O altfel de evaluare la final de semestru: Piesă de teatru, pusă în scenă de liceeni la ora de franceză. Profesoara a jucat alături de elevi

Profesoara Corina Popa folosește muzica, teatrul, jocul de rol pentru a-i atrage pe liceeni la ora de franceză. În acest semestru, la o clasă de a XII-a, a ales o piesă de teatru ca metodă de predare și evaluare, iar elevii au jucat-o marți în sala de clasă. Primită la început cu reticență de către cei 14 liceeni de la engleză intensiv, provocarea s-a dovedit o experiență plăcută, în care ei au învățat altfel decât în mod tradițional, au colaborat, au aflat tehnici de comunicare, s-au distrat și, la final, au fost evaluați. ”Atât ca activitate în sine, cât și ca formă de evaluare, nu există vreun dubiu, este ceva nonconformist în cel mai bun sens al cuvântului”, spune una dintre eleve.

Cei 14 elevi de la Colegiul “Mihail Cantacuzino” din Sinaia fac parte dintr-o grupă de engleză intensiv (Uman), franceza fiind a doua limbă străină studiată. Corina Popa le este profesoară de franceză din clasa a XI-a și încă de la început a venit cu metode prin care să le capteze interesul. ”Mă străduiesc mai ales la acești elevi care au pe primul plan engleza să fac ceva să îi atrag și către franceză”, spune Corina Popa.

La începutul acestui an școlar, în septembrie, profesoara le-a propus elevilor de la XII C o piesă de teatru pe care ei au acceptat să o joace, deși inițial i-a speriat puțin ideea de teatru în limba franceză. ”Pisoiul care vrea să se facă mare” a fost piesa aleasă, o scenetă scrisă chiar de profesoară și inclusă într-o carte intitulată ”Teatrul la ora de franceză” (foto), o culegere de texte care vine în sprijinul profesorilor dornici să facă și altceva decât tradiționala oră de limba franceză.

Piesa este o fabulă, povestește profesoara, personajele sunt animale sau păsări, iar personajul principal un pisoi care ”vrea să se facă mare cu orice preț”. Trăia într-un cămin în care era respectat și îndrăgit, dar fuge de acasă pentru că își dorea să cunoască lumea. Lumea este formată însă ”din adulți, din orașul mare, din zgomote, din tentații, din tot felul de ispite”, așa că pisoiul decide să se întoarcă acasă – unde este mai bine și mai în siguranță, deocamdată – și să aștepte ”să se facă mare încetul cu încetul, nu brusc, dintr-odată”. Mesajul piesei, tradus de profesoară după spectacolul susținut de elevii săi: „Nu te grăbi să te faci mare! Să fii adult nu e chiar atât de grozav! Sau poate că e, dar nu arde etapele, bucură-te de această clipă!”

O piesă făcută ”ca la carte”, cu obiective clare

Repetițiile pentru piesa de teatru au început în luna octombrie. Liceenii au făcut exerciții de voce, de mișcare scenică, lucruri pe care profesoara le cunoaște din experiența trupei de teatru a colegiului pe care o coordonează.

”Pentru a face o piesă de teatru în clasă sunt niște etape care consumă timp. Am început în octombrie și fiecare etapă a durat. Nu-i totul să înveți niște replici, sunt totuși niște obiective pe care noi trebuie să le atingem și, evident, că primul obiectiv pe care îl urmărim este limba franceză. De exemplu, învățarea infinitivului, plecând de la o sintagmă din piesă, a fost unul dintre obiectivele acestei activități. Apoi exprimarea sentimentelor – teama, surpriza.

Mai este un lucru și eu întotdeauna le spun elevilor mei. De fapt, obiectivul numărul 1 este să ne distrăm, pentru că aceasta este situația – franceza a pierdut foarte mult teren în fața limbii engleze, dar eu țin steagul sus și nu mă las. Franceza devine un atu pentru ei pentru că engleza este cunoscută de toți – toată lumea știe engleză, mai mult sau mai puțin – ori franceza devine un atu pentru elevii mei și le spun <Profitați, profitați și să aveți ceva în plus!>. Eu zic că reușesc pentru că am niște elevi nemaipomeniți. Merg la olimpiade… Sunt foarte mândră de elevii mei și de rezultatele lor și de faptul că, dacă în clasa a IX-a, vin cu dezinteres pentru franceză, până în clasa a XII-a, am elevi care devin 100% francofoni. E fără excepție și acest lucru mă face foarte fericită”, spune profesoara.

Evaluarea de la finalul spectacolului

Costumați, cu recuzita și muzica aleasă de ei, elevii au prezentat piesa de teatru marți, iar profesoara a jucat alături de ei, lucru care le-a dat cu siguranță curaj (”dacă și doamna profesoară joacă și își pune urechiușe de iepuraș pe cap, trebuie și ei să se dezinhibe”) și ”s-au simțit mai sudați.”

După spectacol au venit notele, piesa de teatru din sala de clasă reprezentând punctul final al evaluării din semestrul I. ”Din octombrie până acum, eu i-am evaluat în fiecare etapă, iar produsul final a constituit o notă pe care eu am făcut-o adunând din agenda mea toate observațiile pe care le-am făcut de-a lungul repetițiilor.

Fiind o evaluare la proba orală, m-am bazat în primul rând pe această competență de exprimare orală în limba franceză. Au fost și note de 10, și note de 8, a fost o evaluare cât se poate de corect făcută. La finalul acestui spectacol, am evaluat ce au învățat ei în ceea ce privește folosirea infinitivului, dar mai ales exprimarea lor în limba franceză, deci competența de producere a mesajului oral”, precizează Corina Popa.

Săptămâna viitoare, profesoara îi așteaptă pe elevi cu o autoevaluare pentru a vedea experiența personală cu care a rămas fiecare din toată activitatea: ”Dar eu cred că le-a plăcut, a fost foarte frumos și distractiv și un lucru de echipă reușit.”

Ce spun Melissa și Adriana

Două dintre elevele care au jucat în piesă sunt de acord cu spusele profesoarei. Melissa Ozturk vorbește despre ”o experiență plăcută”, o activitate care le-a oferit șansa, acum în clasa a XII-a, să se relaxeze în timpul orelor ”într-o manieră degajată alături de profesor”. ”Aș repeta o astfel de activitate”, declară Melissa.

Pentru Adriana Piciorea, activitatea propusă de profesoara de franceză în semestrul I este ceva ce n-a experimentat niciodată. ”Atât ca activitate în sine, cât și ca formă de evaluare, nu există vreun dubiu, este ceva nonconformist în cel mai bun sens al cuvântului. Este prima dată în cei patru ani de liceu când experimentăm asta și suntem cu toții încântați. Cel mai interesant este că doamna profesoară nu a urmărit numai rezultatul final pentru a ne nota, ci s-a asigurat că în pregătirea scenetei, descoperim tehnici de comunicare pe care nu le observasem până atunci. Interacțiunea dintre noi a devenit mult mai ușoară și asta datorită câtorva trucuri pe care doamna Popa ni le-a indus fără niciun efort.

Pe deasupra, ce ne-a bucurat a fost că, respectând toate restricțiile în vigoare, doamna ne-a făcut să ne simțim foarte apropiați unii de ceilalți, lucru care ne-a lipsit în contextul pandemiei. Deși nu a fost vizibil, fiecare a simțit că s-a format o conexiune între noi, lucru care a și dus la o colaborare foarte bună atât în grup, cât și cu doamna profesoară, care a fost întotdeauna foarte apropiată și legată de elevii dumneai. Mă bucur că sunt și profesori care reușesc să îmbine utilul cu plăcutul și ne ajută să ne dezvoltăm personal, nu numai intelectual. Nu am decât cuvinte de laudă pentru doamna Popa și inițiativa dumneaei”, precizează Adriana.

Franceză, ”cu toată muniția”

Astfel de metode și activități, precum teatrul, jocul de rol ori muzica (”cântăm tot felul de cântece”, de la muzica anilor ’60 până la cea din zilele noastre) aplică profesoara la toate clasele, de la grupele de franceză intensiv până la cele care studiază franceză ca a doua limbă.

”Eu încerc să îi atrag către franceză cu toată muniția. Acum, la limbile străine se pune accent pe competențele lingvistice (elevii trebuie să vorbească și să înțeleagă), de aceea noi vorbim foarte mult, facem jocuri de rol la ore, compunem scrisori, eseuri, vedem filme în limba franceză și le povestim. Încerc prin toate metodele posibile să îi atrag și cred că reușesc pentru că sunt foarte receptivi”, explică profesoara.

Corina Popa mărturisește că va continua să organizeze la clasă piese de teatru. Cartea ”Teatrul la ora de franceză” a scris-o în 2019, dar din cauza pandemiei, nu a avut timp fizic să dea viață scenetelor împreună cu elevii: ”O să facem cu siguranță. Elevii mei de clasa a IX-a abia așteaptă să facem acest lucru. Teatrul nu este un episod izolat la orele mele. Am făcut și vom mai face.”

Despre carte, profesoara din Sinaia spune că este o carte care ”vine cu tot dragul în sprijinul profesorilor debutanți de limba franceză”, în care explică pas cu pas acest demers la clasă: ”În carte descriu fiecare etapă, la fiecare scenetă sunt precizate nivelul, obiectivele și este propusă o fișă de evaluare, iar la finalul cărții este o propunere de programă pentru un eventual curs opțional de teatru la limba franceză, realizat după cele mai noi cerințe.”

Sursa foto: Arhiva personală – prof. Corina Popa, alături de o explicație pentru piesa de teatru: ”Nu vă lăsați păcăliți de țigara și sticla dragului nostru Bryan, ambele sunt doar recuzită, ne-am dorit ca, prin râs, să biciuim viciile adulților!”

Citește și:

• Carmen Ion, inițiatoarea proiectului Boovie: Rolul școlii nu este să facă oameni îndopați cu tot felul de cunoștințe, ci oameni care să aibă un echilibru cultural, moral și estetic
• Cătălin Ciupală, profesor de matematică: „Eu nu mă duc la școală să predau, eu mă duc la școală să fac școală. Profesorul trebuie să aducă valoare fiecărei ore”
• Ora de istorie ca o poveste în care trecutul este adus în prezent. Profesoara își întreabă elevii: „Tu ce ai făcut astăzi pentru visul tău?”
• O profesoară care își încurajează elevii să citească: ”Din dragostea de carte, n-ai cum să nu te transformi într-un om extrem de sigur pe tine”