Cum poate un ”interviu de angajare” să îi ajute pe elevii de clasa a VIII-a la examenul de Evaluare Națională? Prin faptul că își imaginează o situație, exersează comunicarea, își spun părerea și vin cu argumente. Ei învață astfel practic cum pot aborda subiectul de la limba și literatura română, în care li se cere să își exprime opinia pe o anumită temă și să argumenteze. La o cerință de tipul „Crezi că pasiunile reprezintă baza alegerii viitoarei meserii?”, elevii își vor aminti de proiectul de la clasă, vor aplica ceea ce au învățat și vor ști să își construiască argumentarea. Provocarea de a realiza un interviu de angajare a fost lansată elevilor de clasa a VIII-a de către profesoara de limba și literatura română, Camelia Nicolescu, de la Școala Gimnazială ”Ionel Teodoreanu” din București.
Pentru a le dezvolta elevilor competențele de exprimare și de argumentare a punctelor de vedere, profesoara Camelia Nicolescu a transformat lecția ”Interviu despre o meserie” într-un proiect de echipă, știind că este un mod prin care copiii pot exersa unul dintre subiectele de la Evaluarea Națională.
Copiii au făcut interviul și în clasa a VII-a. Atunci au experimentat interviul jurnalistic și au luat interviu unui actor, unui cântăreț, unui politician sau unui fotbalist. S-au filmat în diferite locuri, pe terenul de sport, acasă, inclusiv la mall, doi câte doi – unul jurnalist, celălalt persoana intervievată, iar proiectul le-a plăcut atât de mult elevilor încât acum și-au amintit de el și și-au dorit să repete experiența.
De data aceasta, ei au avut interviul de angajare, pe care l-au realizat ținând cont de anumite cerințe ale profesoarei, de la tipurile de întrebări adresate și crearea unor situații incomode (un ”angajator” mai nervos, mai irascibil) până la ”dress code” și limbajul corpului, comportamente verbale și paraverbale cu caracter persuasiv.
Un joc de rol, practic, pe care copiii l-au creat fie acasă, fie în sala de clasă. Cei care au ales să facă proiectul acasă, s-au filmat ori au realizat interviul online și au prezentat materialul în clasă. Ceilalți au decis să realizeze interviul chiar în fața colegilor.
Posturile pentru care și-au ales să susțină un interviu au fost de frizer, electrician, jurnalist, manager într-o companie IT, babysitter și chiar profesor de limba română și limbă franceză (o elevă care a mărturisit că își dorește această meserie pentru că îi place să lucreze cu copiii).
”Unii dintre elevii mei chiar vor să urmeze aceste meserii și se gândesc încă de acum, din clasa a VIII-a, că vor să muncească și să câștige bani. Un băiat din clasă ne-a spus că își dorește să devină electrician și m-a impresionat cât de mult s-a implicat în proiect. A făcut echipă cu un coleg, au mers împreună acasă la acesta (cadrul filmărilor), a făcut rost de o cămașă albă pentru a face interviul (ținută, atitudine) și l-a luat și pe fratele lui pe post de regizor. Este fantastic să îi văd cum se mobilizează să facă ceva ce le place.
Sunt atrași de ideea de a lucra în echipă și am observat cât de frumos au construit în jurul acestei teme, remarcând și ajutorul primit de la membrii familiei, fie că au filmat, fie că au contribuit la amenajarea cadrului de filmare. Așa dezvoltăm o altă competență cheie, cea socială și civică, pentru că relațiile dintre ei se sudează prin astfel de proiecte, iar eu încerc să îi unesc în ce le place ca să țină minte. Drept dovadă, interviul jurnalistic de anul trecut de care și-au amintit”, explică profesoara.
Un proiect pentru examen
Copiii au prezentat în această săptămână o parte dintre interviuri, vor continua și săptămâna viitoare, iar fiecare interviu este urmat de ”o jurizare”, prilej pentru toți elevii din clasă să participe la o dezbatere, formulând ”puncte de vedere pe baza unor argumente raționale care demontau uneori idei preconcepute”.
”După ce o echipă prezintă interviul, noi, cei din clasă, apreciem punctele tari în ceea ce privește formularea întrebărilor, contextul, cadrul, situațiile create și cât de elegant au fost depășite anumite situații. Apoi, discutăm despre ceea ce noi credem că ar trebui îmbunătățit și dezbatem tot felul de idei. Unii copii au remarcat faptul că unele întrebări au fost prea directe sau că unele răspunsuri nu s-au legat foarte bine cu întrebările. De exemplu, întrebarea adresată într-un interviu, <Care ar fi punctele tale slabe?>, nu le-a plăcut copiilor și ei au motivat că, la un interviu de angajare, nu ar insista pe punctele lor slabe. Deși este timid, a explicat un elev, ar spune că are o teamă de lucrul în public, dar că va încerca să se descurce în orice situații. Au formulat răspunsuri care încurajează, dar care nu neagă totuși ideea de a fi mai mult sau mai puțin îndrăzneți. Sunt copii de 13-14 ani, aflați abia la debutul adolescenței, și tocmai de aceea i-am admirat cum au dus discuția în sfera aceasta”, povestește Camelia Nicolescu.
Profesoara are anul acesta două clase de a VIII-a și săptămâna viitoare vor începe să-și prezinte ”interviurile de angajare” și elevii de la cea de-a doua clasă, unde este și diriginte. De fapt, ceea ce urmărește profesoara prin acest proiect este să îi ajute pe elevi ”să gândească liber” și să își poată exprima opiniile și convingerile, insistând pe forța enunțurilor în argumentare.
”Examenul de la sfârșitul clasei a VIII-a are câteva subiecte care îi provoacă oarecum să gândească liber. Nu mai mergem pe fragmente învățate, tocite, fără cap și coadă. Ei trebuie să își spună părerea și să argumenteze, având în vedere posibilitatea unor interpretări creative. Iar interviul de angajare îi ajută în acest sens. La întrebarea <Crezi că este importantă meseria pe care o vei alege?”, ei au formulat răspunsuri raționale, pro sau contra, iar eu le-am cerut să le susțină cu argumente. Ce urmăresc este, ca la acest tip de subiect, să se descurce cu ușurință pentru că au experiența de învățare de la clasă. Își vor aminti de proiectul acesta, în care au învățat cum să își prezinte punctele de vedere și ce formule și sintagme trebuie să folosească astfel încât răspunsul să fie unul elegant”, precizează Camelia Nicolescu.
Film și piesă de teatru
Profesoara din București a adus la clasă și filmul, și teatrul pentru a-i ajuta pe elevi în pregătirea examenului de Evaluare Națională. Undeva în septembrie – octombrie, i-a rugat pe elevii clasei a VIII-a unde este diriginte și pe părinții acestora să urmărească împreună, într-un weekend, filmul ”Toate pânzele sus!”. A proiectat secvențe și în clasă, iar copiii au făcut apoi joc de rol: în fața ecranului unde rula filmul fără sonor, ei l-au interpretat pe Ismail. În felul acesta, explică profesoara, elevii au ținut minte detalii despre personaje și au înțeles contextul desfășurării întâmplărilor.
”Cu ce ne ajută? La subiectul de examen unde au de asociat textul dat cu un text citit, ei își vor aminti că au văzut filmul, că au jucat rolul unui personaj și că am discutat despre temă, despre valori și vor putea mai ușor să identifice elemente comune. Sunt generații de copii cărora nu le mai poți pune foaia în față să învețe și să te aștepți să reproducă mecanic. Trebuie să construiască ei ceva, să perceapă și să înțeleagă procesul pe care lucrăm. Tocmai de aceea cred că trebuie insistat în demersul nostru didactic pe partea de literatură”, spune Camelia Nicolescu.
Înainte de încheierea anului școlar trecut, profesoara a fost cu elevii de clasa a VII-a la teatru și au văzut piesa ”Tache, Ianke și Cadîr”. În clasa a VIII-a, ei au textul dramatic și arta spectacolului, iar profesoara și-a dorit ca, văzând și piesa, lor să le fie mai ușor să înțeleagă textul:
”Le-a plăcut extraordinar de mult piesa și acum, când am făcut textul dramatic, am readus în scenă piesa <Take, Ianke și Cadîr>. Deși a fost doar un fragment pe care am lucrat, erau atât de familiarizați cu decorul, cu personajele, cu povestea lor, încât ne-a fost mult mai ușor să discutăm, de exemplu, despre relațiile interetnice. Am vrut ca ei să înțeleagă mesajul textului, să înțeleagă legăturile dintre personaje, descoperind singuri valori morale sau culturale”.
Profesoara folosește și alte metode prin care încearcă să îi motiveze pe copii și să le stimuleze creativitatea, și nu doar la clasa a VIII-a, ci și la clasele mai mici. Anul trecut, de pildă, elevii au scris în BookCreator un roman polițist, pornind de la romanul lui Jules Verne „Castelul din Carpați”. În plus, la fiecare text literar studiat în clasă, pentru a se asigura că elevii l-au înțeles, profesoara creează un set de întrebări, la care ei răspund și abia apoi trec la rezolvarea cerințelor.
”Caut să găsesc soluții și pentru copiii care întâmpină probleme în învățare. Acolo unde am simțit că pot, am zis hai să facem altfel. Dacă ei își amintesc de ce au făcut anul trecut, este clar că asta le place, asta țin minte și trebuie continuat. Care este scopul nostru, de fapt? Să țină minte. Copiii isteți și silitori rețin ușor, învață, au capacitatea de a se adapta din mers, țin pasul, dar ce facem cu ceilalți?
Trebuie să le oferim un sprijin, să îi facem să se simtă valoroși și apreciați, chiar și pentru un minim de efort pe care vezi că îl depun. Nu poți să îi ajuți să ia 10, dar partea pe care o pot șlefui este aceasta: pot scrie și ei răspunsuri personale, creative și argumentate, pot să scrie și ei despre o temă pe care o pot identifica mai ușor, întorcându-se la experiența de la clasă”, mai spune profesoara din București.
Sursa foto: Arhiva personală – prof. Camelia Nicolescu
Citește și:
- Meciuri de debate, în clasă. Laura Stifter, profesor Merito: ”Copiii trebuie încurajați să își exprime opiniile, să argumenteze și să își pună întrebări”
- Ora de română la liceu. Elevii împachetează „Enigma Otiliei” în cutii de pizza și imprimă scene din „Maitreyi” pe tricouri albe FOTO
- Elevii transpun lecturile în desene și descifrează textele cu ajutorul altor discipline. Profesoara de română: „Eu nu vreau să las niciun copil în urmă”
