Ce așteptări au profesorii în noul an școlar. Marian Cîrlig, învățător: ”Din păcate, de la Revoluție încoace, s-a tot încurajat mediocritatea în învățământ”

0

Înainte de începerea noului an școlar, SparkNews.ro și-a propus să afle opiniile mai multor profesori despre ceea ce ar trebui să se întâmple în școala românească. Într-un sistem confruntat cu probleme, cu decizii de multe ori controversate și măsuri cerute de elevi, profesori, părinți, dar care întârzie să apară, există multe așteptări. Marian Cîrlig, învățător la Școala Gimnazială ”Dimitrie Ion Ghica” din Radovanu – Călărași, cunoscut drept omul care face minuni în școala de la sat prin aducerea tehnologiei la ore, are o întreagă listă cu măsuri ce consideră că ar trebui luate în educație și lucruri care necesită a fi corectate. 

SparkNews.ro a întrebat mai mulți profesori ce așteptări au în noul an școlar, legat de sistem, școală, proiecte. Astăzi: învățătorul Marian Cîrlig (foto). Profesor la Școala Gimnazială ”Dimitrie Ion Ghica” din Radovanu, Marian Cîrlig spune că sunt multe măsuri care ar trebui luate în sistemul de educație românesc, de la eliminarea dreptului celor care nu iau nota 5 la titularizare de a mai ocupa posturi în învățământ și mărirea costului standard/elev, până la introducerea bacalaureatului diferențiat și evaluarea periodică a profesorilor. Învățătorul punctează și câteva decizii greșite luate de-a lungul vremii ori măsuri aplicate deficitar. Manualele școlare nu mai trebuie schimbate ”doar de dragul schimbării”, iar structura anului școlar trebuie respectată cu strictețe și eliminate ”punțile” între zile ”în interesul industriei turismului”. Nu în ultimul rând, învățătorul vorbește despre numirea unui ministru al Educației în care ”să se regăsească” corpul profesoral. Am avut ”prea multe schimbări de miniștri, prea mulți miniștri care nu prea cunosc problemele sistemului”, declară Marian Cîrlig.

Măsuri urgente care ar trebui luate în sistemul de educație

  • Eliminarea dreptului celor care nu iau nota 5 la titularizare de a mai ocupa posturi în învățământ. Din păcate, de la Revoluție încoace, s-a tot încurajat mediocritatea în învățământ sub pretextul că nu avem pe cine să aducem în sistem și trebuie să ne mulțumim cu ceea ce ne oferă piața muncii. Nu s-a făcut mai nimic, cu excepția salarizării, care și aceea este făcută haotic întrucât pe sistemul tip grilă nu ai posibilitatea de a diferenția pe cel care muncește, este original, inovativ, consecvent și încearcă să descopere în elev minunile pe care le aduce cu el de acasă, de cel care vine la școală doar să treacă timpul și să își ia salariul și să se bucure de programul lejer;
  • Mărirea costului standard/elev, luându-se în calcul faptul că sunt foarte multe școli în mediul rural care funcționează în condițiile art. 19, alin (2) (sub 300 de preșcolari și școlari). Ar trebui stabilit costul standard/elev pentru salarii, dar și pentru cheltuieli materiale astfel încât să se asigure necesarul de salarii și întreținerea școlii la nivel decent;
  • Reintroducerea mijloacelor de recompensare pe care consiliul de administrație să le aibă la îndemână pentru motivarea personală a angajaților (salarii de merit, fondul de premiere);
  • Folosirea corpului profesorilor-mentori pentru inserția profesională a debutanților în învățământ (promovarea și adoptarea unei metodologii care să pună pe picioare această activitate);
  • Modificarea fișei-postului cadrului didactic astfel încât să se pună accent mai mare pe folosirea tehnologiei în lecție, a strategiilor didactice interactive, a elementelor de originalitate și creativitate, a unei evaluări diversificate și transparente, a folosirii platformelor de învățare și evaluare, a învățării colaborative clasice dar și în mediul virtual sincron sau asincron, a relației de colaborare cu familia;
  • Introducerea masteratului didactic ca etapă de formare obligatorie pentru acces în învățământ;
  • Stabilirea prin lege ca un anumit procent din bugetul local să fie acordat către școală; o problemă cunoscută de directorii de școală care stau cu mâna întinsă la primari și consiliile locale pentru a primi finanțarea complementară. În general, la o școală care are în jur de 300 de elevi, din mediul rural, bugetul alocat pentru cheltuieli materiale este folosit în cea mai mare parte pentru achitarea facturilor pentru combustibil solid, energie electrică, motorina microbuzului școlar, iar suma rămasă pentru achiziționarea de alte materiale necesare derulării în bune condiții a procesului instructiv-educativ este foarte mică și nu este suficientă. În felul acesta, s-ar elimina și tentația care există din partea unor manageri de școli pentru ”fondul clasei sau fondul școlii”, dar și pentru mulți primari care consideră că resursele financiare ale unei asociații de părinți ar trebui folosite pentru cheltuieli de întreținere a unor clădiri care sunt proprietatea consiliilor locale;
  • Introducerea bacalaureatului diferențiat;
  • A fost pornită o dezbatere cu idei foarte utile pentru învățământ, dar, din păcate, nu mai vorbește nimeni de acele modificări care puteau aduce o repornire a învățământului românesc;
  • Știu că sună dur, dar eu consider că titularizarea ”pe viață” aduce numai deservicii învățământului. Sub umbrela acestei titularizări, apar plafonarea, inconsecvența în pregătirea pentru clasă, dezinteresul față de feedback-ul dat de elevi și părinți etc; soluția ar fi să existe posibilitatea ca, o dată la 3 ani sau 5 ani sau 4 ani, depinde de ciclu, să existe o evaluare pentru perioada anterioară și, în urma acestei evaluări, să îți fie reconfirmată titularizarea în școala în care ești titular sau nu;
  • Încurajarea autonomiei fiecărei unități de învățământ. Fiecare școală este o entitate cu caracteristici proprii și nu se pot aplica rețete universal valabile. Colectivul din fiecare unitate, echipa managerială știu întotdeauna cel mai bine ceea ce au de făcut pentru rezolvarea problemelor. Din păcate, în rândul multor ”directori” de școală există ideea că este mai comod să se implice inspectoratele sau primăriile în rezolvarea problemelor;
  • Încurajarea autonomiei cadrului didactic la clasă;
  • Obligația școlilor de a asigura programe tip școală de vară în perioada vacanței de vară, organizate și supravegheate de cadrele didactice din școală.

Ce nu ar trebui să se mai întâmple și ce ar fi de corectat

  • Suntem într-o societate cu economie liberă și tâmpenia cu editura unică nu trebuie să se mai întâmple. Manualele apărute pe piață, în acea perioadă, au fost foarte slabe și ca prezentare, dar, cel mai important, din punct de vedere al conținutului.
  • Trebuie să se renunțe a se schimba manualele școlare doar de dragul schimbării. Eu am avut anul trecut clasa a II-a. Nu am înțeles încă nici acum de ce a fost nevoie să se schimbe manualele școlare de la clasa a II-a și clasa I, în condițiile în care programa școlară nu s-a schimbat și, plus de asta, de ce au adus în sistem niște manuale prost tehnoredactate și cu un suport digital care oferă numai manualul în format PDF. Nu-s suficienți bani în sistem și cei care hotărăsc îi risipesc și pe cei pe care îi avem.
  • Ce facem cu manualele de educație fizică? Care este rolul lor? Una-i teoria și alta-i practica! Avem profesori de educație fizică la ciclul primar. Sportul înseamnă mișcare, în primul rând. Ce facem cu manualele de Consiliere și orientare? Dirigenție, pe înțelesul tuturor. Există o metodologie a stabilirii tematicii orelor de dirigenție. Elevii și părinții s-ar putea să nu aleagă teme care sunt propuse în manual. Eu am avut bucuria de a continua cu două dintre clasele mele de la primar și ca profesor diriginte. Cine are posibilitatea, să o facă! Este minunat! ORA de DIRIGENȚIE ESTE O ORĂ DE INTIMITATE ÎNTRE TINE CA DIRIGINTE ȘI ELEVII TĂI! PENTRU ASTA NU ESTE NEVOIE DE MANUAL;
  • Respectarea strictă a ordinului de ministru privind structura anului școlar, eliminarea ”punțilorîntre zile în interesul industriei turismului și acordarea posibilității fiecărei școli ca, în caz de dispoziție a comitetului pentru situații de urgență, să își poată desfășura activitatea dacă local nu sunt probleme grave. Au fost mult prea multe situații, în ultimii ani, în care se puteau desfășura cursurile în anumite zone și totuși adresa de la comitetul pentru situații de urgență nu îți permitea să faci cursuri;
  • De la an la an, în fiecare vară, cu toate că școlile introduc rezultatele de la evaluările naționale de la clasa a II-a, a IV-a și a VI-a pe o platformă dedicată în acest scop, ni se cere o situație centralizatoare în Excel pe fiecare dintre clasele enumerate mai sus pentru a se face o centralizare națională. În fiecare an, machetele vin cu greșeli destul de mari de concepere, în sensul că nu prea corespund mereu cu obiectivele pe care s-a primit cod (spre exemplu, anul acesta la Scris – clasa a II a, macheta avea obiective în condițiile în care caietul de test, caietul profesorului și fișa de evaluare aveau numai patru obiective pe care se dădeau coduri). Stau și mă întreb cât de ”relevante” vor fi centralizarea și interpretarea de la clasa a II-a, scris la nivel național;
  • De ani de zile, constat că acele cursuri de formare profesională se rezumă, pentru fiecare parte, la partea ”practică” în sensul că instituția formatoare se mulțumește cu faptul că a mai bifat o acțiune și și-a încasat banii (indiferent de forma de finanțare a cursului), cursantul se mulțumește cu acele credite, dar ce vină are elevul? Care este plusvaloarea adusă la clasă de fiecare cadru didactic în urma participării la cursuri de formare? Ce schimbări aduce acel curs la clasă? Care este eficiența financiară pe termen lung? Ideea este că s-a întâmplat și se întâmplă acest lucru. Trebuie regândit efectiv modul de evaluare a finalizării cursului prin integrarea în activitatea de la clasă;
  • S-a încercat dotarea școlilor cu material pentru informatizare, pierzându-se din vedere că în multe școli nu există oameni pregătiți să folosească acele materiale. Programele SEI privind dotarea școlilor cu cabinete AeL au pus carul înaintea boilor, în sensul ca pe multe dintre ele s-a pus praful până s-au uzat moral, iar altele nu au fost folosite în scopul în care au fost echipate. Era mai simplu să formezi niște oameni la modul cel mai serios, o evaluare foarte drastică, iar școlile cu oameni care au promovat examenul primeau dotarea necesară;
  • Programul ”Internet în școala ta” – un fiasco: rata de download și upload foarte mică, lipsa programului de mentenanță, conexiunile nu au fost folosite decât foarte sporadic; actualmente materialele au rămas în școli, dar nici nu știm care este soarta programului;
  • Corpul profesoral ar trebui să se regăsească în ministrul care conduce ministerul: prea multe schimbări de miniștri, prea mulți miniștri care nu prea cunosc problemele sistemului.

Are nevoie școala de investiții?

  • ”Școala Gimnazială ”Dimitrie Ion Ghica” Radovanu, școala în care predau, are nevoie de investiții, așa cum au nevoie foarte multe școli din mediul rural din România. Din toamna acestui an, localul A (cel mai nou al spațiului școlar) intră în reabilitare printr-un program PNDL, obținut de primărie. Se pune acoperiș, se realizează încălzirea centrală, se schimbă pardoseala, tâmplăria, mobilierul și instalația electrică. Contractul este semnat din 2017 cu firma care a câștigat licitația pe SICAP și sperăm să se înceapă lucrările din această toamnă și să se respecte termenul de execuție. Finanțarea fiind asigurată, sunt șanse mari ca ceea ce s-a propus să fie și executat. Rămâne de văzut cât de repede, pentru că noi, românii, suntem celebrii în respectarea termenelor de execuție a lucrărilor.”

Proiectele de la clasă

  • ”Proiecte ambițioase am avut mereu cu elevii mei și mi-a plăcut să fac față provocărilor. După integrarea orelor de TIC la clasă și folosirea TIC la orele de curs, am trecut la folosirea platformelor de învățare și evaluare (Quizstar, Google Classroom), la folosirea codurilor QR la testele de evaluare, la folosirea tablei inteligente la fiecare oră de curs, la folosirea aplicațiilor digitale stil joc (Kahoot, LearningApps), la folosirea unor elemente simple de algoritmi și programare, folosind un limbaj grafic, încă din clasa I. Pe tot parcursul clasei a II-a, am integrat telefonul și tableta în activitatea de zi cu zi la clasă.”
  • Proiectele pentru clasa a III-a:
      • folosirea kitului de realitate virtuală în orele de curs (kit propriu, dar și un parteneriat cu o firmă din București – fără obligații financiare);
      • punerea bazelor unui atelier de robotică la nivelul clasei;
      • derularea proiectului cu finanțare de la Asociația TechSoup – ”Povești cu… Scracth”partea a doua de inițiere în limbajul de programare Scratch (partea I s-a derulat în clasa a II-a, tot printr-un proiect finanțat de Asociația TechSoup);
      • introducerea dronelor în activitatea de la clasă – studierea mediului înconjurător, puncte cardinale, dirijarea unei drone de pe telefon;
      • continuarea proiectului de folosire a tabletei/telefonului în procesul instructiv-educativ de la clasă, folosirea cloud-ului și a unor aplicații educative la toate orele de curs.

Citește și:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.