”Povești împachetate” este o metodă pe care Tatiana Cauni, profesoară de limba și literatura română la Liceul Teoretic „Emil Racoviță” din Baia Mare, o folosește de doi ani. Ce au de făcut elevii este să personalizeze un obiect, în funcție de cerințe, de la descrierea unei scene dintr-o carte până la caracterizarea unui personaj sau idei ”de dat mai departe”. Astfel, în locul clasicelor teme în caiet, liceenii scriu și își prezintă ideile în cutii de chibrituri, în cutii de pizza, pe tricouri albe sau le ”rulează” pe televizoare confecționate din carton. ”Cel mai interesant mod de a-i face pe copii/adolescenți să învețe ceea ce trebuie este să <împachetăm> conținutul, <povestea>, într-o formă care să fie atractivă pentru ei, care să-i provoace și să îndeplinească sarcinile, individuale sau de grup, cu plăcere și să rețină informațiile”, spune Tatiana Cauni.
De exemplu, la ”Împăratul muștelor”, de William Golding, elevii profesoarei din Baia Mare au călătorit imaginar pe o insulă și au realizat o valiză din carton, în care au așezat o secvență din carte, au prezentat un personaj cu care ei se aseamănă, au adus trei idei ”de ce ar trebui să citim cartea”, precum și ”un element surpriză”.
Când au studiat ”Maitreyi”, de Mircea Eliade, elevii unei clase a X-a au folosit un tricou alb, pe care au surprins în culori o scenă preferată, au prezentat trei idei valoroase ”de dat mai departe” și câteva simboluri din roman.
Povestea ”Enigma Otiliei”, de George Călinescu, a fost împachetată într-o cutie de pizza. Elevii de clasa a XI-a au avut de caracterizat un personaj din roman, exersând astfel cerințele de la subiectul III de BAC, examen pe care urmează să îl susțină la sfârșitul liceului.
La o clasă de a IX-a, provocarea a fost de a prezenta ”Fata cu palton albastru”, de Monica Hesse, pe televizoare din carton: elevii și-au ales un capitol care le-a plăcut mult din cartea citită, l-au povestit în caiete, apoi au împărțit capitolul în cel puțin 10 scene semnificative, pe care le-au reprezentat grafic, au confecționat un televizor și în timp ce derulau imaginile în fața colegilor, vorbeau despre acțiunea din capitol.
De ce ”Povești împachetate” la ora de română, cât de eficientă este o astfel de metodă și cum îi ajută pe elevi? Profesoara Tatiana Cauni oferă răspunsuri la aceste întrebări.
SparkNews.ro: Mai întâi, ce înseamnă ”Povești împachetate”? În ce constă metoda și ce au elevii de făcut?
Tatiana Cauni: Literatura este o poveste fascinantă și cel mai interesant mod de a-i face pe copii/adolescenți să învețe ceea ce trebuie este să ”împachetăm” conținutul, ”povestea”, într-o formă care să fie atractivă pentru ei, care să-i provoace și să îndeplinească sarcinile (individuale sau de grup) cu plăcere și să rețină informațiile. Metoda constă în a alege un obiect (cutie de orice tip, tricou, pungă de hârtie, etc) pe care elevii trebuie să-l personalizeze în funcție de cerința dată. De exemplu: ”Maitreyi”, M. Eliade, o poveste ”împachetată” într-un/pe un tricou alb, clasa a X-a, 3 ore de lucru, o scenă preferată din roman (pe partea din față a tricoului), trei idei valoroase de dat mai departe (pe partea din spate a tricoului – de ce merită citită cartea, o recomandare pentru un prieten) și câteva simboluri din roman care au rămas în mintea și sufletul adolescenților (pe mânecile tricoului).
De ce această modalitate de lucru? Care sunt avantajele?
Copiii asociază experiențele de învățare cu trăiri, cu modul în care se simt atunci când învață, cu persoana care le stă în față, cu ceea ce au de făcut, etc. Depinde de noi dacă aceste experiențe sunt pozitive sau sunt plictisitoare pentru că, în funcție de acestea, vor avea parte de o învățare eficientă sau focusată doar pe notă. Mai mult, prin ”împachetarea” conținutului, dezvolt și competențe de care ei au nevoie pentru a se descurca în viață: creativitate, comunicare, colaborare, abilități de lider, inteligență emoțională sau socială, gândire critică și analitică.
Liceenilor cum li se pare ideea? Este și puțină ”joacă” acolo, să creezi televizoare din carton ori diferite cutii.
Cred că e dificil să lucrezi cu liceenii pentru că trebuie să-i ții aproape, să vii tot timpul cu provocări, să creezi pentru ei contexte de învățare inedite, să înțeleagă de ce e nevoie să învețe un conținut, nu doar pentru că ”se cere la bacalaureat”. Poate părea simplu la prima vedere, dar nu este. Adolescentul trebuie să știe cum să-și gestioneze timpul pentru a realiza sarcina, să aibă abilități practice, creativitate, să știe să colaboreze dacă vrea un produs bun la final, gândire critică și analitică, să știe să asculte activ, să aibă răbdare, să-și gestioneze emoțiile, mai ales când apare frustrarea, să aibă abilități sociale sau de lider.
De când folosiți ”poveștile împachetate” și care sunt rezultatele?
Folosesc această metodă de aproape 2 ani, la toate clasele mele, în funcție de unitatea de învățare și de inspirație. Întotdeauna caut să-i surprind pe adolescenți ca să-i țin în ”stand by”, să nu se plictisească și să rămână cu amintiri plăcute de la ora de română. Cred, de asemenea, că de fiecare dată când vor vedea o cutie de pizza o vor asocia cu Enigma Otiliei (caracterizarea de personaj) pentru că au lucrat cerințele din eseul structurat de la bacalaureat pe o cutie cu pizza, sau un tricou alb de ”Maitreyi”, pungile de cadouri de cartea preferată, cutiile de împachetat de Școala de vară, diferite valori descoperite în ”Împăratul muștelor” de valiza/trolerul din călătorie, televizorul de ”Copila stea”, etc.
De ce ați recomanda această metodă?
Recomand cu drag metoda pentru toate nivelurile de studiu, atât individual cât și în grup, pentru că le dă posibilitatea elevilor să înțeleagă ce învață pentru că își construiesc singuri ”produsul” având la bază un conținut ce trebuie parcurs, pe care-l asociază cu o experiență de învățare.
Sursa foto: Arhiva personală – prof. Tatiana Cauni
Citește și:
- Patru profesoare din Lugoj au lansat Bibliocicleta. Un proiect „pe două roți”, cu ateliere de lectură și joacă organizate în parcurile și cartierele din oraș
- O altfel de evaluare la final de semestru: Piesă de teatru, pusă în scenă de liceeni la ora de franceză. Profesoara a jucat alături de elevi
- Învățarea prin descoperire. Proiect la Matematică, realizat în școala online: Elevii de clasa a VII-a au devenit managerii unei gelaterii din Italia
Foarte ingenioasă doamna profesoară și în aceste timpuri este nevoie de multă ingeniozitate pentru a îi face pe elevi să citească. Felicitări doamnei profesoare pentru că a cautat metode care să îi atragă pe copii spre lectură și nu s-a plâns că ” elevii din ziua de azi nu mai citesc”. În aceste zile cu internetul și atâtea posturi tv care distrag copiii de la citit este nevoie de ingeniozitate, perseverență și dăruire pentu a atrage elevii spre lectură.