Clasa în care fiecare copil a avut ziua lui specială și învățătoarea face orele altfel: „Stârnirea curiozității este cel mai bun aliat pentru învățare”

0

Odată cu trecerea școlii în online, învățătoarea Simona Banda a încercat să spargă monotonia orelor petrecute în fața unui ecran cu momente care să le aducă bucurie copiilor, să le placă ceea ce fac și învățarea să vină mai ușor. Pentru asta a adus în clasa virtuală diferite proiecte, iar unul dintre ele a fost ”Ziua mea specială”. O zi dedicată fiecărui elev, în care și-a prezentat pasiunile, lucruri care îl atrag sau sporturi pe care le practică, iar activitățile din ziua respectivă s-au derulat în jurul temei propuse de copil. Învățătoarea a adaptat astfel conținuturile predate la preocupările elevilor, lucru care se întâmpla și în școala fizică pentru că, spune Simona Banda, de multă vreme face ”lucrurile altfel”. Duce lecțiile către sfera lor de interes, desfășoară ore în aer liber și pune accent pe învățarea prin descoperire. Își încurajează elevii să citească și are o relație deschisă cu ei. Unii  îi spun ”Simo”, lucru pe care învățătoarea îl consideră un mare avantaj.

Simona Banda (foto) este învățătoare la Școala Gimnazială „Anișoara Odeanu” din Lugoj și predă anul acesta la clasa a IV-a. Se gândește deja cât îi va fi de greu să se despartă în vară de copiii cu care a construit, în ultimii cinci ani, ”o relație foarte frumoasă”. În fiecare dimineață, își povestesc ce au făcut cu o zi în urmă sau în weekend, împărtășesc experiențe, întâmplări, trăiri și acest lucru îl face inclusiv învățătoarea. ”Este important ca ei să mă cunoască ca om și să simtă că sunt om, nu sunt doar o persoană care îi învață”, spune Simona Banda, care a păstrat întâlnirea de dimineață din clasa pregătitoare și o practică chiar și acum în școala online.

Întâlnirea durează în jur de 5-10 minute, în funcție de cât au nevoie copiii, și este momentul care dă tonul unei zile reușite. Un lucru important mai ales acum, în timpul orelor online, când copiii obosesc în fața calculatorului, își pierd răbdarea și devin mai puțin interesați. Este motivul pentru care învățătoarea a căutat să îi implice în diferite proiecte care să îi motiveze și să îi facă să participe activ la orele online.

Copiii erau obișnuiți în școala fizică să lucreze într-un mod diferit. Am încercat întotdeauna să propun subiecte din sfera lor de interes. În momentul în care am intrat în online și erau oricum bulversați și speriați de tehnică – nici eu nu stăpâneam tehnica suficient de bine la momentul acela – am încercat să le alung temerile, creând momente care să le stârnească bucurie, să le facă plăcere și să nu mai fie stresați”, povestește Simona Banda.

Jocuri și lectură, în sala de clasă când orele aveau loc în format fizic

„Ziua mea specială”

Proiectul „Ziua mea specială” a început în luna noiembrie și a pornit de la povestea unei fetițe care a adoptat o familie de melci din fața blocului. La ora de Științe, când copiii aveau de realizat un proiect despre animale, ea a ales să vorbească despre melc. Atât de mult și-a dorit să prezinte proiectul în fața colegilor încât a rugat-o pe învățătoare să facă acest lucru chiar a doua zi, după primirea proiectului, de teamă ca școala va intra în online și ea nu va mai putea să facă prezentarea în clasă.

”I-am spus să stea liniștită că nu vom intra atât de repede, dar după două zile am intrat în online și atât de rău mi-a părut… N-am vrut să fie dezamăgită și atunci i-am propus să avem o zi specială a melcilor. Când am văzut-o cât este de fericită și cât de mult a contat pentru ea că a fost valorizată, atunci am decis să aibă fiecare copil o zi specială pentru că aceea a fost, clar, o zi specială pentru ea. Așa a pornit proiectul, de la o întâmplare nefericită care s-a transformat într-una super reușită”, spune învățătoarea.

Dintre cei 23 de copii din clasă, 19 au acceptat provocarea – învățătoarea nu a dorit să oblige pe nimeni și i-a lăsat pe ei să decidă dacă vor o zi a lor specială – astfel că, până în luna decembrie, când s-a încheiat proiectul, fiecare și-a prezentat în filmulețe, scris sau povestit pasiuni, de la sportul practicat și cărțile preferate până la activitățile și domeniile care îi atrag – craft, dans, istorie, jocuri video.

Învățătoarea a planificat zilele dedicate copiilor în funcție de orar, astfel încât acestea să se plieze pe conținuturile predate. ”Cumva eu m-am folosit de pasiunile lor pentru a preda conținuturile. În ziua specială, am încercat ca toate orele să meargă înspre pasiunea copilului. Momentul lor dura 10 minute, poate o oră, poate două ore, depinde de ceea ce prezenta fiecare.

De exemplu, în ziua dedicată unui copil pasionat de craft, am citit textul despre Traian Vuia, am mers pe ideea de zbor, iar la AVAP băiețelul ne-a învățat cum să facem un avion. El a devenit profesor în ziua respectivă și, dincolo de partea aceasta practică, foarte frumoasă este partea de empatie și de dezvoltare personală. Copilul care ne-a arătat cum să facem avionul ne-a mărturisit experiența lui, cum a încercat el să facă, cum nu a reușit, cum s-a supărat, cum a revenit asupra proiectului, ne-a povestit toate etapele și ne-a încurajat să nu abandonăm. A fost mai mult decât o lecție de AVAP, a fost și o lecție de Dezvoltare personală. În general, încercăm să desprindem esența și să învățăm câte o lecție din fiecare întâmplare sau experiență”, explică Simona Banda.

Cititorul zilei și clubul de dezbatere

În această lună, învățătoarea și elevii săi au început un nou proiect, ”Cititorul zilei” – în luna februarie urmează Ziua Internațională a Cititului Împreună – și în fiecare zi, la prima oră, un copil citește timp de 5-10 minute. Cărțile propuse de elevi sunt de asemenea planificate pentru ca învățătoarea să poată organiza ziua în jurul subiectului respectiv, cum a fost în această săptămână Ziua omului de zăpadă. 

Și în acest proiect, citesc doar cei care doresc, niciun copil nu este obligat, la fel cum se întâmplă într-un alt proiect început recent de învățătoare, bazat pe cartea ”Cum învață oamenii”, de Olimpia Meșa. ”Important este să facă ceea ce își doresc, să nu fie totul impus. Poate unii dintre ei nu se regăsesc în proiect.

Ceea ce facem este un fel de club de dezbatere. Îl organizăm zilnic, după ore, luăm câte un capitol din carte – fie citesc, fie povestesc, am o cameră mobilă și proiectez imaginile din carte – și discutăm, facem exerciții.

Este o carte foarte utilă atât pentru copii, cât și pentru adulți. Îmi place foarte mult cum copiii pot să extragă esența și să o extrapoleze. Învățarea nu este doar ceea ce se întâmplă în școală și ei înțeleg foarte bine lucrul acesta. Le place foarte mult să vorbească, poate seamănă cu mine… Cu siguranță, învățătorul își pune amprenta asupra copiilor. Dacă ei iubesc craftul sau lectura este și pentru că, de-a lungul celor cinci ani, am tot făcut activități și au ajuns să îndrăgească aceleași lucruri pe care le îndrăgesc eu. Craftul este și hobby-ul meu și atunci entuziasmul meu s-a transmis copiilor”, povestește învățătoarea din Lugoj.

Învățare prin descoperire

Simona Banda spune că astfel de proiecte sunt foarte importante în școala online pentru starea de bine a copiilor, dar și a părinților, care au un rol esențial în această perioadă. Însă modul acesta de a face învățarea mai atractivă este doar o continuare a ceea ce se întâmplă în școala fizică, când învățătoarea concentrează conținuturile într-o formă astfel încât copiii să simtă că este o joacă și nu o lecție.

”Jocul și poveștile sunt cei mai buni prieteni ai noștri la școală”, explică Simona Banda. Astfel, la mai toate materiile, elevii săi au învățat prin joc, în clasele mai mici, prin jocuri de manipulare, concret-intuitiv, ceea ce a făcut ca învățarea academică să vină ”mult mai firesc și mult mai ușor pentru ei”.

”Am continuat să ne jucăm și în clasa a IV-a, doar că, atunci când am fost în școala fizică, nu am mai putut să lucrăm în echipe din cauza distanțării fizice. Am încercat să adaptez jocurile, dar nu a mai fost la fel pentru că s-a dus bucuria aceea de a trăi momentul de reușită în echipă când se ducea la bun sfârșit sarcina.

Aproape toate conținuturile le predau sub formă de joc. De exemplu, înmulțirea noi am învățat-o numai și numai prin joc. Aveam jocuri create pentru fiecare lecție, poate două jocuri pe lecție, și au învățat-o foarte ușor, nu prin memorare mecanică, ci prin descoperire și au exersat-o prin joc”, spune Simona Banda.

În opinia învățătoarei, învățarea trebuie să pornească de la ceea ce elevii știu și ei singuri să descopere soluțiile. ”Stârnirea curiozității este cel mai bun aliat pentru învățare”, consideră Simona Banda, adeptă a învățării experiențiale și a orelor desfășurate în aer liber.

Ore în aer liber

În curtea școlii din Lugoj sunt amenajate spații de învățare, există și un foișor, iar învățătoarea organizează lecții outdoor la toate disciplinele. Într-o zi, de exemplu, la Geografie, copiii au învățat în curtea școlii despre punctele cardinale și au confecționat o busolă cu ajutorul unei frunze.

”Mă străduiesc să fac totul experiențial, iar copilul să înțeleagă ceea ce face. Orele în aer liber sunt importante pentru conexiunea care se realizează între copii. Ieșind din spațiul școlii, dispare acea stare poate de încordare și de stres, formalul care, într-un fel sau altul, ne îngrădește.

Ieșind din atmosfera aceea, copiii se simt mult mai relaxați, atmosfera de învățare este mult mai prietenoasă și se realizează, evident, învățarea academică mult mai ușor. Cumva, ei se simt mai securizați emoțional în afara băncii, deși noi aveam în clasă – acum de când cu distanțarea nu mai putem – spațiul foarte frumos organizat și ne regăseam în comunitatea clasei”, explică Simona Banda.

Cât a fost vremea frumoasă, elevii au avut afară și clubul de lectură, pe care învățătoarea îl organizează o dată pe lună, chiar și acum în școala online. Anul trecut, au făcut în foișor o petrecere de ziua lui Roald Dahl, iar elevii au fost extrem de încântați. La clubul de lectură, copiii citesc o carte a lunii – acum, în online, o carte pe o anumită temă pentru că ”este mai greu de procurat cărți” – iar activitatea se desfășoară în jurul cărții respective.

În septembrie, când a început școala, prima zi s-a desfășurat tot în aer liber. Învățătoarea i-a așteptat pe copii în parc și a ales această variantă pentru că nu rezona deloc cu sala de clasă, amenajată conform restricțiilor pandemice, fără covorul din mijlocul clasei unde aveau loc activități într-un cadru nonformal și fără canapea.

Prima zi de școală s-a derulat în jurul poveștii ”Școala de ghi(n)zi”, iar copiii au primit de la învățătoare câte o punguță cu zece ghinzi. Așa a început un nou proiect: copiii să planteze ghinzile și să îngrijească stejarii ce vor crește.

”Acum, avem fiecare acasă stejăreii și aștept cu nerăbdare ultima săptămână din semestru să îi prezentăm. Copiii au fost foarte entuziasmați, au observat cum dintr-o ghindă crește stejarul și au învățat că, așa cum noi oamenii sunt diferiți, și ghinzile au perioade de germinare diferite. Fac tot felul de analogii cu ei și este și acesta tot un tip de învățare experiențială. Noi avem la școală și o grădină și am plantat în lădițe, anul trecut, tot felul de plante. Toate activitățile acestea sunt foarte utile. Dincolo de faptul că îi responsabilizează, văd cu ochii lor cum se întâmplă lucrurile”, povestește învățătoarea.

Între Simo și Doamna…

Simona Bonda a participat, în ultimul an, la multe cursuri de formare, însă mărturisește că a abordat lucrurile un pic diferit cu multe serii în urmă. Școala are clase cu predare în limba germană, iar profesorii de la secția germană au participat, ani la rândul, la diferite cursuri de formare în afară: ”Când se întorceau, împărtășeau cu noi din experiențele acumulate și, în felul acesta, am fost mai privilegiată, mai norocoasă, poate, față de colegi din alte școli.”

Inspirată de colegele sale formate în Germania, învățătoarea și-a adaptat metodele, a redefinit relația cu elevii și le-a permis, de exemplu, să îi spună pe nume. Unii îi spun Simo, alții Doamna, în funcție de cum simte fiecare. Se întâmplă acest lucru de la a treia generație și învățătoarea este la catedră de 31 de ani. ”Am simțit eu că este un avantaj faptul că îmi spun pe nume, că se simt mult mai aproape de mine și că au mai multă încredere”, mărturisește Simona Banda.

În foișorul din curtea școlii

Învățătoarea nu sancționează copilul pentru greșeli – ”noi spunem întotdeauna că învățăm din greșeli și așa cum eu greșesc, este normal să greșească și ei” – și nu a încercat niciodată să pară atotștiutoare: ”Dimpotrivă, uneori, chiar dacă am știut, am spus <Nu știu, trebuie să caut>, ca să vadă că nimeni nu este învățat de la natură și totul vine prin muncă și prin efort.

Încercăm să avem o relație deschisă și să spunem ce gândim. Pe mine m-a ajutat foarte mult și introducerea clasei pregătitoare și a orei de Dezvoltare personală, unde discutăm despre emoții, încercăm să le înțelegem, să le verbalizăm și, în felul acesta, să putem să ajutăm, să empatizăm cu cei de lângă noi, să încurajăm sau să fim un sprijin.”

Începând de anul trecut, Simona Banda a început să scrie ”poveștile din clasă” pe contul  său de Facebook și consideră că a făcut bine deschizând ușa clasei: ”Sunt bucuroasă că pot da mai departe. Dacă pot să ajut, de ce să nu o fac. Până la urmă, nu impun nimic, doar arăt ceea ce fac. Dincolo de har și de vocație, este nevoie și de dorința aceasta de schimbare și poate, dacă tot mai mulți dintre noi deschidem ușa clasei, această schimbare va veni mai firesc.”

Sala de clasă. ”Copiii deja se resimt și pentru ei ar fi bine să ne întoarcem la școală”, spune învățătoarea.

Sursa foto: Arhiva personală – înv. Simona Banda

Citește și:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.