Elevi de clasa a VIII-a, ajutați de colegi să își îmbunătățească rezultatele. Metoda folosită de diriginta lor, într-o școală de la sat din județul Vaslui

0
Elevii din Zorleni, în timpul unui proiect de amenajare a unui spațiu colorat în curtea școlii

Profesoara Margareta Adela Anța predă la două școli structuri din Zorleni, județul Vaslui, și este dirigintă la clasa a VIII-a la Popeni. A venit aici, prin detașare, în toamna anului trecut și s-a lovit de situații cum nu mai întâlnise în experiența de 27 de ani la catedră într-o școală de la oraș. Copii care se plictiseau la ore și ieșeau din sala de clasă, elevi cu note mici, corigenți la mai multe materii și care riscau repetenția. Profesoara și-a dat seama că orice metodă de predare folosise înainte, aici nu funcționa. A căutat atunci o altă cale pentru a ”ajunge” la elevi și a început prin a discuta cu fiecare pentru a le afla nevoile. Margareta Adela Anța a aplicat la clasă  ”VAM – văd, ajustez, măsor”, un instrument care presupune, pe lângă componenta emoțională, activități de sprijin pentru copii. Din semestrul al doilea, cei 12 elevi aflați în situație de corigență participă la ore remediale susținute săptămânal de colegi de-ai lor la matematică și engleză și de diriginta lor la limba română.

VAM este un instrument de mentalitate deschisă pe care profesoara Margareta Adela Anța (foto) l-a folosit anul acesta pentru prima dată la clasă. La sfârșitul anului școlar trecut, a urmat cursul de mentalitate deschisă, organizat de SuperTeach, dar nu a apucat să aplice atunci la clasele la care preda metodele descoperite. Titulară la Colegiul Național ”Octavian Goga” din Marghita, județul Bihor, profesoara de română schimbase însă ceva în modul de predare încă din timpul pandemiei, când a participat la mai multe cursuri și la conferințele online SuperTeach.

”Mie pandemia mi-a adus ceva foarte bun. Dacă înainte căzusem în capcana acelor profesori care spuneau <pe vremea mea, elevii învățau>, <pe vremea mea, nu aveam curajul să comentăm în fața unui profesor> și eram oarecum debusolată că nu reușesc să mai atrag elevii, să mai fie interesați la oră și tot timpul dădeam vina pe ei, pandemia m-a ajutat să mă reinventez. Am început să caut pe internet ce pot să fac cu copiii pentru a-i atrage. Am descoperit foarte multe aplicații digitale și, în plus, am început să le cer ajutorul, pentru că ei sunt foarte buni pe partea aceasta de tehnologie. A fost prima dată când m-am vulnerabilizat în fața copiilor, rugându-i să mă ajute să facem lecțiile cât mai performante. Am ajuns la concluzia că, prin aceste aplicații, copiii reușeau să își însușească mai multe informații decât atunci când eram cu ei în sala de clasă, când mergeam în general pe prelegere – explicam, le dictam… De atunci nu mai dictez. Mi se pare inoportun să mergi la clasă și să dictezi un comentariu literar”, spune Margareta Adela Anța.

În paralel, experiența SuperTeach din acea perioadă a făcut-o să își dea seama că ”eu eram cea vinovată de faptul că lecțiile mele nu mai erau atrăgătoare pentru copii și că nu găsisem de fapt instrumentele necesare să îi fac pe ei să fie atenți la lecții”. ”Prelegerile” pe care le ținea înainte și cu care obținuse cândva rezultate bune nu mai mergeau acum. ”Așa că am încercat cu totul și cu totul alte metode și am ajuns să îi pun pe copii în ipostaza de a gândi și de a aduce situații de viață la clasă. Aplicăm lecția la evenimente pe care ei le trăiesc în viața de zi cu zi. În felul acesta, chiar îi pregătim pentru viață”, declară profesoara.

Copiii de la Popeni

Când a ajuns la școala din Vaslui de la un colegiu cu performanțe școlare, profesoara a găsit ”o cu totul altă lume”, deși era familiarizată cu școlile din mediul rural (este metodist de 15 ani), unde dotările sunt în unele cazuri mai slabe, iar educația copiilor nu este pusă întotdeauna pe primul plan de către unii părinți.

A venit prin detașare la Școala Gimnazială Zorleni pentru a preda, timp de un an de zile, limba română și limba franceză la două structuri: Școala Gimnazială nr. 2 Zorleni și Școala Gimnazială nr.3 Popeni. La școala din Popeni este dirigintă la clasa a VIII-a, o clasă care a avut nu mai puțin de trei diriginți.

”Aici am întâlnit o situație ieșită din comun. În primul semestru, am trecut prin toate stările, mergând de la frustare la neputință, la furie, pentru că nu întâlnisem niciodată această situație. Nimic din ceea ce practicasem eu înainte nu funcționa aici. Absolut nimic. Dacă încercam să le pun copiilor ceva pe laptop, chiar și acele joculețe, în câteva minute se plictiseau, vorbeau între ei, se ridicau în picioare, ieșeau afară… Mi-am dat seama că lucrurile nu pot continua așa și eu trebuie din nou să mă reinventez. Atunci am încercat foarte-foarte mult să merg pe componenta emoțională, să cunosc copiii”, povestește Margareta Adela Anța.

Profesoara a decis să aplice metodele învățate la curs și să îi trateze cu mentalitate deschisă pe elevii săi din Popeni, mulți dintre ei proveniți din familii cu probleme, unii cu părinți plecați în străinătate sau aflați în plasament familial:

”Am început să aplic instrumentul <VAM – văd, ajustez, măsor> și să-i văd pe copii cu alți ochi. Am încercat să mă pun, pur și simplu, în pielea lor și să încerc să aflu care sunt cauzele care stau în spatele comportamentului lor, uneori nejustificat. Am zis că nu se poate ca acești copii să acționeze fără o cauză. Am încercat să stau de vorbă în principal cu cei care aveau și creau probleme deosebite. La finele primului semestru, am avut 9 corigenți din 18 elevi, unii dintre ei la cinci materii, plus medii scăzute la purtare la 5, 6, 7 din cauza absențelor sau abaterilor disciplinare.”

Spațiu de relaxare, creat de copii în curtea școlii

Profesoara a discutat cu fiecare copil în parte, i-a dus în locurile unde ei au spus că se simt cel mai confortabil și a aflat problemele cu care ei se confruntă și traumele pe care le trăiesc. Aceasta a fost partea de ”văd” – explică Margareta Adela Anța – partea în care un profesor îl vede pe copil ca pe o ființă, nu ca pe un obiect, nu îi mai pune etichete și nu îl mai judecă pentru anumite comportamente.

Apoi, copiii au răspuns unui chestionar – care sunt provocările cu care ei se confruntă și cum pot fi ajutați – și a urmat partea de ”ajustare”. Profesoara a cerut ajutorul elevilor cu rezultate bune din clasă pentru a susține activități remediale cu cei 12 elevi care se aflau, la începutul semestrului al II-lea, în situație de corigență și riscau repetenția.

Lecții pentru colegi

Aceste ore de pregătire suplimentară au început în luna februarie și au loc săptămânal. Diriginta face lecții de română cu ei în fiecare zi de marți (la clasă le predă doar limba franceză), iar elevii ”profesori” la matematică și engleză.

Am apelat la trei fete din clasă. Pe fata care era bună la matematică am rugat-o să facă pregătire la matematică cu colegii ei, pe cea care era bună la engleză am rugat-o să facă pregătire la engleză, dar fetele îi ajută și când au proiecte de făcut, la istorie sau geografie, de exemplu, și le explică că trebuie să citească, să se documenteze și nu să dea copy-paste de pe internet. Toți au reușit să își rezolve problema la istorie și la geografie. La română, unii dintre ei, la matematică este însă mai greu. Una dintre cele trei fete a fost foarte implicată. Este un copil extraordinar, m-a ajutat mult în rezolvarea unor probleme la clasă”, spune profesoara.

La lecțiile de română, Margareta Adela Anța lucrează cu elevii subiecte de la Evaluarea Națională, iar la final copiii bifează pe o hartă a învățării ce au reușit să învețe într-o zi. Când elevii nu reușesc să își însușească o noțiune, profesoara revine la ea în ora următoare și apelează la ajutorul copiilor care au înțeles.

”Merg foarte mult pe ideea aceasta: copiii care au înțeles să le explice colegilor, pentru că nouă, profesorilor, ni se pare uneori că dăm totul copiilor și că explicațiile noastre sunt suficiente, dar gradul lor de înțelegere este diferit. Pe mine unul mă poate înțelege, altul nu mă înțelege deloc. Apelând la colegi de-ai lor să explice cu cuvintele lor și cum li se pare lor cel mai potrivit, am obținut rezultate”, precizează profesoara.

După aproape trei luni de lecții de pregătire, mulți dintre elevi au înregistrat progrese în învățare și, în plus, unii dintre ei ”s-au deschis și au avut curajul să își spună punctul de vedere la ore în fața profesorilor”: ”Am discutat și cu domnii profesori și au înțeles că acești copii au nevoie de susținerea noastră. Poate că nu vom reuși să îi salvăm pe toți, dar cei mai mulți dintre ei nu vor rămâne repetenți și vor avea șansa să meargă la o școală profesională, ceea ce este un lucru extraordinar pentru ei. La Evaluarea Națională, sunt sigură că 8 dintre ei vor obține medii peste 5.”

Spațiu amenajat în curtea școlii

Margareta Adela Anța mărturisește că anul acesta a fost cel mai provocator din întreaga sa carieră didactică și a ajuns la concluzia că ”este enorm de ușor să lucrezi cu acei elevi care sunt sprijiniți de părinți, care trăiesc în familii echilibrate”. Pe de altă parte, satisfacțiile sunt mari după acest an petrecut la Zorleni, unde copiii o așteaptă în fiecare zi la poarta școlii, o iau în brațe, îi trimit mesaje și îi spun la ore: <Doamna, am învățat atâtea lucruri de la dvs! O să vă ținem minte pentru totdeauna>. ”Poate nu am făcut foarte multă franceză cu ei pentru că, la fiecare oră, cel puțin 20 de minute făceam dezvoltare personală. Am considerat, sincer, că acest lucru este mult mai important pentru ei decât să știe să vorbească perfect în limba franceză”, adaugă profesoara.

În plus, copiii au fost încântați de activitățile extrașcolare în care au fost implicați. În aprilie, profesoara a înființat un club – Clubul HoltIS nr. 67, în cadrul unui proiect derulat de Asociația HoltIS, cu sprijinul Reprezentanţei UNICEF în România, în care elevii sunt încurajați să participe la activităţi menite să le dezvolte abilităţile sociale, spiritul civic, lucrul în echipă şi leadership-ul.

24 de elevi de gimnaziu din Zorleni fac parte din acest club, iar în luna aprilie, Luna Mediului (tema este aleasă în fiecare lună de asociație), copiii au amenajat un spațiu în curtea școlii, în cadrul proiectului ”Amprenta mea în școală” .

În mai, Luna Familiei, elevii au desfășurat proiectul ”Adopt o familie” și au venit în sprijinul unor familii mai dezavantajate din comunitate. Din banii strânși în urma vânzării unor produse alimentare și sucuri preparate de ei, au cumpărat produse alimentare, de curățenie și de igienă personală pentru familiile nevoiașe. Într-o altă activitate, au strâns jucării, cărți și haine pe care le-au donat acestor familii, iar la final toți s-au întâlnit și au făcut tot felul de activități distractive.

La colegiul din Bihor

Acest club profesoara își dorește să îl înființeze și la colegiul din Bihor, unde se va întoarce să predea din toamnă. Acolo, în clasele de gimnaziu și liceu, va duce și experiența acumulată anul acesta și și-a propus să facă schimbări în relația cu elevii pe plan emoțional: ”Voi încerca să mă apropii mult mai tare de acei copii care au rezultate mai slabe. Voi sta de vorbă cu ei și îi voi ajuta.”

Concluzia profesoarei după acest an de școală este că mentalitatea deschisă ar trebui introdusă în portofoliul de perfecționare a cadrelor didactice, pentru că ”până când profesorii nu vor schimba ei ceva, nu se vor obține rezultate”.

”Nu le putem cere copiilor de astăzi să fie la fel ca cei de acum 30 de ani. Nici noi acum 30 de ani nu eram la fel ca părinții noștri în urmă cu alți 30 de ani. Schimbarea vine de la noi și este nevoie să înțelegem că acești copii trebuie abordați total diferit. Noi suntem cei care trebuie să răspundem necesităților și așteptărilor copiilor, nu invers. Asta m-a făcut pe mine să înțeleg cursul de mentalitate deschisă.

Trebuie să ne schimbăm mentalitatea și să nu mai dăm vina pe copii. Eu, la Popeni, la început, am avut niște așteptări de la copii, iar rezultatele nu apăreau, ceea ce a fost o greșeală. Le spuneam la un moment dat colegilor: asta este ca și cum ai aștepta ca un măr pădureț să îți facă merele de aur din basm. Nu, așteptările trebuie să fie legate strict de ceea ce pot copiii aceștia”, mai spune profesoara de română.

Sursa foto: Arhiva personală – prof. Margareta Adela Anța

Citește și:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.