Scrisoarea unei profesoare: ”Locul profesorului este la catedră. Profesorul nu e paznic. Profesorul nu e jandarm”

3
Foto: www.libertatea.ro

”Școala devine un câmp minat. Un teritoriu nesigur”. Sunt cuvintele unei profesoare din Brăila care a transmis o scrisoare profesoarei de la Colegiul ”Spiru Haret” din Ploiești,  înjunghiată de un fost elev. ”Locul profesorului este la catedră. Profesorul nu e paznic. Profesorul nu e jandarm”, scrie Adriana Bogatu, profesor la Colegiul Naţional ”Nicolae Bălcescu”.

Profesoara din Brăila trimite un mesaj de solidaritate, dar și unul în care atrage atenția asupra statutului profesorului în școala românească, nevoit să facă ”de serviciu” pentru că ”profesorul trebuie să facă de toate”.

”Medicul face de gardă îngrijindu-și pacienții, el nu face ”de serviciu” păzind holurile spitalelor. Inginerul își vede de treaba pentru care s-a pregătit, nu stă de pază la intrarea în fabrică. Singur, profesorul trebuie să facă de toate… (…)

Iertați-ne pentru că uităm prea repede. Pentru că nu empatizăm. Pentru că suntem individualiști și gâtuiți de frici ridicole. Pentru că scaunele sunt mai importante decât oamenii. Pentru că ne rinocerizăm. Pentru că nu pricepem că într-o secundă sau mai puțin se poate trece granița dintre viață și moarte. Pentru că mereu suntem convinși că răul i se întâmplă doar celuilalt”, arată Adriana Bogatu, în scrisoarea postată pe Facebook.

Mesajul profesoarei:

SCRISOARE CĂTRE UN PROFESOR ÎNJUNGHIAT

Doamnă profesor A.A., vă doresc multă sănătate și sper din tot sufletul să fiți din nou bine, cât mai curând… Vă cer iertare pentru că ne-a durut așa de puțin pe noi, colegii, părinții, elevii, rana dumneavoastră! Vă cer iertare pentru că tot ce știm să facem mai bine este să tăcem și să ne plecăm ochii! Vă cer iertare pentru că nu suntem la poarta spitalului în care ați fost operată încercând să aflăm vești despre starea dumneavoastră de sănătate! Aud cu tristețe că vă încearcă dureri mari și că vă pândesc încă riscuri majore…

Vă cer iertare pentru fiecare secundă de suferință și pentru că ați fost ”profesor de serviciu” în ziua aceea fatidică…

Locul profesorului este la catedră. Profesorul nu e paznic. Profesorul nu e jandarm. Medicul face de gardă îngrijindu-și pacienții, el nu face ”de serviciu” păzind holurile spitalelor. Inginerul își vede de treaba pentru care s-a pregătit, nu stă de pază la intrarea în fabrică. Singur, profesorul trebuie să facă de toate…

Vă cer iertare, doamna profesor, pentru că n-am învățat nimic din lecția sângelui scurs la intrarea în cancelarie! Vă cer iertare și vă rog să vă faceți bine! Poate că atunci când veți putea dumneavoastră să stați în picioare și să-i priviți în ochi, li se va face rușine. Ni se va face rușine.

Școala ar trebui să fie un spațiu privilegiat. Un loc al tinereții fără bătrânețe, al luminii și al bucuriei de a spori, zi de zi, întru minte și trup. Din păcate, din ce în ce mai mult, școala devine un câmp minat. Un teritoriu nesigur. Doamna profesor, iertați-ne… Iertați-ne pentru că uităm prea repede. Pentru că nu empatizăm. Pentru că suntem individualiști și gâtuiți de frici ridicole. Pentru că scaunele sunt mai importante decât oamenii. Pentru că ne rinocerizăm. Pentru că nu pricepem că într-o secundă sau mai puțin se poate trece granița dintre viață și moarte. Pentru că mereu suntem convinși că răul i se întâmplă doar celuilalt. Vă rog să vă faceți bine, doamna profesor… Poate că măcar de cicatricile dumneavoastră le va fi rușine… Poate… Vă doresc ocrotire și sănătate! Multă!”

Profesoara de matematică, în vârstă de 43 ani, de la Colegiul „Spiru Haret” din Ploiești a fost înjunghiată de un fost elev, în fața cancelariei. Agresorul, un tănâr de 22 de ani, a fost arestat preventiv.

O colegă a profesoarei a descris momentele de groază prin care au trecut și a criticat lipsa de reacție a autorităților. ”În oricare altă ţară din lumea asta, într-o situaţie atât de gravă, cel puţin Ministrul Educaţiei ar fi ieșit cu o declaraţie oficială (…)

Nimeni. Nimeni nu are nimic să ne spună. Nu tu primar, lider de sindicat, ministru, nimic! Ba mai mult, noi, școala, trebuie să venim cu alte măsuri de siguranţă. Cum? Triaj la poart. Adică acum nici măcar să nu mai urce în cancelarie după noi. Să ne mătrășească direct la poartă. De râsul curcilor!

V-aţi învăţat să interveniţi prompt numai când vine vorba despre nemulţumiri ale elevilor și părinţilor. Pentru noi, profesorii, cine să intervină??? Noi putem și trebuie să ne facem datoria și când suntem jigniţi, hărţuiţi, ameninţaţi, mai nou și înjunghiaţi! Spre clasă! Cu o mână pe rană, alta pe catalog”, a scris profesoara Mihaela Vișinoiu.

Citește și:

3 COMENTARII

  1. Societatea in care traim este una nesigura…de fapt ne-am pierdut busola. Nu mai stim ce e bine, ce e rau…in cine sa avem incredere si in cine sa nu avem…Modelele oferte tinerilor de mass media, sau gasite de ei pe retelele de socializare ii ghideaza spre un comportament violent, chiar pana la momentul tragic al injunghierii…Mare adevar in scrisoarea colegei de la Braila, dar crud si ingrijorator daca organele abilitate nu iau masuri pentru stoparea fenomenului.

  2. Invatamant dirijat de oameni alesi dupa algoritm politic ! Totul e in detrimentul intregii societati ! Multa sanatate Doamna Profesoara ! Oameni buni, atentie la urmatorul VOT !

  3. Din păcate, 80% din profesorii de azi adoră să fie paznici și jandarmi, neavând nimic în comun cu profesia de educator. Cei care ar fi putut fi educatori practică alte profesii, iar cei care ar fi trebuit să fie paznici și jandarmi sunt profesori cu ifose intelectuale ca prim ministrul României. De ce oare nu-i pot suferi elevii pe acești profesori? Și de ce oare foștii elevi își atacă foștii profesori? Cine este la catedră în locul profesorului care, în loc să plămădească iubire, formează suflete pline de ură, violență, agresivitate, primitivism, golănie? Dacă ”organele abilitate” (ce oroare!) nu vin să ne facă nouă liniște în clasă, ne facem noi ”organe”, deoarece mojicia se practică mai ușor decât acțiunea rațională. Din păcate, tot atât de ușor se și învață. E suficientă simpla maimuțăreală care înlocuiește cu succes sigur efortul intelectual. Să țipi și să jicnești e la îndemâna oricărui primitiv. Să creezi o situație educațională la momentul oportun presupune știință psiho-pedagogică, civism, devotament, inteligență și, nu în ultimul rând, talent.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here