O învățătoare din Mehedinți a făcut posibilă școala online pentru toți elevii din clasă. Elisabeta Păcuraru a dus o tabletă fiecărui copil acasă FOTO

0

În martie, când a început școala de acasă, un singur elev din clasă avea tabletă. Dintre ceilalți 21 de copii, unii nu aveau nici măcar telefoane proprii și își așteptau părinții pentru a putea trimite învățătoarei ceea ce lucraseră. Astăzi, toți elevii din clasa a II-a de la școala din comuna Eșelnița, județul Mehedinți, au tablete conectate la internet și pot participa la cursurile online. Învățătoarea Elisabeta Păcuraru a aplicat în cadrul inițiativei ”Reacție pentru educație” pentru a le obține. A reușit să ia o parte din ceea ce avea nevoie, iar pentru cealaltă parte, cu ajutorul unei cunoștințe, a inițiat o strângere de fonduri și le-a cumpărat. Mai mult de jumătate dintre elevii din clasa Elisabetei Păcuraru provin din familii defavorizate, iar învățătoarea a mers din casă în casă pentru a le duce copiilor tabletele. 

Prima tabletă a primit-o un băiețel. Venise împreună cu mama și sora mai mare să îi vândă învățătoarei dragavei. În casa lor doar bunica are telefon, însă un model vechi, fără date mobile. ”Aici ce este? Ceva dulce?” a întrebat copilul. ”Când a deschis cutia, a țipat efectiv… Așa de încântat era. Aproape plângea de bucurie”, povestește Elisabeta Păcuraru.

Cum a început școala de acasă

În prima săptămână după suspendarea cursurilor, la Eșelnița a fost organizată ”Școala altfel”, timp în care învățătoarea a căutat soluții pentru face cu elevii lecții online. La acel moment, singura modalitate prin care putea comunica cu o parte dintre copii și părinții lor era un grup de Facebook, creat de un părinte în urmă cu mai mult timp. Pe acel grup a început să caute informații, să facă un fel de sondaj: câți copii au telefoane, câți părinți pot da telefoanele copiilor, câți au acasă o tabletă sau câți au posibilitatea să își ia o tabletă.

Mai mult de jumătate dintre copiii din clasa Elisabetei Păcuraru provin din familii sărace, 13 sunt romi. În urma cercetărilor, învățătoarea a constatat că doar un elev avea tabletă, opt nu aveau deloc internet acasă, unii nu dispuneau nici de telefon, în timp ce alții puteau folosi telefoanele părinților, în funcție de cum aceștia erau acasă.

”În Săptămâna Școala Altfel, în care au fost activități creative, mai relaxate, fiecare a lucrat cum a putut. Am creat atunci un grup nou de Messenger, unde am adăugat și părinții, ca să pot lucra cu copiii. Așa a început: cu pași grei, mișcându-ne în nesiguranță, până când am zis că trebuie să fac rost de niște tablete care să aibă și internet”, spune învățătoarea.

Tablete pentru copii

În primă instanță, învățătoarea a aplicat pe platforma Narada, unde a completat chestionarul pus la dispoziția cadrelor didactice. Într-o săptămână – două, a primit 11 tablete cu cartele de internet. ”Mi-am dat apoi seama că o să îmi mai trebuiască câteva pentru că unii copii foloseau telefonul părinților și era dificil. Varianta ca o parte dintre ei să aibă tablete și restul să depindă tot de telefoanele părinților nu era una bună. Copiii nu aveau continuitate. Atunci, un tânăr antreprenor, Eduard Burghelea, m-a ajutat să facem o strângere de fonduri și am cumpărat noi tablete”, povestește Elisabeta Păcuraru. Din banii strânși, a cumpărat alte nouă tablete astfel că, acum, toți cei 21 de copii din clasă pot participa la lecțiile online.

Fiecare copil și-a primit tabletă acasă

Învățătoarea a mers acasă la fiecare dintre copii pentru le da tabletele și a petrecut o vreme alături de ei pentru a le explica cum funcționează și cum să se conecteze.

Nu le-am dat așa, să mă duc la poartă și să plec. Am stat la fiecare, am lucrat cu el pe tabletă, i-am făcut cont de Facebook, ID de Messenger, l-am introdus în grup și am luat și familia și i-am învățat cu Zoom-ul pentru că nu știau ce este aia, cum să se conecteze. Era greu. Nici eu nu știam la început ce este Zoom-ul, să vă spun drept, am fost pământ de flori, cum se spune pe aici”, mărturisește Elisabeta Păcuraru. Până acum, învățătoarea a dus 17 tablete și mai are de dat zilele acestea două tablete, plus o a treia comandată mai târziu, după ce un copil s-a întors în clasă.

Despre cum au reacționat copiii când au văzut că au o tabletă a lor, acasă, învățătoarea vorbește despre bucurie, dar și despre mari emoții:

”Au fost foarte bucuroși. Le era frică să o țină în mână, părinții erau stresați pe lângă ei: Nu pune mâna! Las-o pe doamna! Vezi că o spargi! Asta nu e să te joci tu, asta e să facem lecții! Mă credeți că primul băiețel căruia i-am dat tableta a intrat de două zile pe grup pentru că nu l-au lăsat să folosească tableta pe motiv că o sparge. A trebuit să mă duc să vorbesc cu ei de două ori ca să îi conving să lase copilul să deschidă tableta.”

Cum se desfășoară lecțiile online

Pentru a ține legătura cu elevii săi, învățătoarea folosește în continuare grupul de Messenger de pe Facebook și zilnic se vede cu ei pe Zoom. De când nu mai merg la școală, copiii lucrează dintr-o culegere de teste, dar, la început, pentru că lăsaseră cărțile la școală, învățătoarea a fost nevoită să realizeze copii ale testelor și să le trimită elevilor acasă, în plicuri.

”În primă fază, le-am trimis plicuri. Am xeroxat testele la imprimanta mea, am trecut cu mașina să le las pe unde am putut și am mai rugat mediatorul școlar, un fost elev de-al meu din comunitatea romă, Radu Isac, să meargă și el pe anumite străzi să mai distribuie plicuri. Pe ele am scris numele, anunțasem pe grup ce vor primi exact. Astfel că, până am avut acces în școală, a trebuit să le fac eu fișele”, relatează Elisabeta Păcuraru.

Întâlnirea video din fiecare zi presupune 2-3 sesiuni (o sesiune durează 40 de minute) și este dedicată unei singure discipline, Română sau Matematică. Învățătoarea discută cu elevii temele pe care le-au avut și unde au întâmpinat dificultăți și lucrează cu ei noi teste.

Elisabeta Păcuraru spune că școala în mediul online nu este mai grea decât învățarea din clasă, dar admite că ”cere mai mult timp pentru efectuarea sarcinilor”.

Profesor Merito 2019

Elisabeta Păcuraru este unul dintre profesorii Merito 2019. ”A fost un noroc, un avantaj. Nu știu cine m-a propus, cine m-a selectat. Dar nu neapărat titlul de profesor Merito mă face să fiu așa. Așa am fost dintotdeauna, să inițiez, să mă zbat mai mult”, mărturisește învățătoarea.

În ziua în care am stat de vorbă, învățătoarea mergea la Drobeta pentru a ridica dulciuri primite din donații pentru copiii implicați în cele două proiecte pe care le desfășoară în prezent. În urmă cu mai mulți ani, Elisabeta Păcuraru a înființat în Eșelnița un centru de educație și dezvoltare, un fel de Școală după școală pentru copiii din sat, ce funcționează într-o clădire pusă la dispoziție de primărie.

Aici, copiii participă la diferite activități, iar într-un proiect finanțat de Narada, aflat în derulare, iau parte la ateliere de dezvoltare a abilităților de lucru în echipă. Echipe de mentori (voluntari care au trecut printr-o perioadă de stagiatură) lucrează cu elevi din clasele I-IV și îi ajută să-și formeze competențele de a lucra în echipă, una esențială în ziua de astăzi, spune Elisabeta Păcuraru. ”Totul este experimental, nu stăm să vorbim despre…, sunt doar activități practice. Avem ateliere de construcție, de pictură, dar și activități de dezbateri și chiar ateliere Merito”, precizează învățătoarea.

Un al doilea proiect pe care îl desfășoară este destinat educației pentru mediu, iar unul dintre planurile propuse este reamenajarea grădinii școlii: ”Vrem să o restructurăm și să o transformăm într-un spațiu multidisciplinar. Vom avea două căsuțe de lemn pentru activități outdoor, vom construi fotolii și măsuțe din paleți, vom planta flori în cauciucuri. Ne propusem să facem acest lucru la începutul lunii iulie, însă vom vedea acum când putem demara lucrările având în vedere perioada aceasta prin care trecem.”

Elisabeta Păcuraru predă la școala din Eșelnița din 1997. După 9 ani, atunci când s-a căsătorit, s-a mutat la București, dar a stat aici doar un an. Soțul a plecat în Canada, iar învățătoarea s-a întors în satul natal. După o vreme a plecat și ea în Canada. ”După un an, m-am întors pentru că nu mi-a plăcut. Am revenit în satul meu natal. Aici am copilărit, de mică am fost implicată în viața comunității și, de când am început cu ONG-ul, implicarea aceasta a fost și mai mare. Am simțit că trebuie să fac ceva pentru satul meu. Faci parte din sat, ești și dascăl, trebuie să faci ceva!”, spune Elisabeta Păcuraru.

Cum să se încheie anul școlar

Revenind la provocările prezentului și la modalitatea în care s-ar putea încheia anul școlar, învățătoarea consideră că variantele discutate – încheierea în online sau prelungirea acestuia cu o săptămână, așa cum a declarat ministrul educației – nu par a fi cele mai convenabile. Elisabeta Păcuraru ar opta mai degrabă pentru prelungirea cu trei-patru săptămâni a anului școlar, în condițiile în care nu peste tot s-a făcut școala online și este practic imposibil ca, într-un timp scurt, să faci predare, să evaluezi, să dai teze: ”Nu mi se pare realist. Eu cred că este bine să ne întoarcem la școală la 1 iunie și să prelungim cu trei săptămâni – o lună anul școlar, până la mijlocul lui iulie sau măcar să prindem prima săptămâna din iulie.” 

Foto: înv.Elisabeta Păcuraru

Citește și:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.