Învățătoarea care a reinventat orele de scriere la clasa I: Scrisul este un fel de punte a suspinelor pentru elevi. La noi a fost un an deosebit de prietenos

0

Elevii din clasa ”Cool” au învățat să scrie altfel, cu litere mult simplificate, fără întortocheri, bucle și stresul că nu s-au încadrat în spațiile impuse de caiet. Un scris mai spropiat de cel pe care îl vor avea ca adulți, ceea ce a făcut ca orele de scriere în clasa I să fie mult mai relaxate. În clasa a II-a, învățătoarea a constatat că, față de generațiile trecute, scrisul lor era mai accelarat, iar copiii aveau o gândire mai flexibilă. Învățătoarea Rodica Gavriș-Pascu a aflat de ”alfabetul altfel” la un curs de formare, l-a adus la clasă și a văzut că face minuni. ”Copilul trebuie să învețe scrisul simplu, acela pe care îl va folosi mereu. Ca adulți, noi nu scriem cum am învățat în clasa I și atunci nu-i văd rostul. Când școala afirmă că îl pregătește pe copil pentru viață, nu poate să îi ofere un scris pe care niciodată nu îl va mai folosi”, spune învățătoarea. 

Rodica Gavriș-Pascu (foto) este învăţătoare la Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu” din Cluj-Napoca și este unul dintre profesorii MERITO din acest an. Mărturisește că a primit cu surprindere vestea că este unul dintre profesorii nominalizați. ”Chiar nu pot să spun că realizez ceva deosebit, ceva ieșit din comun. Pur și simplu, vin la școală și face ceea ce consider eu că ar trebui, raportându-mă la colectivul pe care îl am de fiecare dată în clasă”, spune, cu modestie, învățătoarea.

Metodele folosite, interactive și cu multe jocuri, arată însă că orele sunt altfel în clasa ”Cool” a învățătoarei din Cluj-Napoca, așa cum au fost și orele de scriere în clasa I.

”Copiii au fost extrem de relaxați la orele de scriere, extrem de încântați, orice literă apărea într-un cuvânt și nu apucaseră să o învețe, li se părea atât de firesc să o integreze în cuvântul respectiv, pentru că literele nu neapărat aduc și seamănă cu cele de tipar, dar, fiind atât de simplificate, le-a fost foarte simplu să intervină în cuvânt. A fost un an deosebit de prietenos din acest punct de vedere. Scrisul ridică foarte multe probleme școlarilor, este un fel de punte a suspinelor pentru ei, nu se pot încadra în spațiu…”, povestește Rodica Gavriș-Pascu.

Un altfel de alfabet

Ceea ce a făcut învățătoarea a fost practic să îi învețe pe copii să scrie literele mai puțin încondeiat, folosind un alfabet despre care spune că este menit să dezvolte și partea socio-emoțională a copiilor. Literele sunt mult mai simplificate decât cele pe care le învață copiii în clasa I, explică Rodica Gavriș-Pascu, iar ”fiecare literă are o mantră a ei pe care persoana care învață să scrie trebuie să o interiorizeze și să se gândească la ea.”

Totul a pornit de la generația trecută când a învățat o fetiță, la rugămintea mamei, să scrie conform acestui alfabet, ”chiar dacă risca să fie văzută de ceilalți colegi ca și o ciudată”. Nu s-a întâmplat așa pentru că, în clasa a II-a, foarte mulți copii din clasă au început să îi imite scrisul. Văzând cât de încântați sunt copiii de scrisul care ”îți dă și o stare de bine” și cât de mult s-a răspândit, învățătoarea și-a propus să spargă barierele și să îi învețe pe copiii din actuala generație acest alfabet, după ce obține acordul părinților.

”Le-am explicat că literele sunt mult simplificate, altfel înlănțuite, altfel armonizate, că nu va fi nevoie să folosim caietul tipul I, cel cu liniatură oblică, pe lângă liniatura orizontală, care îl așază pe copil în niște cutiuțe din care greu mai poate ieși, fizic vorbind, și părinții au fost de acord. De acolo a început munca mea de realizare a fișelor, a planșelor, chiar am realizat și un abecedar. Ce am constatat anul trecut, în clasa a II-a, a fost faptul că aveau o scriere mult accelerată față de alte generații. Un scris mult mai matur, poate și o altfel de gândire, mult mai flexibilă, mult mai liberă pentru că acest alfabet efectiv face minuni”, spune Rodica Gavriș-Pascu.

În fața acestor rezultate, învățătoarea vrea să promoveze alfabetul și în rândul colegilor care ”pot sau doresc sau au curajul să își asume că, în clasa I, nu îl învăț pe copil să întortocheze literele, să facă atâtea bucle”.

”În plus, când școala afirmă că îl pregătește pe copil pentru viață, nu poate să îi ofere un scris pe care niciodată nu îl va mai folosi. Copiii trebuie să învețe scrisul simplu pe care îl va folosi mereu. Ca adulți, noi nu scriem cum am învățat în clasa I și atunci nu-i văd rostul. Poate că e chiar momentul să modificăm felul și forma literelor, mai ales acum când copiii folosesc calculatorul foarte mult pentru a scrie. Cred că ar trebui regândite lucrurile acestea. Eu am demarat și mi-am asumat acest lucru”, declară învățătoarea.

În toată această nouă abordare a orelor de scriere, învățătoarea a instituit și câteva reguli, iar una dintre ele este de a nu folosi deloc picul sau stilourile ori pixurile care se șterg. De la bun început, copiii au folosit stiloul clasic cu cerneală albastră: ”O greșeală rămâne acolo, se taie cu o linie, așa cum se cere la examene, pentru că la examene se întâlnesc ei prima dată cu această modalitate de a corecta și nu este firesc. Dacă o greșeală rămâne acolo și copilul o vede, el nu o va mai repeta”.

Pe de altă parte, copiii au folosit din start caiete de tip 3, iar în clasa a II-a au început direct cu dictando. ”Nu am mai avut alte caiete de trecere și folosim și caiete studențești. De ce? Copiii au nevoie de spațiu. Într-un spațiu mare, ei se vor organiza mult mai frumos decât într-un spațiu mic care nu îți oferă o oglindă a lecției. Pe când o pagină A4, de cele mai multe ori, este suficient de încăpătoare pentru notițele dintr-o zi și este o altfel de oglindă a întregii lecții”, explică Rodica Gavriș-Pascu.

Clasa Cool, la școală cu plăcere

Elevii învățătoarei Rodica Gavriș-Pascu trec acum în clasa a III-a. Este clasa ”Cool”, iar învățătoarea nu a ales întâmplător acest nume. În primul rând, se pliază pe această generație ”pentru că vorbim același limbaj”, apoi se integrează foarte bine în activitatea didactică așa cum o desfășoară învățătoarea la clasă.

”Nu suntem prima literă din alfabet, dar suntem cool. Eu recomand colegilor să înceapă să folosească niște denumiri care să poată fi adoptate ușor de către oricare dintre copiii din clasă, pentru că puțin probabil ca unii băieți, de regulă ei, să se poată identifica cu o albinuță sau cu o furnică sau cu un ursuleț. Și atunci ne gândim la alte formule pe care le putem utiliza ulterior în jocuri de cuvinte. Fiind clasa <Cool>, am început să CULtivăm grădina, am făcut o grădiniță de legume în curtea școlii și atunci am scris și denumirea <cool> în pământul cultivat. CULtură… foarte multe jocuri de cuvinte care le plac și sunt încântați când le descoperă”, povestește învățătoarea.

Principiul după care se ghidează Rodica Gavriș-Pascu în activitatea de la clasă și în relația cu elevii este ”la școală cu plăcere”. ”Cultiv dragul de școală”, mărturisește Rodica Gavriș-Pascu, care începe fiecare zi de școală cu 15 minute de lectură, cumva un moment-tampon până la începerea efectivă a orelor, ținând cont de aglomerația din oraș pe drumul spre școală, dar și de programul de dimineață din fiecare familie.

În clasă a fost amenajat și un colț de lectură și de relaxare, cu canapea și bibliotecă, însă, acum în vreme de pandemie, învățătoarea a fost nevoită să renunțe la acesta pentru a crea condițiile de distanțare pentru cei 32 de elevi care vor începe luni școala: ”Era locul unde se puteau retrage copiii și în alte momente din zi, nu numai în momentul de lectură. Era de relaxare, de meditație, de liniștire, de discuție cu un alt coleg. Nu pot să îl păstrez din păcate, dar nu vom renunța la momentul de lectură, în care fiecare copil, în bancă, citește cartea preferată și eu citesc alături de ei.”

”Am eliminat factori  care pot să creeze stres”

Ziua la școală continuă întotdeauna cu o poveste sau cu un joc. Până să înceapă pandemia, copiii erau așezați pe grupe, și asta încă de la clasa pregătitoare, pentru că învățătoarea și-a dorit să încurajeze colaborarea și lucrul în echipă.

”Dacă nu știau ceva, își puteau întreba colegii din echipă, dacă nici în echipă nu se rezolva, puteau să comunice cu mine sau cu altă echipă. Le-am dat senzația că suntem mai mult decât o familie, suntem într-un trib în care ne ajutăm și nu suntem într-o competiție, decât cu sine. Am eliminat factori care pot să creeze stres.

Să sărbătorim numai succesul îl face pe copil să fie stresat, timorat, ori noi sărbătorim și eșecul din care învățăm ceva. Și asta se întâmplă și atunci când eu greșesc. Recunosc în fața lor dacă am scris greșit pe tablă sau am făcut un calcul greșit. Toate lucrurile acestea le recunosc. Văzându-mi anumite vulnerabilități, le arăt și cum le pot depăși. În momentul acela, copilul își dă seama că și noi suntem oameni și au încredere să se exprime firesc”, descrie Rodica Gavriș-Pascu modul de desfășurare a orelor.

De asemenea, calificativele nu sunt o sursă de stres pentru copii pentru că, de regulă, învățătoarea îi ”prinde” doar atunci când știu:

Nu pot să spun că le-am eliminat, pentru că ele există și pentru unii chiar sunt o sursă de bucurie, dar am tras cu fiecare copil și am încercat cu fiecare să urce și să își atingă potențialul maxim posibil și apoi l-am notat. Nu notez neapărat greșelile cât notez progresul și nici nu fac din asta un scop în sine, să îi anunț calificativele. Testele se împart, se trimit acasă, avem întâlniri individuale cu fiecare părinte o dată pe semestru, în care discutăm despre progresul copilului, despre recomandări, iar la finalul anului, pe lângă evaluarea aceasta prin calificative, părintele primește și o evaluare descriptivă. Am tradus cumva calificativul care mare lucru nu spune, am explicitat și am pus în evidență deprinderile formate, noțiunile pe care le cunoaște foarte bine copilul, unde este foarte bun. Am surprins lucruri care pot să îl ajute pe părinte mult mai mult decât o literă.”

”Generațiile se schimbă și nu avem voie să le tăiem aripile”

Învățătoarea folosește la ore tot felul de metode, nu numai de predare, dar și de gestionare a relațiilor dintre copii și de creare a unei atmosfere potrivite învățării. Șoapta spionului este modalitatea prin care se asigură liniștea în clasă (învățătoarea folosește niște coduri  pe care copiii le-au învățat foarte bine și le respectă), iar prin metoda DINO (Decide – dacă e importantă divergența”, „Investighează – care sunt motivele divergenței?”, „Negociază” și „Opinia adultului”), învățătoarea gestionează conflictele dintre copii.

”Metodele acestea nu au fost patentate sau inventate de mine, le-am învățat și eu de la ceilalți colegi pentru că îmi place să învăț de la alți colegi, chiar mai tineri decât mine”,  precizează învățătoarea.

În predare, Rodica Gavriș-Pascu apelează la metode interactive și distractive, la joc și bună dipoziție, folosind foarte mult material concret. Îi lasă pe copii să descopere și spune că, la ultimele patru generații, niciodată nu a predat altfel decât să le lase această rezervă de a descoperi și de a se bucura de descoperirile făcute.

De exemplu, ora de matematică pleacă, de cele mai multe ori, de la situații concrete și luate din viața reală. ”Trebuie să îi dăm copilului senzația că ceea ce va învăța sau va descoperi – pentru că este foarte important să ajungă să descopere singur – îl va ajuta sau va vedea aplicarea imediat în viața reală. De regulă, până acum, îi provocam, în echipă, să găsească soluții la anumite situații.

De pildă, când am predat numerele peste 100, am avut o poveste deosebită cu care am început anul școlar trecut – Elefantul Filimon, și pornind de la această poveste, le-am dat echipelor câte o coală A4 printată, cu foarte multe muște, și le-am solicitat să spună numărul muștelor. Evident că nu le-au putut număra pentru că erau nenumărate și atunci fiecare echipă a încercat să găsească soluții, să le grupeze câte 10. Dintr-o nevoie…

Le plac provocările și aceasta este ceea ce trebuie. Să îi provocăm mereu să găsească niște soluții care să rezolve problema. Dacă doar noi vorbim în fața lor și ei ne privesc, nu înseamnă că ne și ascultă”, spune învățătoarea.

Metode cool pentru o clasă cool, am zice noi, învățătoarea le definește însă drept metode ”de bun simț și actualizate la generațiile acestea de elevi”: ”Generațiile se schimbă, vin spre noi cu încredere și noi nu avem voie să le tăiem aripile. Trebuie să încercăm să zburăm odată cu ei.”

O clasă fără catedră și un obicei mai vechi: fără catalog

Școala va începe, luni, pentru elevii învățătoarei Rodica Gavriș-Pascu în scenariul verde  (”să sperăm ca până luni să nu se coacă, să rămână verde”, spune învățătoarea, râzând). Toți elevii vor fi prezenți fizic în clasă, spațiul este suficient de mare pentru a asigura distanța de un metru între ei, explică învățătoarea, în condițiile în care acel spațiu de lectură a dispărut, s-a renunțat la unele piese de mobilier, iar catedră oricum nu există.

”Nu am catedră în clasă nici nu mai știu din ce an și nici nu intru cu catalogul niciodată. Catalogul este ulterior folosit. Catedra și catalogul sunt o barieră mult prea mare în relația noastră cu elevii”, consideră învățătoarea.

Băncile, care înainte erau grupate câte 5-6, iar copiii stăteau față în față și regula era ”întreabă trei, înainte să mă întrebi pe mine”, vor fi acum individuale. Noile condiții o determină pe învățătoare să își adapteze cumva metodele. Cât va fi vremea frumoasă, va ține ore și afară pentru a le da posibilitatea copiilor să colaboreze, apoi modul de a lucra în echipe va avea loc și în online pentru că învățătoarea este hotărâtă să folosească în continuare tehnologia.

Întâlniri online

”Pandemia a fost pentru noi un lucru fantastic. Am fost cumva forțați să trecem la niște abordări pe care nici nu le consideram fezabile până atunci. Asta a fost, din punctul meu de vedere, un lucru foarte bun”, spune învățătoarea care a desfășurat lecțiile online încă din 13 martie, moment în care și ea și copiii au descoperit Zoom-ul și mai apoi platforma Teams, folosită la nivelul școlii.

”Părinții au fost și rămân parteneri nu doar de formă. Nemaipomenit au reacționat toți când copiii au intrat în online. Am spus povestea mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, doar că era o interfață între noi și era distanța fizică. Până la sfârșitul anului școlar, am desfășurat activități în regim de o oră și jumătate, iar la final am lansat o întâlnire cu fiecare elev și cu familia lui – le-am numit minutele de aur.

Timp de 30 de minute, am intrat online cu fiecare familie, copilul a fost invitat să se exprime cum s-a simtit în această perioadă, ce i-a plăcut cel mai mult, să își arate munca pe care a desfășurat-o, o anumită activitate care i-a rămas în suflet, apoi părinții au apreciat efortul copilului și la final și eu. A fost un fel de sărbătorire a perioadei care a trecut și a anului școlar care s-a încheiat cu bine”, relatează învățătoarea experiența online din anul școlar trecut.

În anul ce vine, învățătoarea și-a propus să folosească platforma pentru ore de consolidare și aprofundare și pentru lecții de sprijin, chiar și 1 la 1. Mai mult, le va trimite copiilor filmulețe în care va prezenta anumite lecții sau metode, pe care copiii să le urmărească în avans, ori de câte ori doresc, iar când vor veni la școală, copiii vor ști deja despre ce este vorba astfel încât va acorda sprijin doar celor care nu au înțeles foarte bine, în timp ce ceilalți vor lucra individual: ”Este acea metodă de predare inversată, clasă inversată despre care se tot face vorbire, pe care eu am aplicat-o încă din seria trecută la orele de Arte vizuale.”

Provocările școlii în vreme de pandemie

În ceea ce privește regulile în care se vor desfășura orele anul acesta și întrebările care îi frământă pe profesori – cât de mult se pot apropia de elevi, Rodica Gavriș-Pascu spune că lucrurile trebuie să desfășoare astfel încât copilul să nu fie afectat în vreun fel.

Grădinițele au început și ne demonstrează colegii de la grădiniță că se poate. Nu cred că e cazul să fim exagerat de stricți, să stăm departe, să arătăm o atitudine de teamă pentru că este mult mai păgubos și le inducem copiilor o stare de nesiguranță. Cred că de noi depinde cum ne raportăm la situația dată și, până la urmă, am senzația că dacă noi ne comportăm cât de cât normal, cu informare, cu repetare, lucrurile se vor așeza și vor fi cumva într-un normal actual”, este de părere învățătoarea.

Rodica Gavriș-Pascu mărturisește că nu intră cu temeri în noul an școlar. Le-a pregătit elevilor o scrisoare de bun venit, pe care o va rula și o va prinde într-un inel de scoică adus de la mare.

”Este o scrisoare în care le vorbesc despre o experiență a mea. De regulă, eu le spun experiențele mele și ce învăț din ele. Încă de anul trecut, vorbeam despre evenimentele pe care le putem controla și despre cele pe care nu le putem controla și cred că ceea ce nu putem controla trebuie să învățăm să acomodăm. Noi să ne acomodăm și situația să o acomodăm la starea noastră. Așadar, încep acest nou an școlar cu încredere și optimism, altă variantă poate fi păguboasă și copiii chiar nu au nevoie de acest lucru”, conchide învățătoarea Rodica Gavriș-Pascu.

Foto: Arviha personală – prof. Rodica Gavriș-Pascu

Citește și:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.