Cum a reușit o educatoare să pornească schimbarea în școală. La Salva, profesorii predau în echipă, copiii citesc și au activități în aer liber

1
Educatoarea Vasilica Găzdac, alături de copii, în spațiul amenajat pentru lectură

Vasilica Găzdac, educatoare în comuna Salva, județul Bistriţa-Năsăud, este ”doamna cu proiectele”. Așa o numesc elevii de la Școala Profesională „Tiberiu Morariu” pentru că, de 11 ani, se ocupă de proiecte europene și de parteneriate care au făcut posibilă transformarea școlii, de la metodele de predare până la dotări și amenajarea spațiilor. În proiectul Erasmus+, peste 100 de elevi au plecat, alături de profesori, în țări din Europa și au văzut cum se învață acolo. După fiecare experiență în străinătate, la școala din Salva s-a pus în practică ceva văzut acolo. Ideea a fost, încă de la început, de a face școala mai atractivă, de a le oferi elevilor o educație de calitate și de a-i aduce pe părinți mai aproape de școală. Vasilica Găzdac a promovat schimbarea, a încurajat activitățile non-formale, colegii i s-au alăturat, educatori, învățători, profesori, și împreună lucrează pentru a avea o școală ca afară.

”Se poate!”, spune Vasilica Găzdac (foto) despre schimbarea unei școli, însă ”îți trebuie foarte multă răbdare, nu vezi schimbările peste noapte”. ”Schimbările se fac cu pași mici, siguri. Nu spun că nu am avut eșecuri, dar trebuie să încercăm și să nu așteptăm să vină totul de sus. Eu am învățat lecția aceasta în 2010, când mi-am dat seama că trebuie să găsim altceva, fie că se numește Erasmus+, eTwinning, fie că se numește Emag sau Start ONG sau orice altceva, și trebuie încercat”, declară educatoarea care a adus primul proiect internațional în școala din Salva în urmă cu mai bine de 10 ani.

Clubul Familiei

Acum, Vasilica Găzdac, educatoare la grupa mijlocie, desfășoară un proiect cu părinții. ”Clubul Familiei” este locul unde aceștia petrec timp de calitate alături de copii, dar învață și cum să îi sprijine în procesul de învățare. Proiectul este inițiat de Fundația Noi Orizonturi și a fost implementat în șapte grădinițe pilot din județ.

În vară, a avut loc prima ediție a clubului, iar părinții au participat săptămânal la trei ateliere: un atelier de literație în care au citit alături de copii, un altul de meșterit și un atelier de dezvoltare relațională și emoțională, în care au aflat cum să răspundă nevoilor copiilor și cum ”să-i educe cu blândețe”.

În această perioadă, proiectul continuă cu a doua ediție, dar ideea de a-i aduce pe părinți mai aproape de grădiniță și de școală este una mai veche. Primul proiect derulat de educatoare în parteneriat cu părinții a fost în 2010 și s-a numit ”O zi a părinților în grădiniță”. A fost o activitate desfășurată într-un moment în care școala se confrunta cu o scădere a numărului de copii, asta în condițiile în care unii părinți preferau să îi ducă pe cei mici la oraș (Năsăud se află la 4 km de Salva), unde există grădiniță cu program prelungit.

Acela a fost anul în care educatoarea Vasilica Găzdac a început să aducă și alte proiecte în școală și să promoveze învățarea ”altfel”. Simțea că ”ceea ce este în România nu corespundea nevoilor și dorințelor” copiilor și, pe rând, școala a aderat la programele eTwinning și Erasmus+ și s-a alăturat proiectelor desfășurate de diferite organizații nonguvernamentele din țară, care au venit cu resurse financiare și materiale în sprijinul școlii.

Clasă outdoor

În timpul vacanței de vară, în curtea școlii din Salva a fost amenajată o clasă outdoor pentru copiii de grădiniță, într-un program finanțat de Start ONG. Spațiul a fost dotat cu mese și scaune din plastic, cu traseu senzorial, hoteluri de insecte și unelte de grădinărit, iar aici s-au jucat, au experimentat și au învățat copiii, alături de părinții lor. S-a numit Grădina Copilăriei, un proiect organizat ca o grădiniță remedială, explică educatoarea, pentru a recupera pierderile din timpul pandemiei.

Cât au fost cursurile în online, educatoarea a ales o formulă în care a combinat fișele și caietele duse acasă la copii cu resursele digitale. ”Am încercat să nu îi țin foarte mult în fața ecranului. Acesta a fost și motivul pentru care am insistat să organizăm acele cluburi ale familiei. Dacă le analizăm, sunt activități remediale. Din păcate, grădinițele, nefiind prinse în învățământul obligatoriu, nu au beneficiat de acele ore remediale din proiectul <Școală după școală>.  Acestea sunt însă soluții locale, pe viitor sperăm să fie un program național care să se adreseze grădinițelor pentru că aceste nevoi există”, precizează Vasilica Găzdac.

Colaborarea între profesori

La nivelul claselor primare și gimnaziale, experiența proiectelor europene și a mobilităților a adus o schimbare în modul de predare. Profesorii au început să predea în echipă, au ore comune și practică interasistențele pentru a face schimb de idei și de practici.

Un exemplu de oră desfășurată în comun a fost cea dedicată Zilei Naționale a României, când profesoarele de română, engleză și franceză au provocat elevii claselor a V-a și a VI-a, împărțiți în grupe, să facă o prezentare a țării noastre în cele trei limbi, cu punctele forte și cu punctele slabe.

”Această colaborare între profesori există tot timpul în școala noastră și cu atât mai mult în perioadele în care suntem gazdele elevilor și profesorilor din alte țări, când trebuie să grupăm activitățile pe tematici. Din păcate, în România, nu avem posibilitatea, cum este în școlile de afară, să ne alegem noi bibliografia. În România mergi după manual, dar manualul te limitează, cumva te constrânge în niște șabloane. Eu lucrez în grădiniță de 20 de ani și caut toate resursele bibliografice. Este o muncă în plus, necesită timp, dar schimbarea aceasta trebuie să înceapă cu noi. Nu putem să mergem doar cu manualul. Trebuie să îmbinăm, să avem un pic din toate, să existe un echilibru: să avem și partea digitală, să avem și partea de portofoliu, să avem și o parte de manual, să avem și experiment”, spune Vasilica Găzdac.

Spații transformate

Inspirați de practicile de afară, profesorii au reamenajat spațiile din școală, astfel încât pe holurile de la grădiniță și ciclul primar sunt organizate mici centre cu cărți ce sunt schimbate periodic sau cutii cu piese de Lego și cuburi de lemn. Copiii au și o zonă în care pot sta pe covor să coloreze, să răsfoiască o carte sau să se relaxeze, iar într-o cutie pot lăsa bilețele, chiar și anonime, cu problemele sau nevoile pe care le au.

”Am împrumutat cumva din spațiile pe care le-am văzut în școlile vizitate, pentru că am bătut cam toată Europa prin aceste proiecte, din Finlanda până în Portugalia, din Irlanda până în Turcia. Din fiecare școală am adus o bună practică în școala noastră. Noi încercăm să fim deschiși nevoilor copiilor și în fiecare an îi întrebăm ce vor, ce au nevoie. Clasa outdoor de la ei a plecat, ei și-au dorit. Ce își doresc ei nu este întotdeauna ce își doresc profesorii. Ei sunt deschiși, își spun nevoile, noi trebuie doar să îi ascultăm”, explică educatoarea.

Clubul de robotică

În anul școlar 2019-2020, Vasilica Găzdac a organizat un club de robotică, în care elevii au programat cu ajutorul truselor Lego We do și Lego Boost. Totodată, în școală au fost amenajate centre de documentare, unul pentru gimnaziu și altul pentru grădiniță și clasele primare.

În 2015, școala s-a numărat printre primele 10 unități de învățământ din țară care au primit table digitale, tablete și aplicații digitale în programul Digitaliada. Decizia de a se înscrie în program a venit tocmai din dorința de a găsi metode mai atractive pentru elevi.

Vedeam că rezultatele la Evaluarea Națională la matematică descresc an de an, cu toate că eforturile profesorilor erau aceleași. Ne-am dat seama că elevii aveau nevoie de altceva și acel suport grafic, fie că era King of Math, fie că era GeoGebra, i-a ajutat foarte mult. În general, încercăm să găsim soluții la nivelul acestei generații, cu copii nativi digitali”, spune Vasilica Găzdac.

Acum, în școala din Salva, este derulat proiectul <Nouă ne pasă> prin Fundația Emag, în care profesoarele de română și matematică fac pregătire de trei ori pe săptămână cu elevii aflați în situații de risc (corigență sau în situația de a lua note foarte mici la examenul de Evaluare Națională). Cele două profesoare au făcut și în anii trecuți pregătire cu elevii, voluntar, iar acum, în cadrul programului, îi ajută pe copii îmbinând conținurile de română și matematică: ”Colegele încearcă să îi învețe pe copii mai mult practic și folosesc tot felul de joculețe. De exemplu, să extragă dintr-un scurt text cuvinte și apoi să alcătuiască probleme de matematică. În mod clar s-a simțit o îmbunătățire a rezultatelor la Evaluarea Națională.

Școala europeană

La Școala Profesională „Tiberiu Morariu” învață în prezent 250 de copii, de la grădiniță până la cele trei clase profesionale, iar modul în care se face școală i-a determinat pe mulți părinți să aleagă, în ultimii ani, școala din comună în detrimentul celei de la oraș. Vasilica Găzdac spune că părinții își doresc ”experiențe diferite de învățare” pentru copiii lor, atât în cadrul școlii, cât și atunci când pleacă afară, iar școala din Salva le oferă acest lucru: ”Din 2015 până în 2020, peste 100 copii au plecat cu profesori în mobilități, în Franța, Finlanda, Irlanda, Portugalia, Spania, Italia, Bulgaria, Ungaria sau Polonia.”

Dintre toate sistemele de învățământ, cel mai mult a impresionat-o pe educatoarea din Salva cel finlandez, apoi cel spaniol, mai ales sistemul biligv. Nu crede însă că în România poate fi copiat un sistem de afară, deoarece trebuie ținut cont de particularitățile societății. Dacă ar putea să schimbe ceva, ar face ca sistemul de educație românesc să fie, în primul rând, unul incluziv, astfel încât toți copiii să aibă șanse egale, așa cum a văzut în Finlanda.

”Am văzut școli cu aceleași dotări și cu aceeași calitate a educației și în școli dintr-un oraș mare, și într-o școală aflată lângă Cercul Polar. Este vorba de echitate. Adică școala mea din Salva să aibă aceleași posibilități ca o școală din București. Ce mi-a mai plăcut este faptul că acolo sunt foarte multe spații interclase, cu cărți, spații de joacă, de liniște, de artă. M-a impresionat că aveau mese gratuite și nu doar în Finlanda, și în Spania, Franța, Italia. Copiii aveau o masă caldă și foarte mulți erau sprijiniți de consiliile locale sau de organizații. În Finlanda, mi-a plăcut că părinții nu îi aduceau la școală pe copii, îi responsabilizau de mici și ei veneau cu bicicletele, chiar și câte 5-6 km, să facă mișcare. Tot în Finlanda se organizează foarte multe activități în aer liber. O zi pe săptămână, copiii ies din școală. Profesorul planifica activități în aer liber și mergeau într-o pădure și le făceau”, povestește Vasilica Găzdac.

Activități în aer liber

Organizarea de ore în aer liber a devenit o practică și la școala din Salva, atât pentru copiii de grădiniță, cât și pentru cei mari: ”Pe perioada primăverii și a verii, îi scoatem o zi din școală. Elevii fac matematică, biologie, geografie în aer liber și le place. Tot ce este nonformal le place și altfel învață când văd cu ochii lor ce se întâmplă, în realitate, decât să se uite pe o planșă sau într-un manual. Ce aș mai aduce în România? Mi-a plăcut faptul că profesorii sunt respectați afară, enorm de mult și aș mai aduce un pic din colaborarea și comunicarea pe care o aveau ei.”

Pauza de lectură

La școala din Salva, copiii sunt încurajați să citească. În fiecare zi, la clasele primare, orele încep cu 10 minute de lectură, iar la grădiniță, copiii petrec 20 de minute ascultând povești, plus ”rutina de seară în care părinții le citesc”. Se citește și la gimnaziu, iar elevii au un laborator de literație, cu videoproiector, laptop și o zonă de joacă pentru cei mici, în timp ce în sălile de clasă au fost create insule de lectură și amenajate minibiblioteci.

De-a lungul timpului, școala a primit multe donații de carte, iar una dintre ele a venit recent prin Merito, Vasilica Găzdac fiind educatorul Merito 2020: ”Competența de a citi și de a comunica corect în limba română este extrem de importantă. Luptăm mai ales la cei mici, la preșcolari și la ciclul primar, să fie atrași mai mult de cartea scrisă și mai puțin de telefon sau de tabletă. Și digitalul își are rolul lui, dar cartea este prioritară.

Vasilica Găzdac spune că în școală mai sunt lucruri de făcut, ”avem idei și ne dorim să facem” pentru că ”fiecare generație care vine este diferită și noi trebuie să ne adaptăm, să ne reinventăm, nu poți să rămâi într-un șablon și să aplici aceeași bază de resurse la următoarea generație”.

”Schimbarea este o muncă în timp”, mai arată educatoarea din Salva, ”nu se poate face peste noapte”: ”Noi am început din 2010, suntem în 2021 și putem să zicem că am mișcat într-o anumită direcție lucrurile. Încă este foarte mult de lucru și continuăm. De la noi trebuie să plece schimbarea.”

Sursa foto: Arhiva personală – ed. Vasilica Găzdac și Facebook/Scoala Profesionala „Tiberiu Morariu” Salva

Citește și:

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.