Matematica le dezvoltă elevilor o gândire logică, iar profesorii ar trebui să predea în acest sens, însă programa încărcată nu le permite, spune Ovidiu Bădescu, profesor de matematică la Colegiul Național „Traian Lalescu” din Reșița. ”Faptul că este o programă destul de încărcată nu permite de multe ori profesorilor să dezvolte gândirea, ci efectiv profesorii pregătesc elevii pentru examene. Programa, clar, ar trebui mult aerisită, mult schimbată și regândită”, consideră profesorul de matematică.
”Matematica dezvoltă gândirea nu prin faptul că știm să rezolvăm o anumită integrală. În ziua de astăzi, dacă dai pe ChatGPT sau pe orice altceva, oricine îți dă rezultatul la o integrală, dar dacă matematica se predă astfel încât să dezvoltăm gândirea elevilor, totul este extraordinar.
Oricine ne ascultă să înțeleagă că matematica îți dezvoltă o gândire logică, că elevii care rezolvă mii de probleme nu neapărat își dezvoltă gândirea respectivă și nu neapărat știu matematică, dar ține foarte mult de a-și dori să le înțeleagă”, a declarat Ovidiu Bădescu, într-un interviu acordat postului Radio România Reșita.
Profesorul a mai arătat că ”matematica este o bucurie în ideea în care îmi dezvoltă mintea și nu în ideea în care fac sute de probleme”. ”Cred că de aici apare un pic de repulsie din partea elevilor, pentru că ei sunt plictisiți să rezolve aceleași probleme pe o metodă de rezolvare. Mai ales elevii zilelor de azi își doresc mult mai mult să li se dezvolte gândirea. Din acest punct de vedere, iubesc matematica, am copii cărora le place să facă matematică, dar bineînțeles acelorași copii cărora le place sa facă matematică nu le plac temele pentru că sunt cu exerciții repetitive și asta ar trebui să schimbăm noi”, a completat Ovidiu Bădescu.
”Programa ar trebui mult aerisită”
Profesorul a admis că programa la matematică este ”destul de complicată” și acest lucru îi împiedică pe profesori să predea astfel încât să le dezvoltea gândirea copiilor.
”Am șansa să predau la Colegiul Național <Traian Lalescu>, unde avem cei mai buni elevi și atunci reușesc prin faptul că mă apropii de ei să grăbesc alte ore. Adică, de foarte multe ori, ceea ce trebuie să fac în cinci ore, poate fac în patru ore, elevii reușesc să înțeleagă și timpul rămas liber este pentru conectare. Dacă aș preda aceeași matematică la alte licee, unde copiii nu ar putea să înțeleagă la fel de ușor matematica, probabil nu aș avea nici eu timp de conectare.
Este o programă destul de încărcată, sunt de acord cu asta, și faptul că este o programă destul de încărcată nu permite de multe ori profesorilor să dezvolte gândirea, ci efectiv profesorii pregătesc elevii pentru examene. <Cam astea sunt problemele care se dau la examen, haideți să facem trei culegeri cu așa ceva!> Făceam și eu asta într-o perioadă. Nu este deloc o soluție bună pentru dezvoltarea intelectuală, e poate o soluție bună pentru ca elevul să își atingă un obiectiv pe termen scurt. Programa, clar, ar trebui mult aerisită, mult schimbată și regândită”, a spus Ovidiu Bădescu.
Profesorul de matematică a mai precizat că, în opinia sa, profesorul ar trebui să fie un facilitator de învățare. ”Noi, ca profesori și ca societate, trebuie să ne adaptăm visurilor adolescenților. Dacă tot timpul societatea blamează adolescenții, probabil și acum am fi trăit în comuna primitivă. Consider că tinerii din ziua de astăzi sunt mult mai inteligenți decât erau cei din perioada noastră, doar că au nevoie de o altfel de învățare. Consider că profesorul nu ar mai trebui să predea, ci ar trebui să faciliteze învățarea. (…)
Ei învață singuri, își doresc poate mai degrabă să învețe singuri decât să fie atenți la ceea ce se predă la tablă și au dreptate. De ce? Pentru că poate înțelege mult prea repede și ritmul meu de predare îl plictisește. Altul poate înțelege mult mai încet și același ritm de predare poate pe el îl grăbește și nu reușește să se țină de explicații. Atunci, noi trebuie să venim în întâmpinarea lor, să le spunem: <Uite, până în data cutare, trebuie să știm proprietățile respective, trebuie să înțelegem asta. Sunt aici pentru a vă ajuta.> Și când începe ora: <Ce întrebări aveți, ce nu ați înțeles punctual?>, nu că nu am înțeles pagina respectivă sau exercițiul respectiv. <Am încercat să fac tema, m-am blocat la rezolvări, m-am uitat la final, am înțeles până în punctul cutare, nu am înțeles relația asta.> Asta înseamnă că un elev și-a dorit să învețe.”
Ovidiu Bădescu a dat și exemple de practici de la orele pe care le desfășoară. Primul este legat de lucrul în echipă și cum sunt ajutați elevii care nu sunt atât de buni la matematică.
”Încerc să îi ajut cât pot de mult și încerc să creez o conexiune între elevii din clasă. Îi pun permanent să lucreze în grupe, să se ajute unii pe alții pentru că s-ar putea ca pe mine să nu aibă curajul elevul respectiv, care este mai puțin bun, să mă întrebe ceva, dar pe un coleg de bancă are curajul. Și atunci, de foarte multe ori, fac aceste grupe, îi pun unii cu alții să lucreze. Se întâmplă situația în care în grupe îi împart în ordinea mediilor, sunt grupe eterogene. Dacă elevul cu cea mai mică medie din grupă știe la un moment dat un exercițiu la tablă, liderul ia automat 10. Asta înseamnă că el a fost foarte bun și, datorită lui, inclusiv elevii slabi din clasă au progresat. Colaborează, se ajută, e frumos.”
Tehnica zarului
Un al doilea exemplu este legat de modul de evaluare a elevilor, iar o metodă folosită este ”tehnica zarului”, pe care a aplicat-o după ce a participat, în urmă cu mai mulți ani, la un curs de perfecționare: ”Acolo se punea în discuție faptul că evaluarea elevilor nu este făcută așa cum ar trebui să fie făcută, din cauza faptului că profesorul sau ascultă în ordinea băncilor, sau ascultă după catalog. Asta ce înseamnă? Că dacă un elev a avut notă, el știe că până termină cu toți ceilalți din clasă, nu mai învață. La lucrări, bineînțeles că nu are cum să știe cunoștințele respective pentru că două săptămâni a stat și a lenevit. Ni s-a spus acolo că ar trebui găsită o metodă aleatorie.
Aleatoriu ce înseamnă? Înseamnă să nu ai tu nicio influență a elevului care pică la răspuns. Am fost într-un proiect în Franța și acolo la un magazin am găsit un zar cu 100 de fețe. Și atunci în mintea mea a apărut ideea, mi s-a aprins beculețul… Dacă pică un număr de la 1 la 30, elevul care are numărul respectiv în catalog iese la tablă. Dacă pică numărul 35 înseamnă că nu ascult pe nimeni. Dacă pică 50 sau 100 este toată clasa… Sunt diferite variante, toate variantele date de către elevi.
De pildă, dacă pică 42, sună un prieten. Asta ce înseamnă? Cineva ia telefonul, iese afară din clasă, iar cel care este la tablă îi dă telefon. Elevul care iese afară îi dictează cum se face, iar elevul de la tablă scrie și trebuie să îmi demonstreze că a înțeles. Dacă elevul din clasă a înțeles ceea ce a explicat cel de afară, îi dau altul asemănător, văd că a priceput, i-am dat două puncte. Creează clar un pic de presiune, un pic de stres, mai ales pentru elevii nepregătiți, dar dacă ne uităm la finalitate, este mult mai eficient”.
Citește și:
- Platformă gratuită de învățare pentru elevii din clasele primare, gimnaziu și liceu. În proiectul „Edu For Life” sunt implicați zeci de profesori voluntari
- Proiectul în care profesorii pregătesc gratuit elevii, de la clasa I până la liceu: ”Ești mai fericit atunci când dai decât atunci când primești”
- Matematica învățată altfel. Ovidiu Bădescu, profesorul ”emoțiilor”: Dacă este oră în care eu nu aud ”Wow, ce tare”, parcă nu mă simt bine
