Bucuria copiilor când ”doamna” vine în sat cu creioane și caiete. Învățătoarea predă într-o școală Waldorf și își ajută elevii să scrie povești de acasă

0

Cu sacoșa plină de caiete și creioane, învățătoarea merge în sat pentru a le duce elevilor din clasa la care predă. Pe unii îi găsește afară. Bucuroși că o văd pe ”doamna”, copiii iau curioși sacoșa, scot caietele, își aduc cărțile și le așază pe iarbă, fără să mai conțină cont că se pot uda. Sunt încântați că învățătoarea le-a adus caiete în care pot desena litere frumoase și o invită la o partidă de fotbal. Dintr-o curte, o mămică o strigă să îi dea o mână de ajutor copilului. Nu are semnal la telefon și nu își poate vedea temele. Învățătoarea, plecată în sat să-și vadă elevii și să le ducă fișe de lucru ori materiale, nu refuză. Elevii săi de clasa a II-a nu au telefoane performante, alții nu au deloc, însă lucrează cu toți, chiar dacă perioada aceasta este ”o mare provocare”. ”Trebuie să învățăm că nimic nu ne doboară. Dacă eu n-aș fi pozitivă, ce ar face ei?”

Leila Gabor (foto) este învățătoare la Şcoala Gimnazială Waldorf ”Hans Spalinger” din Roșia, Sibiu, o școală unde elevii învață altfel decât în sistemul tradițional. Lecțiile pornesc de pe tabla colorată, unde învățătoarea desenează o poveste în care se regăsește noțiunea predată, iar copiii preiau imaginea și o desenează în caiete.

”De exemplu, litera A. Acolo este o poveste întreagă. Un copilaș care locuiește într-un sat, vede lumea de-afară din geamul mic-mic al căsuței și își dorește să o cunoască. Iese din căsuță, intră într-o pădure, ajunge într-un luminiș, vede razele soarelui, își desface brațele și spune: Aaa, ce frumos! Toate literele au o poveste, eu creez o imagine reprezentativă să nu uite copilul niciodată. Ei desenează exact cum văd pe tablă, acea imagine colorată”, povestește Leila Gabor.

Învățătoarea predă în sistemul Waldorf de 19 ani și a ajuns să deseneze o tablă în aproximativ 10 minute, dacă nu este ceva complex. Elevii descoperă o imagine nouă ori de câte ori li se predă o lecție. ”Dacă este o zi de predare, desenez tabla înainte să vină copiii. Dacă este zi de consolidare, desenul rămâne pe tablă. De multe ori mă duc și duminica în școală să desenez, spune învățătoarea.

Școala cu predare în sistemul Waldorf – o alternativă educațională, cu programă specială de predare – există în comuna sibiană din 2001 și a pornit ca un proiect pentru alfabetizarea copiilor din medii defavorizate. În acei ani, mulți abandonau școala, povestește Leila Gabor, iar prima clasă formată cuprindea copii de diferite vârste. Funcționa în vechiul cămin cultural, apoi s-a mutat într-o școală modulară adusă de la Simeria, în urma donațiilor făcute de partenerii internaționali ai școlii Waldorf.

Acum, școala Waldorf din Roșia – structură a școlii din localitate – are peste 120 de elevi, de la clasa pregătitoare până la clasa a VIII-a.

Învățătoarea spune că metodele de predare sunt unele atractive pentru copii și ”le dezvoltă imaginația”: ”Când învățăm o literă nouă, luăm din ceea ce ne oferă natura.  Încercăm să găsim forma literei, să dăm o culoare adecvată literei, fiecare literă are un nume al ei, ne duce într-o stare, toate au câte o însemnătate sufletească pentru copii. Respectăm toate disciplinele, doar că este o alternativă de predare.

Învățarea de acasă

Învățătoarea este la Roșia din 2001 (până atunci a fost în sistemul tradițional), acum predă la clasa a II-a și are 15 elevi în clasă. După suspendarea cursurilor, Leila Gabor a reușit să țină legătura cu toți elevii: cu unii vorbește la telefon, altora le trimite exerciții și povești scurte pe WhatsApp, iar cei care nu au telefon primesc fișe de lucru acasă. Învățătoarea își pune masca de protecție și pornește prin sat. 

”De când s-a instalat starea de urgență, o dată – de două ori pe săptămână, merg la ei acasă și îi îndemn să scrie… Nu au toți telefon, iar cei care au sunt mai mulți frați, în diferite clase, și fiecare așteaptă să se încarce telefonul să vadă ce temă are. I-am sfătuit să își instaleze WhatsApp, oamenii nu știau ce este, dar încet-încet, am creat un grup, împreună cu colegele mele învățătoare. Noi le postăm pe WhatsApp tot felul de imagini cu exerciții, cu teme, cu fișe și ei le rezolvă. Celor care nu au telefoane inteligente, le-am dus fișe. Merg eu la ei”, mărturisește învățătoarea.

Leila Gabor ne povestește toate acestea după o vizită a copiilor din vecini, care au venit să-i ajute la desenarea unor litere frumoase. Cu câteva zile înainte, învățătoarea mersese în sat pentru a duce 50 de caiete și seturi de creioane și își amintește cum copiii s-au bucurat că pot exersa alături de ”doamna”.

I-am găsit pe copii afară, s-au bucurat când m-au văzut. Le lipsește școala… Și-au adus cărțile și caietele, am stat afară și am lucrat. Noi suntem obișnuiți să facem lecții afară. Avem în curtea școlii un amfiteatru mare construit de elevii unui liceu Waldorf din Italia și, atunci când este cald și frumos, acolo ținem lecțiile.”

Școală cu grădină 

Zilele acestea, Leila Gabor vrea să realizeze împreună cu elevii săi un anunț. De data aceasta, va face un desen pe hârtie și îl va trimite copiilor care au WhatsApp. Deși este un element nou din programă, învățătoarea spune că nu face predare pentru că nu toți elevii au acces la telefon.

”M-am gândit să concepem anunțul ca pe-un anunț de circ. Vine circul în sat… Nu este predare, mă gândesc la ceva distractiv care să acapereze atenția copilului. Predare nu ai cum să faci în aceste condiții. Vom avea de recuperat în toamnă…”, explică învățătoarea.

În cazul în care, în toamnă, se va trece din nou la școala online, teoretic, copiii din sat vor avea tablete (potrivit anunțului făcut de autorități), însă învățătoarea se întreabă cum le vor folosi pentru că în localitate sunt probleme cu semnalul.

”Nu știu cum va fi, pentru că mulți copii ies afară cu telefonul să aibă semnal. Pe de altă parte, ce o să facă copilul care nu are nici curent în casă. Unde își încarcă tableta? Acum să sperăm că nu va fi așa de rău. Îmi doresc să fie bine. Am niște colegi fantastici, conducerea Școlii Gimnaziale Roșia, unde suntem noi structură, este minunată și ne sprijină tot timpul”, spune Leila Gabor.

Școala Waldorf se află în aceeași curte cu școala mare și învățătoarea povestește că are grădină (copiii o îngrijesc, alături de profesorul de tehnologie) și cantină.

Mâncarea de bază de acolo ne-o asigurăm, din grădină. Cu restul ne ajută prietenii noștri din Germania, Elveția, Italia… Școala are un parteneriat cu Liceul Waldorf din Munchen, iar elevii de acolo fac practica socială la noi, la Roșia. Vin cu fondurile lor și elevii renovează casele din comună, chiar și în satele învecinate. Noi avem copii și din alte sate și, sincer vă spun, toți vin cu plăcere la școală”, conchide învățătoarea.

Citește și:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.