Elevii clasei a V-a B de la Școala Gimnazială Vadu Pașii, județul Buzău, au o zonă de lectură și de relaxare în sala de clasă. Spațiul a fost amenajat la inițiativa dirigintei lor, care și-a dorit un loc în care copiii să citească în pauze, să comunice, să socializeze. ”Obiectivul meu și al colegilor mei este să îi facem să iubească să citească, să relaționeze ca într-o familie, să vină cu drag la școală, să nu le fie frică de profesori, să știe că și la școală poate fi acasă”, spune Veronica-Gabriela Găină, profesoară de matematică.
Nu este deloc greu să realizezi un astfel de spațiu, declară profesoara într-un interviu acordat SparkNews.ro. ”Trebuie doar să vrem să schimbăm ceva, nu doar să vrem și să așteptăm de la altcineva. Schimbarea poate începe de la noi, trebuie doar să ieșim din zona noastră de confort, să dăm puțin din coate, să arătăm elevilor și copiilor noștri că este bine să fim buni unii cu alții, să fim toleranți, să fim pentru ei”, mai spune Veronica-Gabriela Găină.
SparkNews.ro: De ce v-ați dorit un colț de lectură pentru elevii dvs.?
Veronica-Gabriela Găină: Această generație pe care am luat-o ca diriginte în septembrie 2022 este a doua mea generație ca diriginte. Și la ceilalți am avut dulapul cu cărți de citit al clasei, dar, văzând pe Facebook ce colțuri frumoase de lectură s-au făcut în ultima vreme în multe școli din România, mi-a încolțit în minte ideea de a avea și noi colțul nostru de lectură al clasei. Contează foarte mult pentru copii să simtă că și la școală este acasă, măcar puțin, să vină cu drag la școală, nu pentru că trebuie, aceste lucruri ajutând școala și comunitatea să lupte împotriva absenteismului.
În acestă societate în care copiii se nasc cu telefonul în mână, obiectivul meu și al colegilor mei este să îi facem să iubească să citească, să relaționeze ca într-o familie, să vină cu drag la școală, să nu le fie frică de profesori, să știe că și la școală poate fi acasă.
Cu ce resurse ați amenajat acest spațiu? Cine v-a ajutat la amenajare?
Colțul de lectură al clasei l-am amenajat cu resurse minime, ajutată de familie și de părinții elevilor, dar și de foști elevi, care întotdeauna au sărit în ajutorul meu la nevoie. Am o familie înțelegătoare, un soț și un băiat deosebiți, care știu că școala este a doua mea casă și știu că și la școală am copiii mei de la clasă, care fac parte din familie.
Băncuțele sunt făcute din paleți de către oamenii noștri din școală, covorul nou a fost dăruit de o fostă elevă a mea, care ne-a donat și câteva cărți, nepoata mea și una dintre eleve au adus urșii de pluș, care sunt mascotele noastre, colegii noștri de lectură. Restul, salteluțe, pături și pernuțele sunt cumpărate de unde am găsit mai convenabil, dar să îmi placă și să fie utile pentru ce mi-am propus să le folosesc. Familia unui profesor-diriginte știe că la fiecare salariu, ceva merge și pentru copiii de la școală, pentru ambientul clasei sau, acum, pentru acest colț de lectură și de relaxare.
Deși predau o materie nu tocmai îndrăgită de elevi, sunt foarte îndrăgită de ei, de foștii elevi, care tot timpul m-au ajutat în atingerea scopurilor propuse, în proiectele derulate.
Un profesor de matematică care și-a dorit un colț de lectură… Au fost surprinși elevii când le-ați spus despre proiect?
Acest proiect a plecat de la ideea că trebuie să mă apropii de elevii mei, nou intrați în clasa a V-a, materia pe care o predau făcându-mă fără să vreau să par în ochii elevilor mei ca fiind foarte exigentă și rea. Au văzut încă din prima zi de școală, când au intrat în clasă și au găsit pe masă ceva, o mapă pregătită de doamna dirigintă, că nu au de ce să le fie frică de mine, iar părinții au înțeles că pentru mine nu contează doar materia mea, ci contează în primul rând relația mea cu elevii, care doresc să fie foarte strânsă, pentru a putea învăța de drag, nu din obligație.
Atât copiii cât și părinții au fost foarte plăcut impresionați și foarte curioși, iar în prima zi din modulul II, după vacanță, toată lumea a fost foarte impresionată de cum arată, inclusiv soțul meu, familia, spunând că arată exact ca o sufragerie, aranjată minimalist, dar cu gust, o bucățică de acasă.
Citesc copiii? Folosesc această zonă?
Cu bucurie mare vă spun că da, citesc foarte mult, folosesc acest loc în fiecare pauză, ba chiar și colegii lor din celelalte clase vin să stea câteva minute acolo. Nu știți ce bucurie imensă este în sufletul meu când intru la ei la oră și îi găsesc în liniște, cu cartea în mână citind, stând alături de colegi pe băncuțe sau pe covor, folosind pernuțele.
Mulțumirea noastră, a dascălilor, este imensă când ceea ce facem are priză la elevi, într-o societate în care din ce în ce este mai greu să ne apropiem de ei, să le insuflăm anumite reguli de viață pentru a reuși să devină niște oameni cu repere sănătoase, frumoși la minte și la suflet. Mă bucur foarte mult că elevii mei au apreciat efortul făcut de mine și îmi arată acest lucru în fiecare zi, când citesc la colțul nostru de lectură.
Am citit că vreți să aduceți îmbunătățiri. Despre ce este vorba?
Da, tot timpul este loc de mai bine în orice facem. Și colțul nostru de lectură poate fi îmbunătățit, în primul rând cu un dulăpior – etajeră simplă pentru cărți, acesta este primul lucru pe care urmează să îl achiziționez la următorul salariu. Văzusem chiar ceva exact ce mi-am dorit pentru ei, alb, nu foarte înalt, pentru a putea să își ia de acolo cărți și copiii mei, și elevii de la clasa I de dimineață, fără să fie nevoie de ajutor. Acum avem cărțile într-un dulap de clasă, dar urmează să fac această achiziție. Cu acest prilej, copiii se obișnuiesc să fie buni unii cu alții, să împrumute, să aibă grijă de ceea ce este al lor, dar și să dăruiască și altora care nu au posibilități.
Prin fiecare gest și proiect al meu, obiectivul este ca elevii mei să deprindă obiceiuri sănătoase, frumoase, de toleranță, de acceptare, de a ajuta oricând, fără să aștepte vreo recompensă bănească, recompensa sufletească fiind înmiită.
Cărțile existente de unde le aveți? Veți aduce și altele?
Cărțile existente sunt donate în mare parte de oameni dragi sufletului meu, care m-au ajutat mereu când am avut proiecte. Cu ajutorul acelorași oameni, am făcut în fiecare an cadouri elevilor mei, de Moș Nicolae, de Crăciun, de început de an școlar, tot timpul încercând să îi fac să “fure” de la mine obiceiuri care să le facă sufletele frumoase, de a tolera, de a ajuta, de a împărți obiceiuri care, din păcate, nu prea mai există.
Am promisiune de la o prietenă dragă, scriitoare de cărți pentru copii, aceasta urmează să ne facă o donație de câteva cărți pentru colțul nostru de lectură, și aceeași prietenă dragă ne-a promis că, la prima întoarcere în țară, fiind stabilită în Germania, să ne onoreze cu prezența pentru o activitate literară cu copiii.
De asemenea, copiii și-au adus 1-2 cărți de acasă, foștii elevi au înțeles că pot aduce și ei cărți pentru lectură, dar și culegeri de matematică, auxiliare folosite de ei, pentru a da posibilitatea și altor colegi să le poată folosi.
Este greu de realizat un astfel de proiect? Poate răspunsul dvs. îi ajută și pe alți profesori.
Nu este deloc greu, trebuie doar să vrem să schimbăm ceva, nu doar să vrem și să așteptăm de la altcineva. Schimbarea poate începe de la noi, trebuie doar să ieșim din zona noastră de confort, să dăm puțin din coate, să arătăm elevilor și copiilor noștri că este bine să fim buni unii cu alții, să fim toleranți, să fim pentru ei. Nu mi-am pus problema cheltuielilor deloc, pentru că ceea ce am reușit umbrește clar ideea că am cheltuit câțiva bani. Dacă vrei, se poate!
Dacă ai și familia lângă tine, prieteni dragi care știu dragostea pentru elevi, care îți știu năzuințele și îți știu proiectele de suflet, dacă ai părinții elevilor alături, totul este realizabil. Asta înseamnă pentru mine școala: o familie formată din elevi, profesori, părinți, comunitate, prieteni, toți pentru copii. Nu putem aștepta la nesfârșit să vină schimbarea de undeva, trebuie să fim parte a schimbării.
”Rural nu este sinonim cu inferior”
În școala din comuna Vadu Pașii, o școală renovată recent – mai spune Veronica-Gabriela Găină – profesorii s-au implicat în multe proiecte ”menite să ajute elevii, să îi activizăm, să îi atragem spre activități școlare, extrașcolare și extracurriculare, menite să ajute la creșterea, dezvoltarea lor armonioasă, cu principii frumoase de viață”.
Printre aceste proiecte se numără ”Lecturiada”, ”Săptămâna sănătății emoționale” (”Mental health awareness week”), ”Festivalul rural de teatru” (trupa școlii este ”Belle Arte”), dar și proiecte antidrog, antifumat sau evenimente organizate pentru a marca ”Ziua Națională de Curățenie-2022” (”World Cleanup Day”), Ziua Mondială a Educației sau Ziua mondială a animalelor.
Ultimul proiect demarat în școală îl reprezintă ”Descoperă frumusețea culturii rrome”, un proiect inițiat de profesoara de biologie, despre multiculturalitate și toleranță, care are ca scop ”evidențierea lucrurilor frumoase și de calitate ale etniei rrome, astfel încât elevii noștri să nu mai simtă rușine în a-și declara etnia”.
”Chiar dacă suntem o școală din mediul rural, cum spuneau colegii noștri organizatori ai unui concurs interjudețean de matematică: <Rural nu este sinonim cu inferior!> Tot ceea ce facem, facem pentru copiii noștri”, conchide profesoara de matematică.
Sursa foto: Facebook și arhiva personală – prof.Veronica-Gabriela Găină
Citește și:
- Ora de română la liceu. Elevii împachetează „Enigma Otiliei” în cutii de pizza și imprimă scene din „Maitreyi” pe tricouri albe FOTO
- Fă rai unde predai! O școală primitoare, cu spații atractive și clasă în aer liber, pentru copiii din Bucovăț. În curte a fost amenajată și o cancelarie
- Spațiu de lectură cu scenă unde copiii interpretează poveștile citite, amenajat într-un fost laborator la o școală primară din Măcin FOTO
- Ceainăria cu povești: Un loc special amenajat la școala din Mănăstirea Cașin, unde elevii pot citi sau participa la diverse ateliere FOTO
