Copiii ”călătoresc” pe hartă și refac traseul până în Franța, acolo unde locuiește sora lor mai mare. Au învățat care sunt țările vecine ale României, fără să simtă că este o lecție, iar profesoara lor din online spune că o astfel de abordare îi antrenează și le trezește interesul. De la începutul lunii aprilie, în comuna Coșteiu din județul Timiș, 45 de copii, mulți din familii defavorizate, participă la proiectul ”Școala online la sat”, în care fac pregătire unu la unu cu voluntari, majoritatea studenți în Timișoara. Au trei ore pe săptămână – română, matematică și cultură generală ori limbi străine, întâlnirile se desfășoară în sistem online, iar lecțiile sunt ținute un pic altfel, cu jocuri, povești și resurse educaționale atractive pentru copii.
Proiectul este desfășurat de ”Educația la sat”, o asociație înființată în urmă cu câțiva ani de Ancuța Sîrbu, o mamă revenită de la oraș în satul natal, în care copiii din familii nevoiașe sunt ajutați la lecții și încurajați să nu abandoneze școala.
Ideea ”Școlii online la sat” a pornit de la nevoia de a recupera din pierderile provocate de trecerea cursurilor în online, pandemia adâncind și mai mult problemele cu care se confruntau deja unii copii.
”S-a pierdut mult, foarte mult în școala online. Copii care erau undeva la un nivel mediu acum sunt sub mediu. Avem în acest proiect 45 de elevi, de la clasa a II-a până la clasa a VIII-a, toți de la școala din Coșteiu: 20 de copii cu care noi lucrăm de obicei și care provin din mediul vulnerabil, alături de care am adus alți 25 de copii pentru că am considerat că și ei au pierdut la școală și au nevoie de recuperare. Părinții acestor copii ne-au sunat și ei și ne-au rugat să îi luăm în program pentru că vor să studieze, chiar dacă nu sunt copii din mediul vulnerabil”, spune Ancuța Sîrbu.
Când a lansat ideea pe rețelele de socializare, în proiect s-au înscris peste 100 de voluntari, dintre care 45 au fost selectați pentru a lucra unu la unu cu elevii din Coșteiu. Cei mai mulți dintre ei sunt studenți în Timișoara – unii provin chiar din Coșteiu, mulți studenți la Științele educației, viitori învățători, dar și câțiva consilieri școlari, educatori, învățători și oameni cu experiență în lucrul cu copiii.
După selecție, toți au participat la workshop-uri susținute online de învățătoarele Andrada Mazilu, Simona Banda și Astrid Gavriliu, care au împărtășit din experiența lor la clasă, despre cum pot fi făcute lecții creative în sistem online și au prezentat resurse educaționale ce pot fi folosite în program și de unde se pot inspira voluntarii pentru a face lecțiile cât mai atractive.
”Fiecare voluntar își creează și adaptează lecțiile în funcție de aptitudinile și nivelul școlar al copilului. Noi nu lucrăm după clasă, noi lucrăm după nivelul la care este copilul. Dacă el este în clasa a VI-a, dar este la nivel de clasa a IV-a, voluntarul merge pe curricula școlară de clasa a IV-a și folosește materiale de lucru pe care le descarcă de pe platformele de învățare. Fiecare dintre cele trei învățătoare a ținut câte un workshop online și le-a explicat voluntarilor toate aceste lucruri.
Scopul nostru este ca totul să fie cât mai non-formal. Știm că nu se poate recupera într-un timp scurt ce s-a pierdut în atâtea luni de școală online, dar vrem să le oferim copiilor și un alt mediu de predare, metode alternative, să îi motivăm, să îi încurajăm și să îi ținem aproape ca să nu abandoneze școala. Este o remediere altfel, iar voluntarii noștri sunt oameni foarte faini”, precizează Ancuța Sîrbu.
Dintre cei 45 de copii înscriși în proiect, unii sunt în risc de abandon școlar, de repetenție și au medii neîncheiate, iar Ancuța Sîrbu a mers la fiecare acasă pentru a-i convinge pe părinți să îi lase să participe la pregătirea online. Celor care nu aveau dispozitive, asociația le-a dat tablete și laptopuri, dar și cartele pentru acces la internet.
Programul se va desfășura până la sfârșitul anului școlar și constă în trei ore pe săptămână: o oră de matematică, o oră de română și o oră de cultură generală sau de limbi străine, dacă își dorește copilul acest lucru. Însă sunt voluntari care petrec săptămânal mai mult de trei ore cu copiii.
O călătorie pe hartă și clătite la lecția de matematică
Adriana Valisella este absolventă de Matematică și Științe Economice, a lucrat în audit bancar, este mamă a doi copii (o fetiță de 12 ani și un băiețel de 4 ani) și a mai făcut voluntariat la casele de copii.
De două săptămâni, lucrează în proiectul ”Școala online la sat” cu un băiețel de clasa a V-a, în vârstă de 11 ani, și s-a văzut până acum cu el online în fiecare zi. Doar că în ecranul laptopului apar de fiecare dată și fratele lui mai mare cu un an și surioara de 8 ani și jumătate.
”Când intrăm în online, vin și întreabă dacă pot și ei. Nu pot să le spun nu și atunci fac cu toți și adaptez exercițiile la nivelul fiecăruia. Am început cu o întâlnire fizică, cât să ne cunoaștem și am aflat ce le place: băieților le place fotbalul și fetiței îi plac păpușile. Pornind de la hobby-ul cu fotbalul, am făcut o lecție în care am prezentat terenul, am învățat forma geometrică, am învățat perimetrul. Practic, am dezvoltat hobby-ul lor astfel încât să asimileze niște informații pe care ei ar trebui să le aibă deja. Cu fetița am citit povești, am învățat părțile corpului, organele.
Am observat că ei își pierd foarte ușor concentrarea și interesul și de aceea caut mereu să le captez atenția. Transformăm păpușile în super-eroi și caut jocuri care să îi atragă. Un lucru cu care reușesc să îi motivez este spânzurătoarea. Le place foarte mult să joace. Ei citesc foarte greu, mai ales fratele mare și fetița, dar cu spânzurătoarea ne și jucăm, facem și ceva constructiv. Au învățat vocalele, consoanele și devin foarte activi în momentul în care le spun că, dacă mai facem 4 exerciții la matematică, jucăm și spânzurătoarea”, povestește Adriana.
Fiecare întâlnire durează în jur de o oră și 45 de minute. Adriana se va întâlni, pe timpul vacanței de primăvară, în fiecare zi cu copiii, apoi de trei ori pe săptămână, iar sâmbăta și duminica va merge la ei acasă. Într-una dintre vizite, au plănuit să facă împreună clătite, scopul fiind ca cei trei să învețe ce este gramul, kilogramul, cântărind făina, laptele, uleiul.
”Dacă le arăți și le dai exemple concrete, ei învață mult mai ușor. Super fain este faptul că ei vor. Trebuia astăzi să ne vedem la 1 și la 1 fără 5 minute au început să mă sune și să mă întrebe când intrăm. E minunat când primești un astfel de feedback… Simți că faci ceva, că nu faci degeaba și nu îi plictisești”, mai spune Adriana.
Un alt exemplu cu care a reușit să atragă interesul copiilor a fost cel în care au refăcut traseul spre Franța, unde este plecată una dintre surori. În felul acesta, au aflat care sunt vecinii României, ”doar pentru a vedea pe unde ajunge sora lor în Franța”: ”Pe ei i-a captat mult mai mult făcând acest traseu decât dacă eu le spuneam Oare care sunt vecinii României…”
Cei trei copii sunt susținuți de bunica lor care, povestește Adriana, ”este conștientă că acești copilași au nevoie de educație”. Ea i-a susținut să se înscrie în proiect, ea îi încurajează să meargă la școală și nu îi ia la câmp atunci când sunt cursuri școlare: ”La prima întâlnire, i-am întrebat ce vor să se facă când vor fi mari sau ce ar schimba în viața lor. Fetița a zis că și-ar schimba viața. A spus-o cu așa o lejeritate și o siguranță… În schimb, băieții vor să schimbe țara și ei sunt conștienți că trebuie să învețe: <Eu vreau să mă fac fotbalist, dar, doamna, dacă nu o să știu să număr și să citesc, eu degeaba mă fac fotbalist>.
Aș vrea proiectul să meargă mai departe, dincolo de iunie. În trei luni, nu au cum copiii să ajungă la nivelul la care ar trebui, dar în timp, dacă ne focusăm, eu cred că putem să ajungem acolo unde trebuie.”
Studenții din proiect
Otilia Stuparu, studentă la Medicină în anul IV, s-a alăturat proiectului având deja experiența lucrului cu copiii și a voluntariatului. A fost angajată la un after-school și încă din liceu a participat ca voluntar în proiecte adresate copiilor din medii defavorizate.
În ”Școala online la sat”, face pregătire cu un elev de clasa a VI-a, ”dar nivelul lui este de clasa a II-a, a III-a” (”la matematică se mai descurcă, dar la română am luat-o să citim pe litere, pe silabe, grupuri de litere”) și cu o fetiță tot de clasa a VI-a, care este undeva la nivelul clasei a IV-a, a V-a. Amândoi provin din medii vulnerabile, iar Otilia lucrează cu ei pe Zoom și orice întâlnire este un prilej nu doar de învățare, dar și de discuții și încurajare.
”Înainte de orice, eu vreau să ajung la emoția lor de bază. Așa încep orele: Cum te simți astăzi, dacă ești bine, dacă nu îți place hai să reprogramăm, dacă astăzi vrei să te joci, te rog să îmi spui și eu te las… Când aud asta, ei se deschid. Îmi place să lucrez cu ei și iubesc foarte mult copiii. Încă din liceu, când am făcut voluntariat, mi-am dat seama că în viața asta neapărat trebuie să fac ceva legat de copii. Mi-am clarificat acest lucru de atunci, drept pentru care o să și aleg pediatria”, spune Otilia.
Roxana Gașpar are 20 de ani și este studentă în anul I la Facultatea de Agricultură, specializarea Biologie, în Timișoara. A aflat despre proiect de pe Facebook și și-a dorit foarte mult să fie admisă în voluntariat. ”Băiatul cu care lucrez este clasa a III-a, dar nivelul lui este de clasa a II-a. Este un băiat inteligent, are un simț al observației bine dezvoltat, dar mai avem de lucrat atât la matematică, cât și la română.
Până acum am avut patru întâlniri cu el, facem 40 de minute oră – 10 minute pauză – 40 de minute oră. În aceste 80 de minute, citim, rezolvăm jocuri de matematică, facem cultură generală, dar ne axăm mai mult acolo unde copilul are goluri”, explică Roxana.
Motivul pentru care face voluntariat este că îi place să îi ajute pe ceilalți, dar în același timp este un prilej de a face practică, în condițiile în care urmează și cursul de pedagogie în cadrul universității. ”Sper ca până la sfârșitul voluntariatului să ajung cu băiețelul unde ne-am propus: să citească fără dificultăți, iar la matematică să știm să calculăm, fără să mai greșim acolo unde este foarte ușor”, precizează Roxana.
Povești, muzică și copii curioși
Silvana Andreea Șușoi, studentă la Psihologie în anul II, are 33 de ani. Urmează a doua facultate, prima a fost Dreptul, a profesat aproape 10 ani în domeniu, iar acum este într-un proces de reorientare profesională. Și ea a mai făcut voluntariat, experiența a fost una ”frumoasă”, astfel că a acceptat repede provocarea de a lucra din nou cu copiii.
”Mi-a surâs să mă implic în proiectul Educația la Sat, mi se pare foarte fain că se lucrează 1 la 1, un voluntar pentru un elev. Se pot face lucruri faine și ajustate pentru copilul din fața ta. Primele întâlniri au fost cu multă bucurie, băiețelul cu care lucrez e foarte deschis, nu mă așteptam, inițiază discuții cu mine, e politicos și isteț. Am simțit că, pe lângă ce învățăm împreună, îi prinde bine să povestim. Am stabilit că data viitoare îmi va pune melodia lui preferată și o vom asculta împreună. Își dorește să învățăm și engleză. Mi se pare că vom face lucruri frumoase în echipa nou formată”, mărturisește Silvana.
Mihaela Negrea, economist de profesie, dar cu experiență la catedră și în voluntariat, inclusiv într-o școală din Statele Unite, lucrează cu două fetițe de clasa a II-a și a VI-a. Sunt surori, luate în plasament de o familie, iar de multe ori li se alătură la lecțiile video și fetița familiei.
”Citesc bine, mai sunt unele lacune, dar eu cred că o să le reparăm rapid și putem să trecem la lucruri mai complexe. Am constatat că sunt foarte curioase și poți să le predai orice. La nivelul acesta de curozitate și de dorință, și japoneză să le predai și sunt convinsă că vor asimila… Lucrăm un pic altfel, non-formal – nici nu știu să predau altfel, iar lor le place. Nu vor să ia pauză. Reușesc să se concentreze foarte bine și eu cred că vor avansa foarte mult până în iunie. Eu le voi duce și jocuri, voi printa niște resurse, dar dacă ele se joacă una cu cealaltă, vor învăța foarte multe împreună”, declară Mihaela.
Misiunea unui voluntar
Un alt voluntar din proiect, Roxana Balintescu, studentă în anul I la Facultatea de Sociologie și Psihologie din cadrul UVT, preocupată de incluziunea socială și combaterea discriminării, subliniază cât de important este voluntariatul în educație și în formarea comportamentului:
”Experiența voluntariatului este una dintre experiențele definitorii pentru om. Ar trebui să ne gândim că, prin ceea ce facem, contribuim la construirea unei societăți durabile. Copiii de astăzi, tinerii de mâine riscă să facă parte din segmentul NEET (not in education, employment or training) și astfel să rateze șansa la o viață decentă.
Ca voluntar, observi factorii care acționează asupra personalității în formarea copilului și încerci să sădești, în mintea și în inima lui, o rază de speranță. Acești copii nu se confruntă doar cu problemele din mediul de origine, ci și cu bullying, cu discriminare. De asemenea, fenomenul de excluziune socială, definit de Silver (2007) ca <un proces multidimensional de ruptură socială progresivă, ce detașează grupuri și indivizi de relații sociale și de instituții, împiedicând participarea lor deplină la activitățile normale, prescrise normativ, ale societății în care trăiesc>, va fi o realitate pentru ei când vor deveni adolescenți, tineri. Iată, voluntarul are o misiune complexă: umple lacune lăsate de sistemul educațional, încearcă să îndrepte probleme legate de procesul de socializare primară și încearcă să prevină un comportament delincvent.
Copiii sunt minunați, dornici de a învăța prin metode alternative, cu persoane diferite de cele de la catedră și sunt foarte prietenoși. Când povestesc cu noi și când desfășurăm activități, uită pentru un moment de problemele de acasă. Îndemn pe oricine, indiferent de vârstă, să își dedice o parte din timp voluntariatului, pentru a susține și pentru a contribui la dezvoltarea copiilor din medii defavorizate, oferindu-le speranța unui viitor mai frumos.”
Planuri pentru la toamnă
Proiectul ”Școala online la sat” se va încheia pe 25 iunie, dar va continua sub o altă formă în toamnă, când cei 20 de copii din programul asociației ”Educația la sat” vor participa la ore de pregătire față în față. Ancuța Sîrbu spune că profesorii care vor lucra cu elevii vor fi plătiți (va exista și un consilier școlar), asociația a închiriat deja un sediu și totul va funcționa ca un after-school. ”După școală, îi luăm pe copii la noi, vor avea o masă și vom facem lecții cu ei”, explică Ancuța Sîrbu.
Pentru că deschiderea și funcționarea unui astfel de spațiu implică și costuri (chirie, combustibil transport, consumabile, produse de igienă, masă pentru copii și salarii pentru profesori), proiectul a fost înscris la Timotion 2021, un eveniment de alergare cu strângere de fonduri pentru proiecte în folosul comunității locale, ce va avea loc în luna iunie, iar oamenii pot dona deja pentru cauzele înscrise.
Sursa foto: facebook.com/ Educația la Sat
Citește și:
- Școala uitată de la țară. Cum vrea să schimbe educația la sat o mamă venită de la oraș: ”Copiii își doresc să învețe, dar într-un altfel de mediu”
- Cărți pentru copiii din satele uitate. O fostă jurnalistă și zeci de voluntari duc în cătune „valiza cu povești” și construiesc „cărțindare” FOTO
