Elevii transpun lecturile în desene și descifrează textele cu ajutorul altor discipline. Profesoara de română: „Eu nu vreau să las niciun copil în urmă”

Cea mai mare realizare a profesoarei Daniela Danka este să vadă cum un copil se ridică de la o notă mică. Nu vrea să lase niciun elev în urmă și pentru acest lucru, la orele de română, folosește metode prin care copiii să înțeleagă textele citite, să își însușească noțiunile predate, să le stimuleze creativitatea și gândirea critică. La literatură, de exemplu, elevii transpun în desene ceea ce citesc ori realizează hărți în care așază personaje, întâmplări. Zilele trecute, elevii clasei a VII-a au creat o astfel de hartă și au aplicat noțiuni de matematică, educație financiară și geografie. Un proiect transdisciplinar, care îi atrage pe copii și prin care ei ”rețin foarte multe lucruri și fac conexiuni între noțiuni”. Daniela Danka pune accent pe literație, organizează activități remediale și cu fiecare generație construiește ”o relație de apropiere”: ”Suntem cu toții oameni.”

Daniela Danka (foto) este profesoară de limba și literatura română la Școala Gimnazială Roșia din județul Sibiu. La ”Gala Profesorul Anului din Mediul Rural” 2023 a câștigat premiul III, la categoria ”Dezvoltarea literației”. A fost nominalizată de membri ai comunității, printre ei numărându-se un elev care a terminat clasa a VIII-a. Un copil care a pornit de la ”un nivel scăzut” și a ajuns să ia nota 5 la examenul de Evaluare Națională, la limba și literatura română.

”Pentru mine, cea mai mare realizare este atunci când văd evoluând un copil de la o notă mică. Am și elevi care învață foarte bine, dar parcă mulțumirea sufletească este mai mare atunci când reușești să ridici un copil, să îl duci de la 1 la 5”, mărturisește profesoara.

Daniela Danka este de 17 ani în învățământ. În primii 8 ani, a predat la Școala Waldorf din Roșia, unde a început încă din primul an de facultate, ca profesor necalificat de limba și literatura română. A trecut la învățământul tradițional în 2013 și a devenit profesoară chiar în școala în care a fost elevă. Experiența în alternativa Waldorf i-a fost de mare ajutor și a adus la clasă metode de predare descoperite încă din primii ani la catedră, în cadrul unor cursuri organizate în Elveția, Germania, Austria sau Italia.

Una dintre ele este metoda artistică. La ora de literatură, după fiecare text citit, elevii realizează desene. ”Încerc să le dezvolt copiilor creativitatea și gândirea critică punându-i să deseneze ceea ce au citit. Nu desenează doar așa pentru că nu avem ce face la oră, ci efectiv pe momentele subiectului. Desenul îi ajută și le place foarte mult. Cei mai mulți sunt talentați și ei nu știu acest lucru și îl descoperă acum”, spune profesoara.

Încă din clasa a V-a, elevii adună toate desenele într-un portofoliu de limba și literatura română, iar la finalul fiecărui an școlar, primesc o notă: ”Ei merg cu același portofoliu până în clasa a VIII-a și le place foarte mult să vadă cum evoluează de la un an la altul.”

Harta textului

O altă metodă folosită de profesoara de română este harta textului, o metodă modernă de predare-învățare. Elevii citesc o carte sau un fragment din manual și pun în imagini ceea ce au înțeles ei din text, de la personaje până la momentele subiectului.

În această săptămână, elevii clasei a VII-a au realizat acest tip de hartă pornind de la textul-suport „Toate pânzele sus!”. A fost un proiect transdisciplinar, în care ei au descifrat textul utilizând tehnica colajului și aplicând noțiuni de educație financiară, matematică și geografie.

”Am îmbinat educația financiară, matematica, geografia și educația plastică cu limba și literatura română. În general, eu încerc să îi responsabilizez pe copii în ceea ce privește banii, iar la <Toate pânzele sus!>, ei au încercat să afle cât ar costa în zilele noastre o deplasare cu vaporul pe toată ruta pe care a mers Speranța, vasul din carte, și dacă ar fi mai ieftin cu avionul. Au făcut calcule și au folosit noțiuni de matematică inclusiv la calcularea distanței între porturile unde a acostat Speranța. În Atlasul lumii, au căutat exact punctele descrise și menționate în text și am trecut astfel și prin geografie, iar educația plastică am folosit-o pentru a realiza acea hartă a textului, cu imagini”, povestește Daniela Danka.

Ore în amfiteatru

Elevii au prezentat proiectul la care au lucrat atât acasă, cât și la ore, în aer liber. Amfiteatrul școlii este o construcție din piatră, care aparține de fapt Școlii Waldorf (școală-structură care se află în aceeași curte cu Școala Gimnazială Roșia) și care a fost construit în vara anului 2006 de o echipă de profesori și elevi din Italia, tot de la o școală Waldorf.

”Fiind în aceeași curte, putem să mergem acolo ori de câte ori ne dorim”, precizează profesoara de română, care organizează multe ore în acest loc. De ce? ”Pentru că elevilor li se pare ceva inedit să nu stai în sala de clasă. Chiar dacă este tot învățare, pentru ei este altceva. Ieșim săptămânal, iar astăzi chiar ei au zis că ar fi frumos să mergem acolo să prezentăm harta <Toate pânzele sus!>. Învățăm în amfiteatru, citim în amfiteatru, este ceva care le place.”

Elevii, profesori pentru o oră

Pe lângă harta textului, Daniela Danka folosește la clasă și alte metode activ-participative (lectura predictivă, cubul, cvintetul, SINELG, jocul de rol, explozia stelară, mozaicul, Știu-Vreau să știu-Am învățat, brainstorming-ul), dar și jocuri didactice (jetoane pentru inventarea poveștilor, Dixit), fără a omite metodele tradiționale pentru că ”fără ele, nu se poate”.

”Cubul” este o metodă utilizată foarte des în clasă: ”Această metodă presupune împărțirea clasei în șase echipe. Aruncăm cu zarul și fiecare echipă trebuie să asocieze ceva dintr-un text sau să rezolve o cerință la gramatică, să analizeze, să aplice anumite concepte, să descrie, să compare, să argumenteze. Argumentarea este foarte importantă. Întotdeauna eu îi învăț pe copii să își spună propria părere, dar cu argumente, și acest lucru îi ajută foarte mult. De asemenea, lucrul în echipă le place foarte-foarte mult, pentru că nu se simt timorați, ca atunci când îi ridici în picioare și nu știu poate un anumit lucru. Ideea nu este de a-l intimida pe copil, ci de a-l valoriza.”

Tot pentru a-i încuraja și a le da încredere, Daniela Danka le oferă elevilor ocazia să fie, o dată într-un an școlar, profesor de română pentru o oră. Fiecare copil primește un subiect de predat, se pregătește pe baza materialului primit și predă atât profesoarei, cât și colegilor săi: ”Acest lucru le place foarte mult, îi responsabilizează și îi valorizează.”

De asemenea, copiii realizează lapbook-uri (”metodă de sintetizare a noțiunilor învățate și modalitate de stimulare a învățării și a creativității”), dar și machete după textele citite. Acest lucru se întâmplă atât la orele de limba și literatura română, cât și la opționalul pe care profesoara îl susține săptămânal la fiecare clasă, de la a V-a până la a VIII-a – ”Lectură, artă și imaginație”. Ultima dată, de pildă, elevii clasei a VIII-a au avut ”Cititorul din peșteră” de Rui Zink, ”o carte care abordează și empatia, și toleranța, și lectura”, au făcut harta textului și acum au ca temă să transpună subiectul cărții într-o machetă. Cu o astfel de machetă, realizată pentru cartea ”Insula misterioasă” de Jules Verne și construită din materiale reciclabile, elevii profesoarei din Roșia au câștigat în 2019 locul I la festivalul-concurs ”CDIdei în cărți”.

Activități remediale. Literație

Pentru copiii care au decalaje în învățare, Daniela Danka organizează activități remediale. Spune că, în clasa a V-a, vin elevi pregătiți, dar și elevi care citesc greu sau, chiar dacă știu să citească, nu înțeleg ce au citit.

”Prin activități remediale, încerc să îi ajut pe acești copii să ajungă la nivelul clasei a V-a, iar metodele de la clasă, precum harta textului, le folosesc tocmai în ideea de a rămâne ei cu ceva. Prin astfel de metode, ei rețin foarte multe lucruri, fac conexiuni între noțiuni. Eu niciodată nu pun accent pe minusurile elevilor, ci pe plusurile lor”, spune profesoara.

Orele remediale le ține la sediul Asociației APAR (Waldorf) din Roșia, dar lucrează și la clasă, separat, cu elevii care au nevoie de recuperare. A descoperit metode și practici de dezvoltare a literației la Fundația Noi Orizonturi și le aplică de câțiva ani.

”Eu mă axez foarte mult pe literație, care înseamnă citit, scris, socotit, înțelegerea textului. Am început cu proiectul <Laboratorul de literație> și, în ultimii patru ani, am lucrat anual cu câte patru elevi care chiar aveau un nivel scăzut de literație. Îi învățam literele, îi învățam să citească pe silabe pentru a ajunge la un nivel cât de cât acceptabil. Eu nu vreau să las niciun copil în urmă și cred în schimbarea în pași mărunți, dar suficienți de mari încât să aduci schimbarea. Îmi place să văd diferența și de la o săptămână la alta, să văd un copil care nu avea nicio preocupare pentru citit cum ridică acum mâna în clasă și își dorește să citească el textul, să rezolve el exercițiul sau să iasă la tablă. Nu toți copiii reușesc să citească o carte întreagă, dar important este că citesc toți, fie și un fragment din manual. Pur și simplu, exercițiul lecturii este un progres”, declară profesoara.

Acum doi ani, a adus în școală și proiectul ”Școala cu scLipici”, tot al Fundației Noi Orizonturi, fiind coordonator și profesor-voluntar. Vara aceasta au participat la activități, timp de două săptămâni, 40 de elevi, de la clasa pregătitoare până la clasa a VI-a, iar în vara lui 2022 au venit nu mai puțin de 60 de elevi: ”Am lucrat atunci cu toți, și cu cei care aveau nevoie să ajungă la un anumit nivel, și cu cei care erau la nivelul clasei, dar au dorit să vină, iar aceștia chiar ne-au ajutat, au fost un fel de elevi-mentori. I-am implicat foarte mult pentru că și elevii de un nivel mai ridicat trebuie să se simtă valorizați. Ei se simt foarte bine când sunt profesori pentru ceilalți. Aș vrea să-i transmit, cu această ocazie, recunoștința domnului profesor Ion Cumpănășoiu, președintele Asociației APAR Roșia, pentru că a sprijinit Școala de vară din acest an cu o masă caldă, zilnic.”

Relația cu elevii

În același timp, Daniela Danka acordă o atenție deosebită relației pe care și-o construiește cu elevii, poate cheia implicării acestora la ore și a obținerii unor rezultate dorite. Le înțelege nevoile, problemele – poate și ”pentru că sunt fostă elevă a școlii și sunt din sat” – și are ”o relație foarte bună” cu ei.

”Încerc să le transmit empatie și primul lucru pe care îl fac, atunci când începe un an școlar, este să creez o punte între mine și copii. Întotdeauna, între mine și ei există o relație de respect reciproc. N-am avut niciodată probleme de comportament la orele mele, dar nici nu intru în sala de clasă și mă apuc direct de lecție. Încep cu un exercițiu de spargere a gheții, îi întreb cum le-a fost ziua, cum au dormit… Încerc cumva să mă apropii de ei. Suntem oameni și nici funcția – eu am fost director adjunct al școlii – și nici faptul că eu am o pregătire mai avansată decât ei sau familiile lor nu mă fac pe mine mai om decât sunt ei. Suntem cu toții oameni. Eu am un băiețel și întotdeauna mă gândesc dacă ceea ce fac eu la clasă, dacă felul în care mă comport eu cu elevii mei ar fi potrivit și pentru el. Așa cum mie mi-ar plăcea să fie tratat copilul meu și cum lui i-ar plăcea să fie tratat de către cadrele didactice, sunt convinsă că așa își doresc și elevii mei”, mărturisește profesoara.

Daniela Danka învață la rândul ei, învață tot timpul. Acum face o a doua facultate (este studentă în anul III la Facultatea de Litere și Arte, licență, la Științele informării și documentării) și urmează Masterul pe Studii curatoriale – anul II (”o pasiune a mea pe care am vrut să mi-o îndeplinesc neapărat”). Participă la cursuri de formare și sunt ”poate, sute de cursuri de formare profesională” la care a mers în toți anii de învățământ, gratuite sau plătite de ea: ”Cursurile de formare mi se par foarte utile. Trebuie să fii la zi, apar atâtea noutăți, atâtea metode noi… Eu învăț și de la copii diverse lucruri, cu atât mai mult de la aceste cursuri de formare. Trebuie să fii pasionat de ceea ce faci și să știi că mergi la aceste cursuri pentru a-ți îmbogăți activitatea.”

Profesor-voluntar

Daniela Danka lucrează și cu elevi din țară la limba și literatura română. Anul trecut, într-un proiect derulat de Teach for Romania, a pregătit timp de trei luni, online, trei elevi de clasa a VIII-a pentru examenul de Evaluare Națională. De asemenea, s-a înscris ca profesor-voluntar în proiectul ”Adoptă intelectual un copil” al Asociației For Life și va ajuta la română, tot online, elevi din alte județe.

”Mi se pare un lucru fantastic să pot să ajut și copii din țară. Însă și aici, pe viitor, voi încerca să fac activități remediale nu doar cu copiii din Roșia, dar și cu cei din Cașolț, prin Asociația <Hai din pantofi în bocanci> cu care eu colaborez. Acum, la sediul asociației, punem la punct deschiderea unei biblioteci, care va fi la dispoziția oricărui copil și adult care dorește să împrumute o carte sau să participe la activitățile pe care doresc să le realizez acolo. În acest an școlar, mi-am propus ca activitățile de lectură să le fac și în alte spații decât cele din școală. Copiilor le place foarte mult să iasă din spațiul școlii”, mai spune profesoara Daniela Danka.

Sursa foto: Arhiva personală – prof.Daniela Danka

Citește și:

• Lectura ca abilitate de viață. Mira, olimpică națională: „Profesoara de română ne surprinde cu activități interesante. În clasa a VI-a, am făcut book-trailer”
• Ora de română, cu basme create de elevi, pantomimă și teatru de umbre. Profesoara Carmen Antohe: „Copiii au creativitate, sunt foarte inventivi”
• Paula Epurianu, o profesoară care a renunțat la „șabloane”: „Cobor mult mai aproape de nevoile copiilor și ei se deschid foarte ușor către mine”
• Ora de română la liceu. Elevii împachetează „Enigma Otiliei” în cutii de pizza și imprimă scene din „Maitreyi” pe tricouri albe FOTO