De aproape zece ani, la școala din comuna Asău, județul Bacău, există o trupă de dans a celor mici. Astăzi, 14 copii de grădiniță și din clasele primare sunt ”Stropii de speranță” care aduc, în cadrul unor spectacole organizate la nivelul școlii, povești emoționante și pline de sensibilitate. Trupa a fost creată de învățătoarea Anca-Elena Bîrzan și de educatoarea Elena Puiu și, dincolo de momentele artistice oferite, are un impact frumos în dezvoltarea copiilor. Dansul îi modelează, le inspiră încredere, îi încurajează să se exprime. ”Am observat că unii copii se exprimă mai bine, mai frumos în acest mod, își înving timiditatea, își dezvoltă sensibilitatea, sunt ei înșiși”, spune Anca-Elena Bîrzan.
Învățătoarea Anca-Elena Bîrzan (foto) a predat o vreme și un opțional în școală, „În pași de dans”, totul pornind de la o pasiune a sa mai veche. A urmat chiar cursurile unei școli de dans sportiv, iar de aici până la înființarea unei trupe a școlii a fost doar un pas.
”Plăcerea de a dansa am avut-o de copil. Sigur, pe vremea când eu eram elevă, erau mai puține posibilități de dezvoltare a acestei înclinații artistice în zona noastră. Devenind învățătoare în aceeași școală în care am învățat, la Școala Gimnazială Asău, din județul Bacău, în cadrul serbărilor școlare organizate cu diferite ocazii, realizam și un moment coregrafic. Primul dans a fost un vals vienez, cu elevii clasei I. Atât copiii, cât și părinții au fost foarte încântați: piesa era sensibilă, costumațiile erau deosebite (fetele aveau rochii lungi, eșarfe, mănuși, iar băieții pantaloni eleganți, cămăși albe, papioane)”, spune Anca-Elena Bîrzan, prof.înv.primar la Școala Gimnazială Asău.
Cum s-a ajuns la o trupă de dans a școlii
”Prinzând curaj, am început să merg cu soțul meu la o școală de dans sportiv, ce oferea astfel de cursuri și adulților”, continuă să povestească învățătoarea. Își dorea să învețe și alte stiluri ale dansului sportiv: vals lent, cha-cha, jive. În anul școlar următor, le-a propus părinților și conducerii școlii o disciplină opțională, ”În pași de dans”: ”Era altceva, o noutate în curriculumul la decizia școlii, propus până atunci.”
Inițial, a început să lucreze doar cu elevii din clasa sa, mai apoi, provocată să realizeze o parte a programului artistic cu ocazia diferitelor activități extracurriculare, organizate la nivelul școlii, a început colaborarea cu educatoarea Elena Puiu, ”un dascăl deosebit de sensibil” (foto):
”Am descoperit că avem afinități comune și că împreună am putea realiza mai mult decât coregrafii tehnice, am putea încerca să dăm acel strop de sensibilitate momentului, de care toți avem nevoie. Împreună am selectat copii de grădiniță și de clasele I-IV, cu înclinații spre dans.
Astfel am înființat la nivelul școlii trupa ”Stropi de speranță”. Am început să creăm povești coregrafice, legate de anumite teme: ”Miracolul naturii”, ”Centenarul Marii Uniri”, ” O noapte la Bethleem”, ”Arc peste timp” (cu ocazia aniversării a 130 de ani de învățământ asăuan).”
Ce înseamnă dansul pentru copii
Anca-Elena Bîrzan spune că reușita întregii activități este ”asigurată de munca în echipă, colaborarea, implicarea colegilor în realizarea decorului, a costumațiilor, a recuzitei cu valoare simbolică”. ”Foarte importantă este și partea tehnică (realizarea colajului melodic, sonorizarea), unde avem de fiecare dată sprijinul colegei noastre, Diaconu Alina. Bineînțeles și o foarte bună coordonare de ansamblu din partea drei director Vrânceanu Cătălina, o persoană inimoasă, care ne susține în realizarea proiectelor noastre”, adaugă învățătoarea.
Ce le-a încurajat să meargă pe acest drum? ”Încântarea și elanul copiilor, apoi feedback-ul din partea privitorilor ne-au motivat să creăm astfel de povești, care să stârnească emoție, să sensibilizeze, să-i facă pe copii să se simtă în centrul atenției, adevărați artiști.
Am observat cu această ocazie că unii copii se exprimă mai bine, mai frumos în acest mod, își înving timiditatea, își dezvoltă sensibilitatea, sunt ei înșiși. Când alegem melodiile, ne gândim la valorile muzicii instrumentale românești, la piese care răscolesc inimile și trezesc spiritul românesc, dar alegem și piese clasice din repertoriul internațional. Intenția este de a sensibiliza și îndrepta atenția spre această formă de frumos…
Muzica aleasă cu grijă, trecută printr-un filtru sufletesc personal, costumația rafinată, mișcările ritmate ori grațioase, deseori teatrale, stârnesc acea emoție de care sufletul omenesc are nevoie pentru a fi liber. E o libertate a trăirilor pe care fiecare o încearcă într-un mod aparte. Părinți, dascăli, copii simțim o vibrație interioară deosebită… E nevoie să conștientizăm că suntem umani, având în vedere vremurile ce trec peste noi.”
Cele mai reușite povești
Povestea dedicată Centenarului a fost una dintre cele mai reușite, mărturisește învățătoarea din Asău, ”o lecție de istorie despre adevăr, valori spirituale ale poporului nostru (credința, familia tradițională, ocupațiile străvechi ale românilor)”.
”Se pare că am ajuns la inimile privitorilor și cu ultima poveste coregrafică, <Arc peste timp>, prezentată cu ocazia aniversării a 130 de ani de la înființarea școlii noastre. Am trăit laolaltă, profesori, părinți, copii, foști dascăli și foști elevi ai școlii, acea emoție deosebită, pe care am simțit-o și la Centenar, când am conștientizat ce minunat este să simți românește!
O fostă elevă a școlii, acum profesor de limba română la o școală din Onești, ne mărturisea: <Mi-a trecut prin fața ochilor toată copilăria cu amintirile ei… Am trăit cu emoție fiecare moment.> Când în tot ceea ce faci pui suflet și recunoști că e și ajutorul și lumina lui Dumnezeu, rodul e deosebit, iar trăirea nu poate fi exprimată în cuvinte”, conchide învățătoarea.
Sursa foto: Arhiva personală – înv. Anca-Elena Bîrzan
Citește și:
- Clasa în care fiecare copil a avut ziua lui specială și învățătoarea face orele altfel: „Stârnirea curiozității este cel mai bun aliat pentru învățare”
- Claudia Badiu: ”Cred în puterea jocului și a inteligenței emoționale. Mi-aș dori ca barometrul bucuriei în clasa noastră să indice mereu cote înalte”
- Când ziua începe altfel la școală: cu o îmbrățișare și în ritmuri de dans VIDEO
