Irina Vasile: Școala avea nevoie de o schimbare, iar perioada aceasta de online este un câștig. Învățarea se va produce de acum și în felul acesta

0

Irina Vasile, învățătoare la Școala ”H.M. Berthelot” din Ploiești și formator SuperTeach, consideră că școala românească va avea de câștigat din experiența învățării online din această perioadă. Irina Vasile spune că acesta a fost poate șocul de care sistemul de educație avea nevoie pentru a începe schimbarea și crede că online-ul va fi folosit pe viitor de profesori și în timpul cursurilor. ”De acum încolo, învățarea se va produce și în felul acesta pentru că școala trebuie să evolueze”, declară învățătoarea, dar atrage atenția că Ministerul Educației trebuie să elaboreze un program cu reguli clare de susținere a cursurilor online. Irina Vasile povestește pentru SparkNews.ro cum desfășoară în această perioadă școala de acasă, dar și care ar fi, în opinia sa, o soluție pentru acest an școlar. 

După suspendarea cursurilor, Irina Vasile a început să se întâlnească online cu elevii săi de clasa I pe Zoom. Întâlnirile au loc o dată pe săptămână, nu mai mult, în condițiile în care învățătoarea are 36 de copii în clasă și toți participă la sesiunile video.

”Întâlnirea este practic pentru a socializa, pentru a ne ține aproape, pentru a ști că suntem bine și formăm în continuare o echipă. De ce am ales această variantă? Am 36 de copii în clasă și este foarte greu să gestionez discuția pe Zoom. Nu îmi intră toți într-o pagină pe ecran… Atunci am hotărât să fac doar această întâlnire de socializare și anunț de vineri o temă pentru următoarea întâlnire. De exemplu, pentru astăzi (luni – n.red) au de spus o glumiță matematică”, povestește Irina Vasile.

Învățătoarea spune că întâlnirile sunt un prilej bun pentru copii de a se revedea, ”ei se bucură că se văd între ei, nu neapărat că mă văd pe mine, se simt conectați, se simt colegi, se simt echipă”.

Teme, dar nu exagerat

Pe lângă aceste întâlniri, copiii primesc tot felul de prezentări pe care le urmăresc împreună cu părinții (pentru părinți, învățătoarea a creat un grup pe Yahoo, cu toate informațiile și materialele necesare), dar și teme sub forma unor fișe ori exerciții din manuale și auxiliare. Temele transmise pe WhatsApp sunt zilnice, însă învățătoarea le verifică o dată pe săptămână tocmai pentru a nu pune presiune pe copii și nici pe părinți. În plus, copiii au cont pe platforma Kidibot, unde pot rezolva teste de română, de matematică sau de cultură generală și acumulează puncte, lucru care i-a motivat să lucreze cât mai mult pentru a obține punctaj pentru echipă și a urca în clasament.

Până la data de 11 martie, când s-au suspendat cursurile, Irina Vasile a parcurs cea mai mare parte a materiei, astfel că în această perioadă nu a fost nevoită să predea prea multe cunoștințe noi. Doar la Comunicare, din cele opt litere rămase, a mai parcurs 2-3 litere realizând niște filmulețe cu modul în care acestea trebuie scrise.

”Adică am mers un pic mai departe, dar nu exagerat. Le-am spus părinților că, atâta vreme cât clasa I este o perioadă de achiziții minime, pe mine mă interesează să nu uite literele învățate și să reușească să calculeze fără să își folosească degetele. Adică să exerseze calculul simplu. Oricum, în clasa a II-a toate aceste lucruri se reiau. Și în a III-a se reiau, și în a IV-a, doar că, de fiecare dată, adăugăm ceva”, explică învățătoarea.

Irina Vasile spune că un alt motiv pentru care nu a exagerat cu predarea de cunoștințe noi este acela că, în învățarea online, nu poți să ai control: ”Cât aș fi eu de habotnică în a da foarte mult de lucru și a-i stresa pe părinți să facă te miri ce cu cei mici, nu am convingerea că vor face toți 36. Și atunci, dacă am 6 despre care sunt sigură că nu au făcut sau nu am nicio informație despre ei, oricum voi relua. Așa că le-am dat mai așezat, mai cuminte și chiar am avut succes pentru că am avut feedback de la ei și am văzut că au lucrat.”

De altfel, învățătoarea consideră că este nevoie de echilibru în școala online, pentru că cei mici ”nu își pot păstra atenția la ecran prea mult timp”: ”De aceea, mi s-a părut mai simplu să îi las pe copiii mei să se joace în Kidibot. Chiar dacă nu au rezolvat corect toate testele, au fost provocați să mai facă unul pentru a obține punctaj.”

Tot în această perioadă, povestește Irina Vasile, copiii continuă să țină Jurnalul clasei, scoțând la iveală lucruri surprinzătoare pe care le pot gândi cei mici: ”În fiecare zi, găsim un cuvânt care să ne învețe ceva, îi dăm o explicație, dar nu o explicație de dicționar, ci una pe înțelesul nostru. Am primit aceste explicații în fiecare săptămână de la ei și întâlnirea noastră pe Zoom pornește de fapt de la acest jurnal.”

Școala online

Irina Vasile admite că școala online este în această perioadă o provocare, iar profesorii învață din mers, însă consideră că aceasta va fi un câștig pentru mai târziu: ”Cred că tot online-ul acesta ne va fi de mare ajutor odată ce am luat startul cu el, îl vom folosi și atunci când vom merge la școală. Vor fi zile în care unii dintre elevi nu vor participa la ore pentru că sunt bolnavi sau lipsesc din diverse motive, și atunci putem folosi acest tip de învățare. De asemenea, sunt elevi care vor să facă performanță și îi pregătim pentru concursuri. Nu avem spațiu să facem lucrul acesta la școală, atunci ne putem întâlni online și discutăm, rezolvăm în grupulețe mai mici, nu cu toată clasa.”

Învățătoarea mărturisește că va proceda în felul acesta pe viitor, mai ales că părinții au fost receptivi și au agreat acest tip de învățare online.

”Școala avea nevoie de schimbare de foarte mult timp. Doar că pe noi ne-a luat schimbarea pe nepusă masă, bulversați, zăpăciți și debusolați. Neștiind cum să abordăm treaba asta, nefiind pregătiți dinainte, fiecare a prins ideea așa cum s-a priceput și cum a căutat să înțeleagă. Ori, în momentul în care găsești persoane care s-au descurcat sau au găsit o soluție, o portiță – unuia i-a mers bine așa, altuia i-a mers bine altfel – puse cap la cap, pot să îți dea o variantă de lucru care să îți fie de ajutor. Învățarea cred că, de acum încolo, se va produce și în felul acesta pentru că trebuie să evolueze și școala”, declară Irina Vasile.

Învățătoarea spune că ceva ar trebui făcut și în privința CD-urilor pe care le primesc elevii odată cu manualele, astfel încât acestea să fie cu adevărat utile în procesul de învățare: ”Noi avem de ani de zile manualele cu CD, dar CD-ul acela nu este interactiv, nu este o modalitate care să te ajute în învățare dacă nu ai și timpul fizic necesar. Pe CD găsim lecția citită, dar nu e nevoie să am lecția citită, o pot citi eu. În schimb, mi-ar plăcea să aibă niște provocări care să se încheie cu un test pe care, dacă elevul îl parcurge în proporție de 70%-75%, poate să treacă la tema următoare. Dacă nu, trebuie să mai parcurgă o dată pașii de învățare și când ajunge să parcurgă testul de final de unitate poate să sară la unitatea următoare. Învățarea se poate produce utilizând și acest mod, dar un asemenea material presupune mult timp și o echipă foarte serioasă de lucru.”

Cum ar putea să se termine anul școlar

În contextul în care starea de urgență s-a prelungit, Irina Vasile crede că școlile ar trebui deschise în momentul în care elevii, profesorii, dar și părinții vor fi în siguranță. Învățătoarea crede că o soluție ar fi ca acest an școlar să continue cu o lună în august-septembrie. ”Eu cred că ar trebui să treacă o perioadă de cel puțin două săptămâni, dacă nu chiar o lună încheiată, în care să nu mai apară niciun caz de coronavirus. Marea Britanie a spus 1 septembrie. Să zicem că putem face încheierea anului școlar lucrând de la 15 august sau de la 1 septembrie până la 1 octombrie. Structura următorului an ar urma să fie modificată după cum ne-a împins acest an școlar și să facem de la 1 octombrie la 1 iulie.

Eu sunt sigură că la mine la clasă nu vor veni toți copiii, părinții nu își vor asuma acest lucru pentru că le este teamă. Atunci, dacă eu am absenți în clasă, pot să fac eu materia și să trec mai departe? Nu prea pot pentru că pe mine mă interesează să aibă toți parte de același lucru. Nu pot să îi blamez pe părinți pentru că sunt și eu părinte… Mie mi se pare devreme să mergem pe 15 mai la școală. Hai să zicem 1 iunie, dacă nu chiar 1 iulie, și să învățăm pe perioada verii. Atât de devreme, pe 15 mai, mi se pare riscant”, explică învățătoarea.

Ce spun profesorii

În această perioadă, Irina Vasile a avut multe întâlniri online cu colegi de catedră și a constatat că ”nimeni nu are un entuziasm” în privința școlii online, însă majoritatea a căzut de acord că ”este și aceasta o posibilitate, însă trebuie văzut care este varianta cea mai bună pentru fiecare clasă”.

”Sunt colegi din Aspire sau SuperTeach care făceau dinainte lucrurile altfel și încercau să scuture un pic sistemul acesta destul de închistat al nostru. Unii dintre colegi însă au căutat să comunice pe WhatsApp, nu au încercat online de teama de a nu greși, de teamă că nu se descurcă bine sau au fost reticenți pentru că nu pot primi feedback-ul așa cum s-au obișnuit la școală, pentru că nu îl primești la fel, nu ai un control asupra lucrului pe care l-ai învățat. Dar, din perioada aceasta, învățăm și folosim pe viitor. Sunt absolut sigură că vor fi foarte multe lucruri utile de folosit în predarea la clasă.”

Pentru ca școala online să funcționeze coerent și eficient, Irina Vasile crede însă că Ministerul Educației trebuie să elaboreze un program: ”Ar trebui alese acele platforme care să vină în sprijinul profesorului. Profesorul a făcut, până acum, învățarea online pe banii proprii și ar trebui sprijinit cumva, să aibă acces la o platformă pe care să o poată deschide pentru că este profesor. Trebuie gândit un program pe fiecare nivel, pe un număr de ore, pe un număr de teme, pe nivel minim de achiziții,  ar trebui realizat un soft, ceva, nu știu…  Pentru viitor, trebuie să fim pregătiți, să avem un tip de material pe care să îl accesezi cu ușurință.. Ministerul ne-a dat până acum: puteți folosi platforma cutare, cutare…”

Pe de altă parte, atrage atenția învățătoarea, chiar dacă tehnologia există, sunt profesori care nu știu să o utilizeze și susține că ar fi nevoie în acest sens de o formare a profesorilor.

”Degeaba încerc eu cu învățătorul de la țară, care are toată bunăvoința, dar nu a folosit niciodată aceste lucruri. Nu poate să le învețe din aer, trebuie să fie cine care să îl învețe și să îi arate cât de ușor se pot folosi, cât de mult ajută și cum ajută. Este normal ca profesorul să fie reticent la nou dacă nu știe să folosească. Îi este frică să nu strice”, conchide învățătoarea din Ploiești.

Citește și:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.