Învățătoarea Laura Oprea folosește aplicațiile digitale la clasă din 2018. A fost metoda aleasă pentru a face învățarea mai atractivă, într-un moment în care simțea că îi ”pierde” pe unii dintre elevi. A decis atunci să facă o schimbare, să predea ”altfel”, pornind de la preocupările copiilor, de la ceea ce lor le place. Așa a adus tehnologia la ore și copiii au învățat la Română, Matematică, Istorie sau Geografie ”jucându-se” în WordArt, Mozaik 3D, Canva sau Stop Motion Studio. Lecțiile au devenit mai dinamice, copiii s-au implicat mai mult, iar cei cu un ritm de învățare mai lent au progresat. Învățătoarea a împletit astfel învățarea tradițională cu cea digitală și a demonstrat că folosirea telefoanelor la școală, cu măsură și în scop educativ, poate duce la rezultate remarcabile. ”Ideea este să faci copilul să învețe și altfel. Digitalul face parte din evoluția noastră și trebuie să ne adaptăm”, spune Laura Oprea.
Laura Oprea (foto), învățătoare la Școala Gimnazială nr. 18 din Galați, a început să folosească tehnologia la ore după ce a participat la programul ”Îndreptar digital”. ”A fost scânteia care a declanșat motorul”, povestește învățătoarea. Se întâmpla în 2018, când elevii săi treceau în clasa a III-a.
Școala în care predă este o școală de cartier, unde învață și copii care provin din medii mai puțin avantajate. Pentru că unii dintre ei absentau, învățătoarea și-a propus să facă schimbări în stilul de predare pentru a-i atrage să vină la școală. ”Ajunsesem într-un punct în care simțeam că îi pierd pe acești copii. Am zis că trebuie să fac ceva ca să îi atrag și aici a fost cea mai mare provocare”, spune Laura Oprea. Soluția a venit din discuțiile cu elevii, prea mult vorbeau despre jocuri și, într-o zi, și-au adus telefoanele la școală. A fost începutul unei învățări altfel, care s-a întins până la finalul clasei a IV-a, în care învățătoarea a folosit aplicațiile digitale pentru predare, consolidare și evaluare, alături de metodele tradiționale și cele experiențiale.
„Învățăm jucându-ne!”
”Sunt adepta lucrului făcut diferit. Vreau să ieșim un pic din acele tipare cu care am fost obișnuiți și să facem lucrurile altfel”, mărturisește învățătoarea care a desfășurat la clasă, timp de doi ani, proiectul Educația în era digitală – „Învățăm jucându-ne!”.
La început s-a lovit de reticența părinților, însă aceștia au înțeles până la urmă că ”ideea este să faci copilul să învețe și altfel, folosind digitalul” și exploatând ceea ce lui îi place. ”Ce înseamnă educație digitală din punctul meu de vedere? Să îl faci pe copil capabil să utilizeze informația pe care el o găsește pe internet în scopuri educative, să învețe ceva din ea, să o aplice în diverse situații. Tehnologia pe care copiii o au la îndemână nu trebuie să fie doar un instrument de prezentare de conținuturi, ci să ducă la o modificare în comportamentul acestora de a învăța, de a gândi, de a vedea lucrurile”, declară învățătoarea.
O altă problemă a fost că, la acel moment, nu toți elevii aveau telefoane. Văzând însă că ”treaba este serioasă”, cei mai mulți și le-au procurat, doar doi nu au avut această posibilitate și au lucrat de pe telefonul și laptopul învățătoarei: ”Am început ușor-ușor. Sarcini pe care le făceam în mod tradițional le-am realizat folosind aplicațiile pe telefon sau platformele pe laptop. Aveam videoproiector, grupul clasei, iar copiii se puteau contecta la internet. Aici contează și ce dotări ai în clasă, dacă ești la o școală care îți permite acest lucru. Noi am avut condițiile necesare din punctul acesta de vedere.”
Aplicațiile folosite la ore
Lecțiile la Română, Istorie sau Geografie s-au dovedit astfel foarte atractive pentru copii atunci când au folosit aplicația WordArt. Fie că învățau semnele de punctație sau substantivul, fie că făceau caracterizarea unui personaj sau învățau formele de relief, faptul că puteau scrie pe telefon ”era altceva”.
”Pe ei îi atrăgea, pentru că puteau să lucreze cu telefonul. Dacă le dai telefonul în mână, ei sunt cei mai fericiți. Având și grupul clasei pe Facebook, trimiteau în timp real ceea ce lucrau, proiectam pe videoproiector și discutam. Erau sarcini pe care le-am fi făcut și în caiet în mod tradițional, dar am ales să diversific modalitatea de realizare, folosind digitalul”, explică învățătoarea.
Tot în WordArt au lucrat elevii și la ora de Matematică, când au învățat figurile geometrice, iar prin aplicația Stop Motion, au putut fotografia fiecare etapă în care au construit cu bețișoare și plastilină un corp geometric. Rezultatul final era un filmuleț care arăta, înlățuind imagine cu imagine, cum a luat naștere acel corp. Aceeași aplicație a fost utilizată și la Științe, copiii surprinzând în fiecare zi cum crește o plantă. ”A fost o mare plăcere pentru ei”, își amintește învățătoarea.
O adevărată ”aventură” a fost folosirea platformei Mozaik 3D. Cu două perechi de ochelari, lecțiile de Științe sau de Geografie au fost transformate în adevărate călătorii în timp și spațiu. Cei 16 copii au putut vedea în format 3D tot felul de filmulețe și curiozități despre dinozauri, sate sau orașe. ”Cum altfel poate învăța copilul mai bine și mai simplu? Decât să îi povestesc și el poate nu înțelege sau nu este atent, pentru că sunt mulți factori care îl pot distrage de la oră, mai bine folosesc această aplicație și îi captez atenția, totul fiind diferit. Nu pot să exprim în cuvinte ce a însemnat pentru ei utilizarea platformei Mozaik 3D”, povestește învățătoarea.
Cum i-a schimbat pe copii digitalul
Laura Oprea a căutat tot timpul să asigure un echilibru între învățarea clasică și cea digitală, astfel că aplicațiile au fost folosite ori de câte ori a considerat că sunt utile, dar nu oră de oră: ”Nu vreau să se înțeleagă că stăteam numai cu telefonul în mână. Sunt adepta folosirii caietului, a scrisului de mână, știu foarte bine ce înseamnă ca un copil să știe să scrie corect. Foloseam aplicațiile când și când, în funcție de tema avută în planificare.”
Despre cum i-a schimbat pe copii folosirea aplicațiilor digitale, învățătoarea spune că ”alta a fost deschiderea lor față de școală”. În primul rând, copiii nu au fost stresați pentru că ”doamna a coborât la nivelul lor”, știind că <dacă un copil nu poate învăța în felul în care îi predai, îi predai în felul în care el poate învăța.>
”Cred că lucrul acesta l-am făcut și eu. Ei au fost foarte încântați, factorul de stres nu a mai fost prezent. În fiecare zi mă întrebau dacă jucăm Kahoot, iar a doua întrebare era ce aplicații mai învățăm. Erau foarte relaxați.
Pe elevii mai timizi sau pe cei cu un ritm mai lent de învățare am reușit să-i antrenez mai mult în activitățile noastre. Folosirea acestor aplicații le-a oferit un sentiment de siguranță, nu mai erau stresați de faptul că poate nu știau să rezolve ceva, deoarece învățam împreună.
Pe de altă parte, copiii au început să creeze ei teste Kahoot. Din dorința de a juca Kahoot, făceau teste acasă și veneau cu ele la școală. Este mare lucru să aibă capacitatea de sinteză și să încerce să transforme niște informații acumulate la școală într-un test Kahoot… Apoi, descopereau ei alte aplicații, îmi spuneau și învățam și eu odată cu ei. Era o atmosferă… Veneau cu plăcere la școală, chiar și cei care înainte absentau. Gândeau probabil că eu îi înțeleg și mă joc cu ei, dar noi nu făceam altceva decât să învățăm jucându-ne”, spune învățătoarea.
În luna martie, când s-au închis școlile, învățătoarei i-a fost la îndemână să treacă orele în online. Elevii săi erau obișnuți cu platformele digitale, iar colegii de catedră, mai în glumă, mai în serios, vorbeau despre ”déjà-vu”-ul pe care aceasta l-a avut încă de acum doi ani.
”Pe noi nu ne-a luat prin surprindere, dar sunt de acord că nu este ușor să faci predare în online. De aceea, trebuie să găsești acea cale comună în care să rezonezi cu elevii. Dacă nu rezonezi cu ei, niciodată nu vei reuși să ai rezultate”, precizează învățătoarea.
De la capăt cu o nouă generație
Laura Oprea are acum clasa pregătitoare. Un nou început de drum în care trebuie să discute cu părinții și să le explice de ce folosește aplicațiile digitale și care sunt avantajele.
Unii dintre copii au văzut ce face învățătoarea anul trecut, în septembrie, când a fost organizată tradiționala întâlnire dintre elevii de clasa a IV-a și copiii din grupa mare de la grădiniță, viitorii școlari. Și acum ei își amintesc despre experimentul cu vulcanul:
”M-am gândit ce pot să fac ca să îi atrag pe cei mici, cărora nu le menții atenția mai mult de 15 minute. Am creat un adevărat laborator, cu instrumentele de lucru aferente și i-am invitat să experimenteze. Am folosit aplicația Quiver. Copiii au colorat un vulcan, iar cu ajutorul aplicației au putut vedea vulcanul în format 3D, cu sunete și trepidații, exact ca atunci când erupe. Au fost foarte încântați. Am făcut și experimentul clasic cu vulcanul care erupe: oțet, bicarbonat și colorant, am folosit microscopul digital și am observat păianjeni, furnici, nisip, scoici, frunze, tot felul de lucruri, iar ei erau fascinați când vedeau pe videoproiector lucrurile acestea mărite.”
Fiind la început de școală, copiii nu au încercat încă aplicațiile digitale, însă învățătoarea și-a propus ca, din semestrul al doilea, acestea să nu mai rămână o ”necunoscută”. ”Încetul cu încetul, la nivelul lor”, punctează Laura Oprea. Primul pas a fost să îi învețe pe copii să folosească Google Classroom, în cazul în care școala va trece în scenariul roșu, și să exerseze puțin, în ”Școala Altfel”, aplicația Chatter Pix.
Învățarea prin descoperire
”Sunt în continuare adepta educației digitale. Copilul trebuie să fie pus în situația de a învăța și altfel, nu numai cu cartea și cu caietul”, subliniază Laura Oprea. Își amintește că una dintre aplicațiile preferate ale copiilor din generația trecută a fost cea care le oferea realitatea augmentată, Mozaik 3D.
”Este clar că elevii învață mai ușor în momentul în care sunt puși în situații atractive de învățare. Noi funcționăm în sistemul step by step care este diferit de sistemul tradițional și l-am ales din motivul acesta, pentru că îmi place să fac învățarea altfel, nu doar să le dictez copiilor și ei să memoreze. Facem multe activități practice, experimente, îi las pe copii să descopere”, explică învățătoarea.
În topul aplicațiilor preferate de elevi s-a numărat și Kahoot (”cea mai simplă metodă de a evalua”), dar și QR Generator și Coreader: ”Merg în tandem aceste două aplicații și după ce s-au obișnuit cu ideea, îmi trimiteau mesaje codate: Am terminat, ce fac acum? Sau când a fost ziua unei fetițe: Doamna, când pot să împart bomboane? Mă bucuram pentru că reușeau să treacă de acele bariere ale lecției și îl foloseau și în alte situații.”
”Eu așa doresc să îmi formez elevii. Să fie capabili să pună în practică tot ceea ce învață. Degeaba înmagazinează un munte de informații, dacă în momentul în care sunt puși într-o situație anume, nu știu ce să facă”, mai spune învățătoarea din Galați, unul dintre câștigătorii din acest an ai selecției naționale ”Creatori de educație”.
Foto: Arhiva personală – înv. Laurea Oprea
Citește și:
- Cum a reușit o învățătoare să facă temele mai atractive pentru copii: Ziua pe dos, caiete schimbate între colegi și un bilet de aur pentru ziua fără teme
- Întâlnirea de dimineață, la clasele primare. Claudia Badiu: Un moment în care pregătim terenul pentru învățare și țesem plasa de siguranță emoțională
- Învățătoarea care a reinventat orele de scriere la clasa I: Scrisul este un fel de punte a suspinelor pentru elevi. La noi a fost un an deosebit de prietenos