Alexandra Chirea, profesoară la Șincai: ”Ce așteptări am? Să nu mai fim o breaslă lașă, docilă, cu capul plecat… Aștept să nu mai aștept”

0
Foto: facebook.com

Alexandra Chirea, profesoară de limba franceză la Colegiul Național ”Gheorghe Șincai” din Capitală, ar dori să aibă așteptări, în noul an școlar, doar de la elevii săi. Neregulile, deciziile ”aberante” o determină însă să aibă și un alt gen de așteptare: o schimbare în breasla din care face parte. Alexandra Chirea își dorește să vadă ”colegi cu coloană vertebrală”, care nu cedează presiunilor, profesori cu ”atitudine și dragoste de copii în orice sală de clasă”. ”Aștept să nu mai aștept și să văd că noi, profesorii, facem ceva, că ieșim în stradă pentru deciziile aberante de sus, nu numai pentru salarii. Aștept de când eram elevă să nu mai aștept…”, spune profesoara de la Șincai.

SparkNews.ro a întrebat-o pe profesoara Alexandra Chirea ce așteptări are în noul an școlar. Din mesajul său răzbate nu doar dorința de a fi alături de elevi, dar și revolta față de ceea ce se întâmplă în învățământ. Alexandra Chirea spune că nu dă vina ”foarte des” pe sistem pentru că ”sistemul e făcut din noi, profesorii”. De aceea, așteptările profesoarei se îndreaptă către colegii săi, profesorii. Iată ce spune Alexandra Chirea:

Ce îmi doresc de la noul an școlar? Abia aștept să îmi revăd elevii. Mi-e dor de ei și de zvâcul lor interior. Abia aștept să intru în sala de clasă și să uit de toți și de toate. Aș vrea să am așteptări doar de la elevii mei, cred că așa aș fi în cea mai mare siguranță emoțională și aș reuși să mă enervez cât mai puțin. Dar nu reușesc niciodată și mi se zdruncină neuronii de câte ori văd nereguli/decizii aberante.

Vreau să vă spun de la bun început că nu dau foarte des vina pe sistem. Sistemul e făcut din noi. Noi decidem ce facem, noi decidem ce spunem în sala de clasă, noi decidem cum ne purtăm cu elevii. Noi. Nu ministerul, nu inspectoratul, noi. Îmi doresc să văd colegi cu coloană vertebrală, îmi doresc din tot sufletul meu să nu mai văd atâta victimizare, îmi doresc să nu ne mai apărăm între noi ca în haită, indiferent de ceea ce face un coleg.

Vreau și cer solidaritate acolo unde este cazul. Să fim tari pe poziții. Să ne asumăm deciziile, evaluările, comportamentul. Să nu cedăm presiunilor, noi suntem profesioniștii în educație. Îmi doresc onestitate, corectitudine, atitudine și dragoste de copii în orice sală de clasă.

Ce așteptări am? Să nu mai fim o breaslă lașă, docilă, tăcută, cu capul plecat, respectând orice ordin, oricât ar fi el de aberant. Aștept să nu mai aștept și să văd că noi, profesorii, facem ceva, că ieșim în stradă pentru deciziile aberante de sus, nu numai pentru salarii. Aștept de când eram elevă să nu mai aștept…”

Citește și:

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.