Colegii profesoarei înjunghiate la Ploiești: ”Suntem șocați și traumatizați. Doamna ministru, noi nu mai contăm?”

0
Foto: ph-online.ro

Colegii profesoarei de la Colegiul Spiru Haret” din Ploiești, care a fost înjunghiată de un fost elev în fața cancelariei, se declară indignați că, la mai mult de patru zile de la incidentul extrem de grav din școala lor, niciun factor de decizie, în frunte cu Ministerul Educației, nu a avut o reacție și nu a venit cu măsuri pentru a se preveni asemenea tragedii. O profesoară se adresează ministrului Ecaterina Andronescu, pe care o întreabă dacă nu cumva a uitat că are datoria de a apăra și profesorii: ”Ne-aţi cocoșat cu tot felul de proceduri… Le facem, doamnă ministru pe toate. Și mai ce? Și până când? Pentru noi, profesorii, cine să intervină???”

Profesoara de matematică, în vârstă de 43 ani, a fost înjunghiată, marți, la Colegiul „Spiru Haret” din Ploiești, de un fost elev, în fața cancelariei. Medicii au operat-o, iar agresorul, un tănâr de 22 de ani, a fost arestat preventiv.

Disperați că nimeni nu reacționează, nu îi încurajează, nu ia nicio măsură, colegii profesoarei au postat mesaje pe Facebook, în care spun că, ”în oricare altă ţară din lumea asta, într-o situaţie atât de gravă, cel puţin Ministrul Educaţiei ar fi ieșit cu o declaraţie oficială”.

”Și dacă nu despre măsurile pe care le va lua în viitor pentru a se evita asemenea tragedii în școlile românești, măcar cu câteva vorbe de încurajare în semn de solidaritate faţă de familia colegei noastre. Că doar suntem oameni, doamnă Ministru! Sau noi nu mai contăm? (…)

Nimeni. Nimeni nu are nimic să ne spună. Nu tu primar, lider de sindicat, ministru, nimic! Ba mai mult, noi, școala, trebuie să venim cu alte măsuri de siguranţă. Cum? Triaj la poart. Adică acum nici măcar să nu mai urce în cancelarie după noi. Să ne mătrășească direct la poartă. De râsul curcilor!

V-aţi învăţat să interveniţi prompt numai când vine vorba despre nemulţumiri ale elevilor și părinţilor. Pentru noi, profesorii, cine să intervină??? Noi putem și trebuie să ne facem datoria și când suntem jigniţi, hărţuiţi, ameninţaţi, mai nou și înjunghiaţi! Spre clasă! Cu o mână pe rană, alta pe catalog”, scrie profesoara Mihaela Vișinoiu.

Mesajul integral al profesoarei Mihaela Vișinoiu:

”2 februarie. Prima noapte de vacanţă. În alte condiţii aș fi dormit liniștită. De câteva nopţi nu pot. În noaptea aceasta îmi plâng durerea, neputinţa, dezamăgirea, furia, revolta.

4 zile de când colega mea a fost înjunghiată chiar în faţa cancelariei. Un om minunat, un profesor dedicat. Încă îi aud ţipătul și îi simt mâna strângându-mă. Mă aud promiţându-i că totul va fi bine! (Mulţumesc, Doamne, ca A este stabilă și medicii au reușit să o salveze!)

Momente de groază. Nu înţelegeam ce se întâmplă. Nu puteam să-mi traduc cuvintele ei: „M-a înjunghiat!” Și apoi cuţitul, sângele…. Ceva ce nu puteam privi nici în filme.

Este realitatea zilei de 29 ianuarie 2019, Ploiești, România, în unul dintre liceele unde standardele educaţionale (demonstrate prin rezultate la concursuri, olimpiade, promovabilitate), disciplina și siguranţa elevilor sunt o preocupare permanentă. O situaţie fără precedent în România, extrem de gravă, este transformată într-o știre banală de televiziune. Drama unui om, a unei familii, a unui colectiv, devine „breaking news”. Și apoi? Păi cam atât!

De 4 zile aștept o reacţie. De la orice factor de decizie din România zilelor noastre. De la Ministrul Educaţiei mai ales! În oricare altă ţară din lumea asta, într-o situaţie atât de gravă, cel puţin Ministrul Educaţiei ar fi ieșit cu o declaraţie oficială. Și dacă nu despre măsurile pe care le va lua în viitor pentru a se evita asemenea tragedii în școlile românești, măcar cu câteva vorbe de încurajare în semn de solidaritate faţă de familia colegei noastre. Că doar suntem oameni, doamnă Ministru! Sau noi nu mai contăm?

Înţelegem că Măria Sa, Elevul, este stăpânul nostru și ca Înălţimea Sa, Părintele, face legea în școală. Nu-i problemă, am înţeles asta! Am înţeles și că acolo unde statul nu are, este de datoria noastră, a profesorilor, să aducem de acasă, că na! dacă ne iubim meseria…Știm, doamnă Ministru că sunteţi în slujba elevilor și a părinţilor. Și noi suntem tot în slujba lor.

Dar doamnă Ecaterina Andronescu, nu cumva aţi uitat că aveţi datoria de a apăra și profesorii? Sau noi nu suntem buni decât atunci când vine despre datorii și obligaţii? Ne-aţi cocoșat cu tot felul de proceduri (cred că la noi în școală există procedură și pentru mersul la toaletă), dosare de comisii, portofolii, statistici, rapoarte, hârtii peste hârtii. Tone. Inutile, părerea mea. Le-am făcut totuși. Facem și pe paznicii în timpul serviciului pe școală, expunându-ne la tot felul de situaţii neplăcute, facem și pe însoţitorii elevilor în spitale, facem și triaj la poarta școlii. Le facem, doamnă ministru pe toate. Și mai ce? Și până când?

Joi, pe 31 ianuarie, am avut consiliu profesoral. Toţi suntem șocaţi și traumatizaţi de ce am trăit alături de colega noastră. Mă așteptam să vină cineva să ne spună că ceea ce s-a întâmplat este un semnal de alarmă. Că au înţeles că nu în această direcţie trebuia să se îndrepte școala românească. Că vor lua măsuri. Că da, elevii și părinţii au drepturi, cum și noi, profesorii avem dreptul la viaţă măcar. Dar ce să vezi? Nimeni. Nimeni nu are nimic să ne spună. Nu tu primar, lider de sindicat, ministru, nimic! Ba mai mult, noi, școala, trebuie să venim cu alte măsuri de siguranţă. Cum? Triaj la poarta. Adică acum nici măcar să nu mai urce în cancelarie după noi. Să ne mătrășească direct la poartă. De râsul curcilor!

V-aţi învăţat să interveniţi prompt numai când vine vorba despre nemulţumiri ale elevilor și părinţilor. Pentru noi, profesorii, cine să intervină??? Noi putem și trebuie să ne facem datoria și când suntem jigniţi, hărţuiţi, ameninţaţi, mai nou și înjunghiaţi! Spre clasă! Cu o mână pe rană, alta pe catalog.

În oricare altă ţară din lume, după un asemenea incident, niciun profesor nu ar mai fi intrat la ore până când nu s-ar fi dat o lege care să-l apere de orice fel de act de agresiune. Noi de ce nu avem aceleași drepturi ca și funcţionarii publici? Întreb pentru un prieten, doamnă Ministru. Dar dumneavoastră domnilor profesori, colegii noștri din alte școli, nu aveţi nimic de spus???? Pe 29 ianuarie a fost școala noastră. Mâine poate fi oricare altă școală din ţară. Pe 29 a fost A. Mâine putem fi oricare dintre noi.

Transmit familiei colegei mele multă sănătate și putere să depașească aceste momente cumplite. Sunt alături de dumneavoastră cu gândul și cu sufletul. Noi toţi ne gândim cu drag la A.și îi dorim recuperare rapidă. Ne lipsesc zâmbetul și optimismul ei și o așteptăm să revină cât mai curând printre noi.

Gândul bun să vă însoţească pe toţi ceilalţi! Eu de astăzi nu mai tac! Este suficient sânge în lume. În școli și în cancelarie nu vreau să-l mai văd!”


Mesajul unei alte profesoare: ”Vă solicit să coborâți din puful în care vă lăfăiți și să vă faceți treaba”

”Unde sunteți, liderilor de sindicat? Ce faceți voi pentru această colegă? Ssst! Știu, iar am strigat mai tare decât voi! Iar v-am deranjat cu adevărul pe care vreți să-l mușamalizați cât mai repede. Se aude acolo sus, dumnezeilor, care ne-ați furat toate drepturile și ne-ați adus în halul în care suntem acum? Ce faceți pentru noi și cum ne reprezentați? Noi nu contăm, nu? Vă prefaceți că ne susțineți, însă pe cine credeți că mai păcăliți?

Vă solicit să coborâți din puful în care vă lăfăiți și să vă faceți treaba la care v-ați angajat! Nu mai vrem să fim abuzați în școală nici noi, nici elevii noștri. Vrem siguranță în unitățile de învățământ! Vrem un statut al cadrelor didactice cu măsuri clare contra celor care ne agresează în orice fel. Iar voi, stimați colegi, nu mai tăceți!”, scrie Mara Luana Rauca.

Postarea integrală:

”O colegă a fost înjunghiată zilele trecute de un fost elev. O tăcere cumplită s-a așternut peste toți cei care ar fi trebuit să iasă repede cu niște măsuri de urgență și cu câteva vorbe de susținere pentru victimă.

Profesorii din România au numai obligații atent trasate de sus și bine inoculate în mentalitatea populației. Drepturile noastre sunt încălcate zi de zi. Unde este statutul cadrului didactic? Cum suntem apărați împotriva violenței? Avem dreptul de a tăcea și de a primi cu umilință pumnul în gură și cuțitul în abdomen.

Avem dreptul de a ne pleca fruntea în fața tuturor și a înghiți ocara. Avem dreptul de a ne supune. Restul sunt obligații.

Când un profesor este agresat în forma cea mai gravă citești două rânduri sfrijite sau vezi 11 secunde acordate în presă. Mai interesante sunt vedetele de 2 lei răsărite peste noapte din incultura românilor decât frica din sufletul amărâtei înjunghiate în fața cancelariei. Ea nu se ridică la rangul de vedetă și nu prezintă nicio importanță pentru public. Ea nu are nimic de oferit, e doar o profesoară care a avut ghinionul să se înfigă în cuțitul fostului său elev. Ea nu are nevoie de nicio mângâiere, niciun semn de compasiune sau susținere din partea nimănui.

Zace pe un pat de spital și își îndură singură durerea fizică și psihică. Cine îi dă înapoi puterea și curajul de a se întoarce la școală? Cine o va ajuta să-și învingă teama și cine îi va șterge trauma din suflet? Nu suntem uniți. Nu luptăm pentru ai noștri. Închidem ochii și păstrăm tăcerea asta atât de umilitoare.

Unde sunteți, liderilor de sindicat? Ce faceți voi pentru această colegă? Ssst! Știu, iar am strigat mai tare decât voi! Iar v-am deranjat cu adevărul pe care vreți să-l mușamalizați cât mai repede.

Se aude acolo sus, dumnezeilor, care ne-ați furat toate drepturile și ne-ați adus în halul în care suntem acum? Ce faceți pentru noi și cum ne reprezentați? Noi nu contăm, nu? Vă prefaceți că ne susțineți, însă pe cine credeți că mai păcăliți?

Vă solicit să coborâți din puful în care vă lăfăiți și să vă faceți treaba la care v-ați angajat! Nu mai vrem să fim abuzați în școală nici noi, nici elevii noștri. Vrem siguranță în unitățile de învățământ! Vrem un statut al cadrelor didactice cu măsuri clare contra celor care ne agresează în orice fel.

Iar voi, stimați colegi, nu mai tăceți! Tăcerea nu este ca mierea…este otravă! Fiți uniți și luptați împreună! Spuneți stop oricărei forme de violență și de încălcare a drepturilor noastre și ale elevilor noștri!

Solicit solidaritate pentru prevenirea și combaterea violenței, solicit protecție și implementarea de urgență a unui statut al profesorilor din România!
Draga colegă, nu ești singură! Nu te cunosc, însă vreau să știi că sunt cu gândul la tine. Sper să te refaci repede și să te întorci la școală printre elevi și să fii la fel cum ai fost până acum: o profesoară de nota 10! Capul sus, draga mea!

Pentru tine am scris asta, fiindcă știu câtă nevoie ai acum de o vorbă bună, de susținere și încurajare. Nu mă costă nimic să fiu om și să întind o mână celui care suferă. Nici pe voi ceilalți nu vă costă nimic. E simplu. Trebuie doar să ai suflet și să-ți pese. #stopviolenteidinșcolistoptăcerii”


Poziția oficială a Colegiului”Spiru Haret” din Ploiești și măsurile luate după ce profesoara de matematică a fost înjunghiată: 

”În legătură cu evenimentul deosebit de grav petrecut marți, 29.01.2019, când un fost elev al școlii a înjunghiat un cadru didactic în fața cancelariei, conducerea Colegiului “Spiru Haret” din Ploiești transmite opiniei publice interesate de caz următoarele precizări:

VICTIMA este doamna profesoara A.A., membru al catedrei de matematică, titular în sistem, cu o vechime în învățământ de 18 ani și încadrată în unitatea noastră din anul 2013. Colega noastră este un om deosebit și un profesor cu experiență. S-a remarcat printr-o conduită ireproșabilă, a demonstrat permanent seriozitate și profesionalism, și-a îndeplinit întotdeauna corespunzător sarcinile atribuite. Este foarte apreciată pentru implicarea și devotamentul său, atât în relația cu ceilalți profesori și direcțiunea, cât și în relația cu elevii și părinții acestora.

AUTORUL FAPTEI (N.M.A.), a frecventat cursurile colegiului nostru în perioada septembrie 2012-octombrie 2016. Este cunoscut de profesori și colegi drept un elev introvertit, cu unele dificultăți de comunicare, dar care nu a atras atenția în mod deosebit până în clasa a XII-a, când a fost transferat la un alt liceu. Transferul s-a făcut în urma unui incident petrecut în sala de clasă, când elevul și-a amenințat cu cuțitul un coleg, fără ca nimeni să fie rănit la acea dată. Deoarece elevul era major, cazul a fost preluat de autoritățile competente care au întocmit un dosar penal; procesul a încetat odată cu retragerea plângerii depuse de coleg.

ACCESUL în Colegiul “Spiru Haret” este reglementat printr-o procedură specifică și se face pe baza cartelei electronice pe care o au la dispoziție elevii și profesorii. Sistemul folosit permite transmiterea către părinți a unor mesaje pe adresa de email/ numărul de telefon furnizat școlii, astfel încât aceștia să fie informați în timp real cu privire la prezența la cursuri a elevilor. Activitatea didactică este organizată în două schimburi și este monitorizată video. Periodic s-au făcut operațiuni de îmbunătățire a sistemelor de monitorizare, un număr suplimentar de camere fiind amplasate recent (în vacanța de iarnă). Există două posturi de portar (câte unul pe schimb), portarii fiind remunerați din fondul de salarii. Plata acestora nu se face din contribuția părinților, așa cum s-a vehiculat în mod eronat în mediul online. De asemenea, în perimetrul școlii beneficiem și de prezența a doi jandarmi, care își desfășoară activitatea cu caracter permanent.

În ziua producerii evenimentului, în urma analizării imaginilor preluate de camerele video și a informațiilor oferite de martori, a reieșit că autorul atacului a folosit intrarea principală în jurul orei prânzului, când se realizează schimbul de ture. Acesta a profitat de aglomerație și s-a alăturat unui grup de elevi care au intrat pe baza cartelei de acces. În momentul respectiv, portarul se afla la post. Doamna profesoară era în cancelarie și se pregătea să își înceapă serviciul pe școală.

MĂSURI:

Dată fiind gravitatea situației, în consiliul profesoral de azi, 31.01.2019, personalul didactic și de conducere a participat la consultări încheiate cu următoarele decizii:
– continuarea analizei evenimentului de către comisia de cercetare constituită la nivelul școlii
– convocarea unui nou consiliu profesoral în perioada imediat următoare, la care vom solicita participarea câte unui reprezentant din partea Primăriei Ploiești, a Prefecturii Prahova, a Inspectoratului Școlar Județean, a Poliției Județene și de Proximitate, a Sindicatului “Școala Prahovei”, a Comitetului de părinți, a Consiliului elevilor. În acest consiliu, se vor stabili măsurile pe care evenimentul pus în discuție le impune și viitoare direcții de acțiune.

Menționăm că în școala noastră s-au făcut constant numeroase demersuri menite să asigure un climat propice derulării în bune condiții a activității educative: s-au organizat programe de prevenire și combatere a fenomenului de bullying și a altor comportamente problematice, elevii și profesorii s-au implicat în campanii naționale dedicate unor astfel de teme, am inițiat parteneriate cu instituții de profil, asociații și organizații specializate în domeniu, capabile să ne ofere suport avizat. Profesorii diriginți împreună cu profesorul consilier de la cabinetul psihopedagogic al școlii au susținut lecții deschise dedicate modalităților de gestionare a violenței în mediul școlar, precum și în cel familial, iar o parte dintre cadrele didactice au urmat cursuri de perfecționare pe aceeași temă, inclusiv în anul școlar în curs.

Datorită acestor aspecte, corelate cu baza materială a școlii (laboratoare, cantină, internat) și calitatea corpului profesoral, Colegiul “Spiru Haret”, cunoscut și cu denumirea de “Fostul Industrial 1”, se bucură de o bună reputație în comunitate. Părinți și elevi din Ploiești și împrejurimi ne aleg pentru disciplina și standardele educaționale pe care le menținem.

Vă asigurăm că suntem preocupați de sporirea măsurilor de siguranță, astfel încât evenimente dramatice precum cel din această săptămână, care este un caz singular, să nu se mai repete în viitor.

Atenția tuturor se îndreaptă în această perioadă către colega noastră căreia îi transmitem toată susținerea și afecțiunea noastră.

Totodată, ne dorim să tragem un serios semnal de alarmă referitor la escaladarea violenței sub toate formele în societate, fenomen cu atât mai grav cu cât se petrece în instituțiile menite să asigure educarea generației tinere. De aceea, se impune un sprijin mai susținut al autorităților locale și centrale în vederea obținerii unui mediu sigur, atât pentru elevi, cât și pentru profesori. Educația trebuie să fie grija tuturor!”

Citește și:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.