Profesorul care inventează metode pentru a face ora de română mai atractivă. Ce au învățat elevii când proful a venit cu scândura în clasă

0

Profesorul Iulian Lavric folosește orice obiect din jur la ora de română pentru a-i face pe elevi să înțeleagă ceea ce le predă. Nu trece mai departe până nu se asigură că totul este clar pentru toți copiii. Într-o zi, a adus o scândură la oră și i-a provocat pe elevi la un exercițiu de imaginație. La o altă oră, sala de clasă a fost transformată în tribunal, iar fiecare copil a avut rolul lui. Cu muzica în surdină, orele de română sunt altfel și nu seamănă una cu alta. Povestea profesorului de la sat care își încurajează elevii să fie creativi și să vadă dincolo de orice obiect banal am descoperit-o pornind de la câteva fotografii postate pe Facebook cu ora de română în aer liber, în timpul pregătirii din iunie pentru Evaluarea Națională. Profesorul a lăsat acolo un mesaj de despărțire și îndemnul pentru absolvenți de ”a aprinde lumina în această țară”. Reacțiile elevilor arată cât de mult și-au prețuit profesorul din cei patru ani de gimnaziu.

Iulian Lavric (foto) este profesor de română la Școala Gimnazială „Theodor Rosetti” din comuna Solești, județul Vaslui. Este de 16 ani în învățământ și și-a propus să le ofere copiilor ceea ce nu a avut el în școală, atunci când era elev.

”Venea profesorul și mi se părea că este pușcărie. Stăteam cu teamă, să spun, să nu spun… Dacă greșesc, dacă țipă la mine. La orele mele, procedez așa cum mi-aș fi dorit să procedeze și cu mine profesorii când eram în școală. Nu fac ceea ce nu mi-a plăcut mie în școală, am tot timpul lucrul acesta în minte”, spune Iulian Lavric.

Când intră la oră, deschide ușa și așteaptă în hol ca elevii să se liniștească. Nu a țipat niciodată la ei, dar impune respect și are o atitudine autoritară doar din privire. Primul lucru pe care îl face la oră este să creeze acea stare de bine în care copilul să fie relaxat și deschis. Dă drumul la muzică în surdină, aleasă în funcție de tema zilei, de la Vivaldi până la Paula Seling, și le captează atenția elevilor cu ”un obiect oarecare”.

”Întotdeauna am mers pe creativitate și pe spontaneitate. Am luat obiecte din jurul meu și am mers cu ele la ore. Auxiliarele, manualele vin cu niște tipare, cu niște reguli exacte. Ori, unii copii au un potențial intelectual mai mai mare, alții mai mic și eu trebuie să mă joc cu toată clasa, nu pot să stau canalizat pe elevii buni și pe cei mai slabi să îi las deoparte. De aceea, aplic spontan tot felul de metode. Mă uit în jur și de acolo îmi iau ce cred eu că trebuie și pot face copilul să înțeleagă. Vreau să îi ajut să vadă un pic altfel lucrurile”, mărturisește profesorul de română.

Practic, Iulian Lavric folosește jocul pentru a-i învăța și atrage pe elevii de gimnaziu, adaptat specificului vârstei, dar fără să cadă ”în penibil” sau să fie ”ca la Disney Channel”. Metodele sale nu sunt din cărți, urmărește întotdeauna programa, doar predarea este altfel.

Un obiect banal…

La lecția despre descrierea literară, de exemplu, profesorul a adus o scândură în clasă: ”Un obiect oarecare. Când m-au văzut cu scândura, deja și-au pus întrebări. Ce caută cu scândura în mână? I-am întrebat ce este, ce văd. Un elev a spus o scândură, așa a perceput el, altul a văzut o punte, altul a văzut un pod. Ce am urmărit? Să îi deschid pe copii prin astfel de lucruri atât de banale și funcționează foarte bine, prind curaj să vorbească.”

În aceeași oră, jocul descrierilor a inclus un moment care, spune profesorul, i-a uimit pe copii și ”a prins fenomenal”. I-a rugat să spună din bănci ce văd în clasă. Apoi a chemat un copil în fața clasei (”voluntar, nu forțez niciodată”) și a descris clasa, colegii, așa cum a perceput el de la nivelul catedrei. Ce a urmat poate nu mulți profesori s-ar încumeta să o facă: ”M-am urcat pe un scaun, lângă catedră, și i-am descris eu pe copii. Apoi m-am urcat pe catedră și i-am descris un pic altfel pentru că i-am văzut altfel. L-am pus și pe copil să urce pe scaun și să descrie ceea ce descrisese înainte. A descris altfel. A urcat pe catedră. A descris altfel clasa. Am reușit, prin acest joc, să îi învăț pe copii să nu privească lucrurile dintr-un singur unghi.

Profesorul povestește că nicio oră nu seamănă cu alta, are în vedere tot timpul să le stimuleze copiilor creativitatea, iar metoda pe care o folosește o dictează clasa: ”Dacă nu iese ceva, găsesc soluții în momentul acela. Ca un medic, când dă diagnosticul.”

”Scândura, pixul, ceasul sunt obiecte pe care le folosesc la ore și le-am explicat elevilor mei: ai un lucru, e palpabil, îl ții în mână, îl vezi, dar dacă vrei să îți depășești condiția, trebuie să vezi dincolo de ceea ce este palpabil. Vreau să le deschid mintea și să vadă și dincolo un pic”, adaugă profesorul.

Judecător și avocați, în clasă

Ca să îi facă să citească, profesorul nu doar a deschis un club de lectură, dar le dă și roluri copiilor. Așa a procedat la clasa a VIII-a, când elevii au avut de citit ”Baltagul”. ”Am împărțit rolurile  și am transformat sala de clasa într-un tribunal. Am avut judecător, avocați, iar tema a fost să scoată nevinovați criminalii din roman. Le-am pus astfel mintea la contribuție, căutând soluții.

Au fost nevoiți să citească toată opera pentru că trebuia să știe și ce face celălalt personaj. Le-am dat două zile acasă să se inspire, să se documenteze – documentarea este esențială, eu nu am timp întotdeauna, în 50 de minute, să le dau foarte multă informație. Dacă dau trei lucruri, le dau astfel încât să le înțeleagă toată clasa. Nu trec mai departe până nu simt că ei au înțeles. Lucrez cu copii din medii defavorizate… Sunt copii care și muncesc acasă.

La lecțiile de gramatică, profesorul devine uneori doar un spectator. Stă în spatele clasei și urmărește cei opt elevi care au ieșit la tablă și rezolvă exerciții: ”Am două table în clasă, le împart în opt și iese cine vrea. Unii rezolvă mai repede, dar nu se întorc în bănci, așteaptă. Să vedeți cum se ajută între ei și pleacă toți la loc cu exercițiile rezolvate… Eu intervin doar dacă este cazul.”

Un alt joc folosit la orele de română, dar și la dirigenție, este cel al balonului cu aer cald, o adevărată lecție de viață, pornind de la o experiență imaginară. Copiii pleacă într-o călătorie, fiecare ia cu el patru persoane sau patru personaje, iar la 3.000 de metri, balonul se sparge și, ca să evite prăbușirea, trebuie să renunțe la cineva: ”În momentul acela, le este atât de greu să ia o decizie, pe cine să dea jos din balon… La final, discutăm. De când fac exercițiul asta, cred că doi copii nu au dat pe nimeni jos. Au văzut în acest fel ce înseamnă să iei o decizie.”

Iulian Lavric își amintește că una dintre temele date elevilor a fost să vorbească acasă corect gramatical și literar, renunțând la graiul moldovenesc: ”A doua zi, un elev a povestit că tatăl său i-a spus: <Șe ai, ai înnebunit?> Altul a zis că l-a sunat un verișor și i-a închis de trei ori telefonul pentru că nu credea că este el. <Vedeți ce înseamnă să vorbești corect? Deja te desprinzi de jos și te văd altfel oamenii>. Este cel mai simplu exercițiu pe care îl poate face un profesor.”

Zilele fără teme și vinerea altfel

O strategie prin care profesorul vrea să îi atragă și să îi implice pe elevi la orele de română este cea a zilelor fără teme. Luni, marți și miercuri sunt zilele ”grele”, iar joi, vineri și în weekend nu primesc teme. În plus, vinerea este ”zi de joacă”. Orele de română devin interdisciplinare, când cunoștințele sunt aprofundate prin totul felul de jocuri. Unul dintre ele este pe tipul ”Robingo”: ”Adaptez din societate foarte multe lucruri pentru a-i face să înțeleagă. Fac chenare pe tablă și scriu în ele domenii, muzică, literatură… – cine, ce, când, unde. Facem echipe, o echipă alege de unde se pune întrebarea și ne plimbăm prin toate domeniile.”

O dată pe semestru, elevii au parte însă de ceea ce profesorul numește ”săptămâna tensionată”, când dispare jocul, dispar zilele fără teme. Este o săptămână menită ”să reechilibreze ce s-a dezechilibrat anterior”. Ce presupune această săptămână? ”Foarte multă muncă, fișe de rezolvat. Știu că nu le place, dar de multe ori le spun: <Mergeți acasă, luați în mâna dreaptă o sapă și în mâna stângă un pix și vedeți ce este mai ușor>. În aceste două săptămâni pe an, încerc să îi fac să conștientizeze că au o mică problemă, au ignorat, nu au luat în serios niște lucruri și trebuie să își asume, să repare prin muncă.”

Ora de română în aer liber

În timpul celor două săptămâni de pregătire pentru Evaluarea Națională, profesorul a scos băncile în curtea școlii și a ținut orele de română în aer liber. Nu a fost pentru prima dată, au mai avut astfel de ore, iar același lucru l-a făcut și profesorul de matematică. Au fost două săptămâni în care elevii au lucrat exerciții contratimp pentru a se obișnui cu ideea de examen, să se încadreze în timp. Profesorul, care a lucrat cu elevii și online în perioada în care școlile au fost închise, este mulțumit de notele obținute de elevi la proba de Limba și literatura română, iar cel mai fericit l-a făcut o elevă care a pornit de undeva de la 1.20-1.70 în teste și a ajuns să ia la examen 5.85.

Elevii spun, în mesajele scrise pe Facebook, că le va fi dor de glumele și veselia profesorului de română, numit de cineva chiar ”domnul Trandafir”. ”Aceasta este atmosfera pe care o creez. Copiii sunt relaxați, nu știm când trece ora. Eu le-am spus: <În mine aveți și prietenul, și colaboratorul. Întrebați-mă orice!> Am o relație sinceră cu ei și această relație se construiește și cunoscând ce se întâmplă în familiile lor, în comunitatea în care trăiesc”, spune profesorul.

Profesor la sat

Iulian Lavric predă la școala din Solești de patru ani, iar înainte a fost profesor la o altă școală din județ. Locuiește în municipiul Vaslui, dar a ales școala rurală pentru că aici ”se simte bine”, deși nota de la Titularizare îi permitea să aleagă orice școală.

Îi displace ideea că școala de la sat este denigrată și spune că și aici sunt elevi foarte buni, care fac performanță, iar cei care provin din medii defavorizate au nevoie să fie susținuți, încurajați și să simtă profesorul lângă ei.

”Dacă aș putea să am o putere de decizie, aș lua țara de la Orșova în zigzag și aș curăța. Nu este vorba doar de învățământ, este vorba de tot. În educație… aș curăța incompetența”, conchide profesorul din Solești.

Alte metode folosite la ora de română

    • Metoda ”pânzei de păianjen”, adaptată – se folosește un ghem, foarfece și un balon: Toți copiii din clasă sunt așezați în cerc, ghemul se aruncă de la un copil la altul, cu o sarcină sau cu o întrebare pe o anumită temă. După ce se formează pânza de păianjen, se așază un balon, iar profesorul începe să taie ața în diferite locuri, în dreptul unui copil, până ce balonul cade. ”Ce vreau să scot în evidență? Rolul fiecărui copil într-un grup – indiferent cât de slab este copilul sau de bun, fiecare are rolul său – și ce înseamnă colaborare. Eu le explic că acel balon este situația dificilă cu care ne confruntăm și dacă nu contribuim toți să o rezolvăm, totul se destramă. Folosesc această metodă atât la orele de dirigenție, cât și la orele de limba română. Este o metodă pe care am adaptat-o”, spune profesorul Iulian Lavric.
    • Crearea unei povești prin anticipare. De exemplu, la momentele subiectului unei opere literare: La sugestia copiilor, pe tablă sunt scrise 20 de cuvinte. Pe baza acestor cuvinte, elevii, împărțiți în cinci grupe, scriu pe câte o foaie cele cinci momente ale subiectului – expozițiunea, intriga, desfășurarea acțiunii, punctul culminant și deznodământul. Fiecare grupă creează momentul ce-i revine fără să știe ce a scris cealaltă grupă, anticipând doar și respectând elementele de pe tablă. ”La final, lipesc pe tablă ce a scris fiecare grupă și iese o poveste prin anticiparea a ceea ce au scris cei dinainte.”
    • Metoda ”Bingo literar”, potrivită lecțiilor de recapitulare: Pe o foaie, sunt desenate opt coloane cu numele unor texte studiate, iar pe o altă fișă se regăsesc imagini din fiecare operă. Elevii primesc un indiciu și trebuie să completeze, contratimp, în coloană cu imaginea potrivită. Cine a completat prima coloană strigă ”Bingo”, iar cine completează fișa integral câștigă jocul.
    • Întrebări pentru acasă: Fiecare elev primește temă acasă să formuleze 10 întrebări pentru ora următoare, alegând cui vrea să le adreseze. ”Practic, recapitularea se face între ei, se completează unii pe alții. Este ca o joacă și le dau și importanță. Se simt importanți în situația aceasta.”

Citește și:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here