Școala altfel în fiecare zi. O oră la clasa învățătoarei Claudia Chiru: ”La școală venim cu bucurie!”

0
Foto: SparkNews.ro

Explozie de bucurie în clasa învățătoarei Claudia Chiru. Urmează ora în care copiii își vor verifica cunoștințele cu ajutorul tehnologiei. Elevii scot telefoanele și notează titlul pe caiet: Kahoot! Copiii sunt absolut fascinați. Este un joc prin care învață, repetă, corectează și, la final, se bucură, dansează și bat palma. Claudia Chiru este învățătoarea care a înțeles că generațiile s-au schimbat, iar modul de predare trebuie adaptat. Este de multe ori descrisă drept profesorul care a revoluționat învățământul. Școlită la Oxford, Claudia Chiru vine cu bucurie la școală și le-a transmis acest sentiment și elevilor săi. Pentru ei școala nu este un chin, vin cu plăcere, orele sunt distractive, se joacă, dar din acea joacă ei învață ceva.

Prima oră începe, luni, pentru elevii învățătoarei Claudia Chiru cu un ”concurs” la Matematică. Elevi în clasa a III-a la o școală de stat din București, micuții parcă ar vrea altceva, însă învățătoarea discută cu ei, îi încurajează și toți acceptă să își măsoarele puterile cu un test la Mate.

În clasa Claudiei Chiru, copiilor nu li se spune ”Faceți asta acum!”. Ei își spun părerea și de comun acord se merge mai departe. ”Voi chiar puteți să le faceți””, îi convinge învățătoarea. Cronomentrul pornește, este un concurs de 90 de minute, dar copiii primesc asigurări că vor termina mult mai repede.

Băncile în clasă sunt aranjate astfel încât elevii să se poate vedea unii pe alții și să comunice mai ușor. În șoaptă, unii dezbat o ”necunoscută”, alții întreabă cu voce tare. Învățătoarea se plimbă printre bănci, spune ”Bravo!” sau atrage atenția asupra unei greșeli. Explică blând, cu răbdare și insistă ca, la final, fiecare să își corecteze testul. Este un lucru pe care Claudia Chiru a pus accentul tot timpul, iar copiii au învățat că munca, efortul înseamnă rezultate pozitive. Ei nu concep să își facă altfel temele decât singuri, fără ajutor, nici măcar din partea părinților.

Pauza îi așteaptă pe ”finaliști” cu mult înaintea celor ”90 de minute” și începe a doua oră. Din nou cu o negociere: rezultatele concursului vor fi verificate după Kahoot! ”Vouă vă e frică de greșeală? Știți ce face struțul?”, îi întreabă Claudia Chiru. ”Bagă capul în nisip”, răspund copiii. ”Zice că dacă el nu vede, nu îl mai vede nimeni. Așa si voi acum. Dacă voi nu vă vedeți greșeala, nu mai vede nimeni”, le explică învățătoarea de ce este important să verifice împreună rezultatele testului.

Învățare, tehnologie, bucurie

Dar începe Kahoot! În clasă este atâta veselie și stare de bine cât să ajungă și în alte clase. Copiii vor verifica ceea ce au învățat la Română despre pronumele personale. În ziua în care au acest joc, elevii își aduc telefoanele mobile, pe care au instalate aplicația și trebuie să aleagă răspunsul corect la întrebări.

La fiecare răspuns corect, se aud chiote de bucurie, se exersează mișcări de dans, se bate palma… Și chiar dacă au dat răspunsul greșit, fie chiar și dintr-o apăsare eronată pe ecranul mobilului, învățătoarea îi înțelege și îi încurajează. Timp de aproape 45 de minute, clasa Claudiei Chiru a fost un loc al jocului și tehnologiei, iar Kahoot! i-a energizat atât de mult pe copii încât nici verificarea testului nu li s-a mai părut un lucru dificil.

Pentru unii se transformă chiar într-un nou episod de bucurie, pe care și-l manifestă neîngrădit. Clasa este ca acasă, ai libertate de mișcare, îți poți exterioriza sentimentele fără să deranjezi, poți să întrebi…”Doamna, ne dați note?”, vor cei cu punctajul maxim, iar învățătoarea le promite: ”O să țin cont de acest concurs atunci când voi trece notele în catalog.”

”Venim la școală cu bucurie”

Este momentul în care Claudia Chiru își întreabă elevii ce au învățat din acest concurs. Pe rând, copiii răspund: ”La început, când nu am rezolvat primele probleme, cred că îmi stătea mintea la altceva. După ce m-am concentrat, le-am rezolvat pe toate”. ”Eu din acest concurs am învățat că, dacă sunt atentă, pot face absolut orice.” ”Trebuie să ai mai multă încredere în tine.” ”Să citesc cu mai multă atenție enunțul și să repet.” Învățătoarea îi susține și se declară de acord cu ei: ”Și mie mi se pare că atunci când citiți cu atenție, vă concentrați, respectați tot ce v-am învățat, adică să vă folosiți de desen și să căutați cheia, puteți rezolva orice. Și mai cred că ține și de modul cum te simți în ziua respectivă. De aceea, venim la școală cu bucurie!”

”E foarte distractiv la ore”

Copiii spun, într-adevăr, că vin cu bucurie la școală. Micha: ”Nu mi se mai pare un chin să vin la școală în fiecare zi pentru că doamna ne învață printr-un alt mod, un mod mult mai lejer și nu avem neapărat toată ziua Mate… Facem și Kahoot!, ne mai jucăm… Ne face să venim foarte bucuroși la școală, foarte ambițioși. Ne jucăm, dar și învățăm ceva din acea joacă.”

Ileana: ”E foarte distractiv la ore. Doamna ne explică printr-un alt mod și îmi place foarte mult pentru că uneori avem Kahoot! Facem Matematică cu internetul și doamna ne arată că internetul nu este bun doar ca să stăm cu ochii în telefon și să jucăm jocuri.”

Andreea: ”Doamna ne explică în mai multe moduri. Plecăm acasă cu toate lucrurile pe care le-am învățat, dar pe care le-am înțeles. Îmi place că ne dă concursuri…”

”Toată generația aceasta are o inteligență emoțională ridicată”

Rezultatele pe care le obține Claudia Chiru cu elevii săi prin învățarea experențială sunt extraordinare. Copiii sunt scoși din rigiditatea teoriei, fac activități practice, dansează, ascultă muzică, au chiar și un peștișor în clasă, personaj-principal al unei ore în care copiii au observat cum se ”înfoaie” în fața oglinzii.

Claudia Chiru ne povestește cum a adus în clasă metodele non-formale: ”Le-am adus dorind să le aduc și uitându-mă  apreciativ către alții. Am învățat foarte mult de la colegi atât din străinătate cât și din țară și am citit mult despre copii. Mi-am adresat multe întrebări și am încercat să înțeleg de ce modul în care eu făceam lucrurile înainte să aduc aceste metode nu funcționa atât de bine. Și atunci am găsit caracteristicile acestei generații și am început să experimentez, să încerc.

Acum mi-am perfecționat această manieră de a face lucrurile pentru că i-am înțeles pe deplin și știu că le place tehnologia, știu că pentru ei contează foarte mult emoțiile, ceea ce simt și că sunt senzoriali. Toată generația aceasta are o inteligență emoțională ridicată și noi trebuie să avem grijă de ea. Și am construit o relație cu ei: i-am lăsat să mă cunoască și, pentru că eu i-am lăsat pe ei să mă cunoască, m-au lăsat și ei pe mine să îi cunosc.”

”Nu venim la școală să ne arătăm cu degetul”

După două ore petrecute cu elevii clasei a III-a, nu poți să nu constați nota pozitivă în care se desfășoară lucrurile: ”Totul este pozitiv. La școală nu venim să ne subliniem unii altora greșelile și să ne arătăm cu degetul. Venim pentru a învăța și pentru a ne îmbunătăți. Ei știu că toți sunt inteligenți, așa ne naștem toți, dar ține de capacitatea de a depune efort și de dorința și abilitatea pe care o ai în depunerea acestui efort: când să îl depui și cum? Și asta fac cu ei, ne concentrăm pe efort, adică pe ce putem schimba.”

Claudia Chiru ne spune că sunt multe lucruri care îi captează pe copii: ”Le place foarte mult faptul că le spun o poveste de fiecare dată când le aduc ceva. Le plac glumele foarte mult. Au umor și eu l-am cultivat. Umorul e un semn de inteligență. Le place mult când ne jucăm, le plac cele două personaje pe care noi le avem, Marcel și Marcelina, care fac lucruri cu noi. Le place atunci când îi respect și când le arăt că îmi pasă.”

”Satisfacția mea cea mai mare este să îi văd că vor, că vor să facă în fiecare zi și că își recunosc minusurile și că vor să le transforme în plusuri. Desigur, când îi văd că și reuseșesc, îmi vine să sar în sus de bucurie”, mărturisește Claudia Chiru.

Învățătoarea petrece destul de mult timp pentru a-și pregăti materialele de care are nevoie la școală, cumpărate chiar cu bani proprii: ”De fapt nu lucrez pentru școală, lucrez pentru mine pentru că venitul la serviciu este o bucurie. Este viața mea practic și vreau să o trăiesc cât mai frumos posibil. ”

”Vreau doar să inspir”

Claudia Chiru folosește rețelele de socializare pentru a-și face cunoscut modul de predare. Face live-uri pe Facebook și îi inspiră pe mulți dintre colegii săi: ”Am colegi care se declară inspirați și chiar îmi demonstrează că aplică și ei. Am colegi pe care îi deranjez. Îi deranjează aceste lucruri și îmi spun lucruri urâte și se poartă urât.

Eu fac lucrurile acestea pentru a inspira în jur, pentru a arăta că, atunci când vrei și depui efort, reușești să faci cu toate că avem programa atât de blamată, cu toate că ne place să spunem că este greu și vrem să muncim mai puțin… Nu acesta este scopul. De aceea, inspir prin ce fac, nu vreau să jignesc pe nimeni, nu vreau să oblig pe nimeni, nu vreau să forțez pe nimeni. Vreau doar să inspir și să mă inspire și pe mine.

Cum ar fi fără Calificative

Deși notele nu sunt cele mai importante, Claudia Chiru ne-a explicat ce ar însemna, din punctul său de vedere, eliminarea calificativelor la clasele I-IV: ”Pe mine nu m-ar deranja să scoatem calificativele. Însă ar trebui înțeleasă într-un mod constructiv această retragere a calificativelor și ar trebui ca noi să ne responsabilizăm cu ceea ce urmează să se întâmple dacă retragem calificativele. Asta înseamnă că ar trebui să avem o modalitate de evaluare susținută, bazată pe progres înregistrat și real documentat.

Aceste calificative evident sunt artificiale pentru că le dai într-un moment în care poate pe copil îl doare burta, poate a uitat… Sunt o sută de motive. Nu funcționează  în acel moment și tu îi dai un calificativ conform acelui moment. E clar că nu reflectă ceea ce știe copilul. Dar și retragerea acestor calificative ne obligă să fim și mai responsabili și cred că mai avem până a ajunge acolo, în punctul de a ne responsabiliza fiecare dintre noi, individual.”

Cât privește relevanța Evaluărilor de la clasele a II-a și a IV-a, învățătoarea spune că, deși nu sunt urmate de nicio măsură la nivel național și regional, pe ea o ajută să vadă care este nivelul elevilor: ”Acum, nivelul acesta este cu du-te-vino pentru că noi nu avem o uniformizare națională, noi nu știm unde vrem să ajungem cu acești copii și nu este recunoscut de toată lumea acest standard la care vrem noi să ajungem. ”Nu avem standard!”… Acesta e răspunsul. Dar cred că este bun dacă este dat într-o manieră pozitivă, constructivă pentru că încă nu este capăt de lume, încă se poate face ceva pentru copiii care nu au reușit încă să-și însușească ceea ce trebuia să își însușească.”

Foto&video: SparkNews.ro

Citește și:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.