28 de copii din două sate din Galați pășesc, la grădiniță, într-o lume la care unii dintre ei poate nici nu au visat. O sală de clasă caldă, primitoare, veselă, în care acum, în prag de sărbători, se bucură de un frumos brad de Crăciun, împodobit de educatoare. Cătălina Sarghi este cea care, din resurse proprii, a transformat o sală de clasă simplă într-una în care copiii să vină cu drag. Ajutată de soț și de surori, înainte de începerea anului școlar, a petrecut trei zile pentru a amenaja, zugrăvi și picta pereții unei săli în care aveau să învețe, la un loc, copii de la 3 până la 6 ani. ”Mi-am pus tot sufletul pentru ca cei mici să se simtă ca acasă”, spune educatoarea. Deși sunt nevoiți să meargă la toaletă în curtea școlii, copiii nici nu simt neajunsul, ei sunt ”fericiți că au un spațiu frumos în clasă”, unul în care educatoarea a agățat pe pereți cutii metalice pentru cărți. Ultima dorință a Cătălinei Sarghi pentru micuții săi este o bibliotecă și, dacă ar fi posibil, de Crăciun…
Cătălina Sarghi (foto) are 26 de ani și este educatoare la Blânzi de cinci ani. Anul acesta are în grupă 28 de copii din două sate, Blânzi și Brătulești, ambele aparținând de comuna Corod, aflată la aproape 20 de kilometri de Tecuci.
Puțini la număr, copiii de la 3 la 6 ani învață toți în aceeași sală de clasă, în regim simultan, în incinta școlii din Blânzi. Educatoarea nu se plânge însă că este greu, spune doar că este mai dificilă perioada de acomodare de la începutul anului școlar pentru cei de 3 ani.
”M-am obișnuit. Avem regulile noastre și sunt foarte mândră de ei. Atunci este puțin mai dificil, la început, în prima lună, pentru cei de 3 ani, dar apoi totul merge ca pe roate. Eu îi văd foarte fericiți. Asimilează foarte multe lucruri și au momente când vorbesc între ei, de exemplu la gustare, și repetă toate lucrurile pe care noi le facem împreună sau le spun acasă. Văd feedback-ul părinților, le place și lor. Vin și copiii de drag la grădiniță, vin și eu de drag la muncă. Se poate și într-o școală de la țară”, mărturisește Cătălina Sarghi.
Amenajarea sălii de clasă
Acest ”se poate și la țară” devine convingător în momentul în care vezi sala de clasă în care învață cei 28 de copii. În fiecare an școlar, educatoarea a căutat să transforme sala destinată preșcolarilor într-un spațiu mai colorat și mai vesel, iar, în această toamnă, dorința de a avea o clasă altfel a fost și mai mare.
Pentru că aici va rămâne definitiv clasa de grădiniță, educatoarea a decis să o modifice radical. Timp de trei zile, înainte de începerea anului școlar, s-a mobilizat și, împreună cu soțul și surorile, a retușat pereții zugrăviți, i-a pictat și a amenajat spațiul cu obiecte cumpărate de ea.
”Fiind singura clasă pe care o puteam modifica așa cum vreau eu, am ales-o și m-am gândit ce pot face în trei zile. Și atunci m-am pus pe muncă serios, cu ajutorul soțului. Am rugat-o pe doamna director să schimbăm parchetul, dumneaei a schimbat și stăteam la școală până la 12 noaptea. Și am început să pictez pereții, le-am chemat și pe surorile mele și împreună am pictat… În sala de clasă mai erau niște table, iar, după câteva săptămâni, împreună cu soțul, le-am scos și am zugrăvit din nou și am rugat-o pe doamna directoare să achiziționeze o tablă magnetică.
E o clasă wow. Când lumea intră în clasă la mine, rămâne așa: Wow! Este colorată, copiii se simt foarte bine și, de fiecare dată, ca acasă. Îmi spune și soțul: Mai ai un pic și ai să cari toată casa! Și când mă duc la cumpărături mă gândesc: Asta merge perfect la mine în grupă. Sunt foarte mulțumită pentru că îi văd și pe copii foarte mulțumiți și ne desfășurăm activitățile foarte frumos. Nu cred că am un copil care să plece supărat. Chiar și părinții îmi spun: Doamnă, dar ce le-ați făcut, i-ați fermecat, nu mai vor să lipsească…”, povestește educatoarea.
”Eu doar îmi fac meseria”
Practic, din primul an de învățământ, educatoarea a achiziționat materiale didactice de care are nevoie la clasă, pentur că nu doar spațiul este important, ci și calitatea actului educațional. ”Materialele didactice sunt toate achiziționate de mine, de-a lungul timpului. Pentru mine, grădinița nu este un loc de muncă, este acasă. De aceea, am și dorit să creez condiții, am zis că aici este a doua mea casă.
Copiii, dacă s-ar putea, ar dormi alături de mine la grădiniță. Eu doar îmi fac meseria. Și cred că e mult mai provocator să lucrezi într-un sat, unde, de cele mai multe ori, trebuie singur să-ți creezi condiții decente în care îți poți desfășura activitatea. Mi-am pus tot sufletul ca cei mici să se simtă ca acasă. Desfășurăm activități adaptate vremurilor și încercăm pe cât posibil să acumulăm, prin joc, cât mai multe cunoștințe. După feedback-ul primit, consider că îmi îndeplinesc o mare parte din obiectivele propuse”, spune Cătălina Sarghi.
Toaleta, în curtea școlii: ”Nu mai cred în promisiuni”
Provocarea lipsurilor și a condițiilor dintr-o școală de la țară, unde toaleta este în curte, a determinat-o, la un moment dat, pe educatoare să se gândească dacă renunță, însă nu a făcut-o: ”De felul meu, sunt foarte ambițioasă, îmi place pe unde trec să îmi pun amprenta. M-am gândit însă că, poate, unde merg, mă lovesc de aceleași probleme și o să fug în permanență. Și atunci, am decis să schimb totul.”
Deși s-a bucurat de sprijin din partea directorului școlii, educatoarea constată cu amărăciune că ”satele mai necăjite sunt oarecum marginalizate, obțin mai greu bani, nu ni se dă suficient, cel puțin pentru material didactic”.
”Copiii sunt nevoiți să iasă la toaletă în curte și, fiind și copii de 3 ani, mi-e milă de ei… Trebuie să stau să îi îmbrac, să încalț pe fiecare, este destul de dificil. Mă gândeam ce fain ar fi fost să avem o toaletă în incintă. Ei, sărăcuții, nici nu se mai gândesc la lucrul acesta, ei sunt fericiți că au un spațiu frumos”, precizează educatoarea.
În fața promisiunilor autorităților că nicio școală nu va mai avea toaletă în curte, educatoarea spune că nu mai crede în promisiuni: ”S-au promis multe lucruri de-a lungul timpului și, credeți-mă, dacă aș fi stat la mâna statului, probabil că nu aș fi făcut nimic la clasă. Și nu mă refer doar la estetica clasei, ci și la activități, pentru că avem momente când vin toți cei 28 de copii și atunci ei trebuie să lucreze și îmi trebuie multe materiale, multe povești. Comand aproape lunar cărți, de 300-400 de lei, și le schimb periodic. Neavând dulăpioare, le-am făcut niște cutiuțe cu cărți.”
Cătălina Sarghi mărturisește că o bibliotecă a clasei ar fi foarte necesară și chiar ar vrea să le facă copiilor o surpriză: ”Eu m-am înscris și într-o campanie OvidiuRo și chiar mă gândeam ce șanse avem să câștigăm. Dar m-am înscris, îmi dau interesul, trimit materiale periodic… Pe de altă parte, mă gândesc dacă, acum de Crăciun, să mergem să cumpărăm o bibliotecă. Eu acasă nu am o bibliotecă pentru copilul meu, dar la grădiniță este un mediu educativ și este nevoie. Eu am improvizat ceva în clasă: am bătut niște cuie în perete, am cumpărat niște cutiuțe de metal, le-am agățat și pun cărțile acolo. Copiii le iau de acolo și schimb periodic cărțile…”
Educatoarea spune că niciodată nu a cerut de la părinți: ”Cum să cer de la niște oameni care nu au. Nu am cum, dar ei mă sprijină foarte mult. Tot timpul îmi mulțumesc, sunt conștienți că fac foarte mult pentru copiii dumnealor și cumva încearcă, sunt receptivi, își doresc, iar la serbări îi văd cum improvizează atunci când copiii au nevoie de anumite haine”, declară educatoarea.
”Dacă nu ai răbdare și nu îți plac copiii, nu ai cum să reziști”
Cătălina Sarghi s-a titularizat în urmă cu 6 ani. În primul an a fost învățătoare, dar a ales, în final, să fie educatoare în comuna natală, la Corod. Mama este plecată în străinătate și a trebuit să aibă grijă de tată, motiv pentru care s-a stabilit în sat, alături de soțul său.
”În toți acești ani, cu toate greutățile, nu m-am putut despărți de copii, nu mi-a venit să plec, munca mă ține aici… În 2014, am luat nota cea mai mare din județ la titularizare și aveam oportunitatea de a mă duce la cea mai bună școală. Dar am optat pentru sat și chiar și inspectoarea s-a mirat cum mi-am ales undeva într-un sat, uitat de lume…”, povestește educatoarea de 26 de ani.
Dacă îi place meseria: ”Vai, cum să nu? De la 13 ani sunt formată în sensul ăsta, urmând liceul pedagogic. Nu mă văd făcând altceva. Asta îmi place să fac și asta voi face până la sfârșitul vieții mele.”
Cătălina Sarghi mai are două specializări, de teologie și istorie, și este totodată învățătoare la ”A doua șansă”. Predă câteva zile pe săptămână celor care nu au făcut școala la timp, și, deși îi plac ambele meserii, și de învățător și de educator, o preferă pe cea de-a doua pentru că îi place să lucreze cu cei mici.
”Cu toate că s-au ivit posturi de învățător, am rămas educator. Într-adevăr, cu cei mici trebuie să ai foarte-foarte multă răbdare… Am predat și la cei mari – am fost profesor de franceză, ca suplinitor – dar nu mă regăseam. Tot cu cei mici îmi place să lucrez. Sunt inocenți și mi-s dragi. Dacă nu ai răbdare și nu îți plac copiii, nu ai cum să reziști. Dacă te regăsești într-o meserie și o practici cu drag, poți trece cu ușurință peste unele greutăți pe care le întâmpini”, ne spune educatoarea.
Haine și jucării pentru copiii sărmani
Unii dintre copiii pe care Cătălina Sarghi îi are în grupă provin din familii sărace. Nu de puține ori, cu sprijinul prietenilor, educatoarea i-a ajutat, iar acum, înainte de sărbători, o face din nou.
”Prietenele mele lucrează în străinătate și, acum câteva zile, mi-au trimis pachete cu haine și jucării pe care urmează să le ofer copiilor care au o situație foarte precară. Tot timpul facem lucrul acesta și mai ales acum, de Crăciun, când ei chiar așteaptă…”, mărturisește învățătoarea.
Sursa foto: Cătălina Sarghi și pagina de Facebook a grupei SuperKids FunTastici
