Într-un sat din Timiș: La umbra unui copac, pe pături, zeci de copii se strâng de două ori pe lună în jurul ”Cufărului cu povești” FOTO

0

Când vine „mașina de la Timișoara”, vestea se duce repede în sat. Zeci de copii se adună și ascultă povești pe pături, la umbra unui copac, desenează, modelează și află lucruri pe care nu le-ar fi bănuit. Unii dintre ei nu știu să citească, însă acceptă provocarea de a-și imagina o lume desprinsă din cartea ce le-a fost citită. De două ori pe lună, viața la țară este altfel pentru ei. O învățătoare și o educatoare, alături de voluntari, deschid ”cufărul cu povești”, îi poartă într-o călătorie a cărților și le stârnesc creativitatea în activități de care ei nu au altfel parte. Bucuria copiilor este și mai mare în momentul în care primesc ”un cadou”. Fie că este o carte, fie că este un măr sau o clătită, mașina de la Timișoara nu vine niciodată fără o mică recompensă pentru copiii din Bencecu de Jos.

Vizitele de la oraș primite de copiii din Bencecu de Jos, un sat din Timiș, au început în luna martie, odată cu declanșarea pandemiei. Inițial, mașina venea cu alimente, iar de la 1 iunie și cu cărți. De atunci, învățătoarea Andrada Mazilu și educatoarea Alina Iga, alături de voluntari, poposesc în sat de două ori pe lună și aduc ”cufărul cu povești”, cărți de colorat, creioane, plastilină și, de fiecare dată, ”ceva” pentru copiii din sat. Uneori sunt alimente, alteori cărți, îmbrăcăminte sau încălțăminte.

Cum a început totul ne povestește Andrada Mazilu: ”În luna martie a existat un apel de proiecte, iniţiat de Fundaţia Comunitară Timişoara, pentru a ajuta victimele indirecte ale pandemiei. COVID-19 a impactat viaţa a mii de copii. Chiar dacă nu au fost infectaţi, o mulţime de copii s-au confruntat cu provocări noi în ceea ce priveşte traiul zilnic. Multe familii şi-au pierdut locul de muncă, deplasările au devenit tot mai dificile şi situaţiile în care copiii nu mai aveau ce să mănânce au crescut. Două organizaţii din care fac parte, Academia Mămicilor din Timişoara şi Iniţiativă în Educaţie, au fost finanţate de către Fundaţia Comunitară pentru a le duce pachete cu hrană acestor familii.

În strânsă legătură cu departamentul de asistenţă socială, şcoală şi grădiniţă, am identificat astfel peste 100 de familii la care am ajuns în luna martie cu un pachet de alimente. Aşa a început povestea noastră cu comunitatea din Bencecu de Jos, unde am cunoscut copii veseli şi zburdalnici, care ne întâmpinau cu zâmbete pe stradă. O mică comunitate formată din aproximativ 50 de copii. Banca pentru Alimente Oradea, prin Asociația Școala Mamei Junior, ne-a sprijinit şi astfel am ajuns să vizităm familiile de aproximativ două ori pe lună.”

Cu fiecare vizită în sat, voluntarii au început să cunoască tot mai bine copiii și oamenii din sat, să le afle poveştile de viaţă şi greutăţile cu care se confruntă.

”Copiii veneau alergând de bucurie spre maşina <de la Timişoara> şi ne aşteptau cu braţele deschise. Ne străduiam să respectăm distanţarea fizică, însă nu de puţine ori am fost asaltaţi cu îmbrăţişările lor, iar mânuţele lor se lipeau de noi. Timp de câteva luni, ne-am dus să le ducem alimente. Apoi, odată ce starea de urgenţă s-a încheiat, am decis că este nevoie să facem mai multe pentru ei. Ştiam clar că singura soluţie era intervenţia în sfera educaţiei. Ne-am gândit să organizăm o activitate tematică de 1 iunie şi să le citim poveşti”, relatează Andrada Mazilu.

Cufărul cu povești

De Ziua Copilului, mașina de la Timișoara a ajuns din nou în sat, cu jucării, hăinuțe și încălțăminte donate de elevii din clasa învățătoarei Andrada Mazilu, dar, de data aceasta, și cu un cufăr plin de cărți.

În luna martie, educatoarea Alina Iga deschidea online ”Cufărul cu povești”, iar acum l-a adus fizic în Bencecu de Jos. Curioși să afle ce li se pregătește, copii care nu au cărți acasă, nu au fost niciodată într-o librărie sau copii cărora nu are cine să le citească au ascultat o poveste și au putut să își aleagă o carte.

”Cufărul cu povești” este un proiect pornit de educatoarea Alina Iga în luna martie, când și-a propus să le ofere copiilor povești online. În fiecare zi, educatoarea citea și înregistra o poveste pentru copii și continuă și acum să facă acest lucru, de trei ori pe săptămână: ”Citesc și interpretez atât povești contemporane, cât și povești clasice, iar copiii pot asculta poveștile audio la prânz sau seara, înainte de somn sau în timpul unei călătorii cu mașina sau cu trenul. „Cufărul cu povești” este un proiect de suflet, creat cu multă iubire și din iubire pentru copii și povești. Îmi doresc ca tot mai mulți copii să se bucure de el și să mă însoțească în lumea magică a poveștilor.” Poveștile din Cufăr pot fi ascultate aici.

”Pentru unii copii era prima carte pe care o au acasă. Vă vine să credeţi că există copii care cresc fără cărţi, fără poveşti? Erau aşa fericiţi de cărţile din cufăr, încât le-am promis că dacă vor citi, le dăm mai multe”, spune Andrada Mazilu.

De atunci, învățătoarea și educatoarea din Timișoara, alături de voluntari, merg de două ori pe lună în sat cu mașina plină de ”recuzită”, unde citesc și desfășoară activități în aer liber.

Când mergem, alegem un loc în fața unei case vechi, la umbra unui copac, stăm pe pături și le citesc. Îmi place apoi să purtăm discuții referitoare la ceea ce am citit, să îi provoc să se gândească și să își folosească imaginația.

Mi-aș dori să citească și ei, dar am zis, mai întâi, să ne familiarizăm unii cu ceilalți și să le citesc eu. Cumva mi-ar plăcea să lucrăm în grupuri mai restrânse pentru a-i provoca să citească și să lucreze altfel. Însă sunt și copii care merg la școală, dar nu știu să citească… La final, fie colorăm, fie modelăm. Sunt mulți copii, ei se tot adună de pe stradă și niciodată nu știm numărul exact pe care îl întâlnim acolo”, povestește Alina Iga.

La început, întâlnirea cu copiii din sat a fost o provocare, însă în timp ei s-au obișnuit cu ceea ce înseamnă o oră de lectură și participarea la activități recreative.

”Săptămâna aceasta, am fost a patra oară și am observat progrese foarte mari la copii. Au învățat să aibă răbdare, să vorbească pe rând, să urmeze indicațiile. Recunosc că ne-am atașat foarte mult de copiii de acolo”, mărturisește Alina Iga.

Andrada Mazilu remarcă, la rândul ei, progresul extraordinar făcut de micuți: ”Copiii s-au obișnuit cu regulile și au învățat lucruri elementare pe care nu le știau înainte – să spună Te rog, Mulțumesc, să stea în cerc, să nu arunce gunoaie pe jos.

Experiența unei mame-voluntar

Andrada Patroane, expert contabil de profesie și voluntar la Academia Mămicilor din Timișoara, a fost zilele trecute pentru a treia oară la copiii din Bencecu de Jos. Spune că experiența pe care o trăiește alături de acești copii este una ”minunată” și, la fiecare întâlnire, se încarcă din energia lor.

Este incredibil câtă nevoie de implicare au acești copii. Dacă prima dată când i-am cunoscut erau foarte agitați, nu aveau răbdare la poveste, nu erau obișnuiți să spună “te rog” sau “mulțumesc” sau să aștepte la rând, cu fiecare vizită lucrurile s-au schimbat. Sunt dornici să participe la activități, nu doar că au răbdare să se termine activitatea sau povestea, dar ar vrea să nu se termine. Au fost atât de captivați de activitățile de colorat și modelat cu plastilină, încât nu voiau să se ridice de la masă, nici măcar pentru a vedea ce surpriză îi așteaptă la colegele noastre”, povestește Andrada Patroane.

Mamă a unui copil de 4 ani, Andrada constată cu tristețe că ”unii dintre noi au pierdut startul în viață”: ”Ceea ce pentru copilul meu sunt lucruri normale, de exemplu cititul unei povești, pentru ei e motiv de sărbătoare. Îmi doresc ca prin aceste acțiuni, chiar dacă sunt mai rare decât ar avea ei nevoie, să le oferim o șansă în plus, să le deschidem apetitul pentru a învăța și să le oferim o șansă la educație pe măsură.”

Surprizele celor de la oraș

La fiecare vizită făcută de voluntari în Bencecu de Jos, copiii au parte și de o surpriză. Mașina încărcată de la Timișoara le aduce, pe lângă cufărul cu cărți și materiale de colorat ori modelat, mici cadouri. De pildă, la ultima întâlnire, copiii au primit creioane colorate și cărți de colorat pentru că își doreau să coloreze, dar nu aveau cu ce. Data viitoare, vor primi plastilină întrucât s-au arătat fascinați de ideea de a modela.

”Acești copii își doresc să picteze și să știe să citească. Sunt mulți copii de 8-9-10 ani care nu știu să citească și nici părinții lor nu știu. Aducând aici Cufărul cu cărți, încercăm să îi încurajăm să învețe și să citească. De fiecare dată, copiii sunt foarte încântați de tot ceea ce se întâmplă și întotdeauna le oferim câte ceva, din donațiile făcute de oamenii din jurul nostru.

Săptămâna aceasta, am primit clătite și le-am dus copiilor, data trecută am primit lubeniță, înainte ne-a sponsorizat o firmă cu fructe. Copiii s-au obișnuit și așteaptă nerăbdători. Când ajungem, deși ei nu au modalități de comunicare, nu au telefoane, nu știu cum se anunță unul pe altul, dar se adună mulți”, spune Andrada Mazilu.

Copiii, motivați de întâlnirile cu voluntarii

Așa se face că, de fiecare dată, în jurul cufărului cu cărți, se adună 30-40 de copii. Următoarea întâlnire va avea loc în august, iar voluntari care au fost până acum își doresc să se întoarcă în Bencecu de Jos. Unul dintre ei este și Răzvan Pitulice.

”Povesteam cu Andrada despre pasiunea comună legată de voluntariat, iar ea mi-a spus că va avea o acțiune de voluntariat, în scop educațional și emoțional. N-am stat pe gânduri, deoarece iubesc atât de mult copiii și am fost bucuros să știu că pot fi de folos.

A fost o reală bucurie să fiu printre suflete minunate, ce nu au încă aceleași șanse la igienă și educație, asa cum are majoritatea. Nu au încă, pentru că ei deja evoluează în această direcție, iar noi îi susținem.

Activitățile recreative, completate de informațiile oferite, i-au motivat pe copii să folosească periuța și pasta de dinți mai des, mai ales că majoritatea afirmau că nu au așa ceva acasă. Sufletele minunate s-au lipit de mine și știu că voi continua să-i vizitez, îmbrățisez și inspir”, spune Răzvan.

Foto: Arhiva personală – Andrada Mazilu și Alina Iga

Citește și: 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.