuie să își păstreze calmul în orice situație și să coboare la nevoile elevilor (deși este conștientă că sunt și elevi care nu se implică și deranjează orele), în timp ce Mădălina și-ar mai dori un lucru: profesorii să își actualizeze metodele de predare, orele să fie mult mai interactive și să se renunțe la practica de a memora atât de multe informații. ”Nu îmi place că se încurajează tocitul și că nu se pune accentul pe a înțelege informația astfel încât copilul să rămână cu ceva. Totul se rezumă la tocit, iar copilul ajunge uneori să învețe de frică, mai ales dacă are și părinți care îi impun să ia note mari, și atunci nu mai este plăcerea aceea de a învăța, de a face ceva cu drag”, explică Mădălina.
Cele două eleve de liceu și-au propus că ele să le insufle plăcerea de a învăța copiilor din Coșteiu, iar Patricia amintește de experiența zilei în care au ținut locul unei învățătoare și au susținut ele orele: ”Mădălina a lucrat cu elevii din clasele III-a și a IV-a, iar eu cu cei din clasa I și a II-a. Am făcut cu ei litera T și am stat aproape două ore cu un băiețel pentru a scrie corect litera, pentru că nu reușea. A fost atât de fericit după ce a reușit să facă acel T…”
Patricia a mai fost voluntar în cadrul proiectelor Asociației ”Acasă în Banat” (o asociație care renovează case vechi) și a ales să se implice în astfel de proiecte pentru a oferi puțin din ceea ce ea are: ”Simt că am poate chiar prea multe și vreau să dau din tot ce am și să ajut cât de mult pot. Fiecare pic de ajutor contează.”
Mulțumirea Mădălinei în a-i ajuta pe copiii din Coșteiu stă în ceea ce a spus, la un moment dat, Ancuța Sîrbu, un lucru care a marcat-o foarte mult – fiecare voluntar deschide o ușă către viitor pentru fiecare copil: ”Mă gândeam cum ar fi să pot să deschid eu ușa unui copilaș și să poată să-și vadă viitorul. Faptul că eu sunt acolo și că pot să îl îndrum și să îl împing de la spate, cu pași micuți sau mai mari, în ritmul fiecăruia, să ajungă spre ușa viitorului lui este impresionant. După fiecare zi în care merg acolo, mă gândesc că poate copilul acela chiar a rămas cu ceva după ce am făcut o lecție sau o temă și poate am reușit să îl mai învăț ceva.”
Dacă a reușit să deschidă ușa unui copil? ”Cred că da, unei fetițe, Maria. Îmi place foarte mult să lucrez cu ea. Îmi place să lucrez cu fiecare copilaș, nu fac diferențe, fiecare este special în felul lui, dar de ea m-am apropiat cel mai mult, cu ea am mai povestit, mi-a spus ce vrea să facă în viitor… Simt că am reușit să o ajut să-și îmbunătățească scrisul. Dar mai e de lucrat. Cu fiecare mai este de lucrat.”
Patricia și Mădălina s-au alăturat proiectului ”Meditații la sat” pentru că își doresc să ajute copiii și pe viitor ar alege tot copiii. Patricia vrea să dea la Medicină și să se specializeze în pediatrie, iar Mădălina se gândește de asemenea la medicină pediatrică (amândouă sunt eleve la specializarea Științe ale naturii) ori la Psihologie și i-ar plăcea să fie consilier școlar.
Elevele din Lugoj se numără printre cei patru voluntari din proiectul ”Meditații la sat”, desfășurat de Asociația ”Educația la sat” (ceilalți sunt o mămică și profesoara de religie de la școala din sat) și lucrează alături de patru învățătoare. Ancuța Sîrbu, fondatoarea asociației, spune că voluntarii au un rol foarte important deoarece sunt copii care au nevoie să lucreze 1 la 1 și, în plus, ei ajută învățătorul când este ora recreativă și de joc: ”Mereu este nevoie de voluntari. Sunt indispensabili și foarte iubiți de copii. Toți vor atenție multă și este greu pentru un dascăl, chiar și când sunt 7 copii în grupă, așa că voluntarii ajută foarte mult.”
Spațiul unde au loc meditațiile este închiriat de asociație și are două clase amenajate. Renovarea acestuia s-a făcut din donații și sponsorizări. ”Este practic un spațiu creat de mine și de voluntarii care au crezut în mine și în proiect. În acest moment avem 30 de elevi care fac meditații, împărțiți pe grupe și pe zile. Avem patru grupe și patru învățători angajați, fiecare cu grupa lui. Proiectul este susținut în acest moment din două proiecte câștigate și muncite în vară și până în martie avem finanțare. Între timp, eu sper să mai depun proiecte și să mai câștig pentru a avea continuitate tot anul școlar”, precizează Ancuța Sîrbu.
Sursa foto: facebook.com/ Educația la Sat/ Ancuța Sîrbu
Citește și:
- Copiii explică istoria. Lecții video prezentate de elevii din Sohatu, într-un proiect în care și-au exersat calitățile de actori și au jucat rolul de profesor
- Invitația unei eleve de a descoperi frumusețile și istoria orașului în care trăiește. La 14 ani, Ana este ghid și a organizat primul tur FOTO
- Matematica este frumoasă. Diana Țolu, medaliată cu argint la Olimpiadă: „Poți să dai frâu liber creionului și să te gândești ce se întâmplă dacă fac așa…”
- O elevă care își ajută colegii mai mici la Română și Matematică. Simina s-a pregătit pentru Evaluarea Națională cu olimpicii de la MateX
