Carmen Ion, inițiatoarea proiectului Boovie: Rolul școlii nu este să facă oameni îndopați cu tot felul de cunoștințe, ci oameni care să aibă un echilibru cultural, moral și estetic

Carmen Ion, profesoara de română din Focșani, care a lansat în urmă cu cinci ani un proiect unic în școala românească, începe pregătirile pentru cea de-a șasea ediție a festivalului Boovie. Concursul de book-trailere va fi organizat anul acesta undeva la finalul lunii august, astfel încât echipele de elevi să își poată realiza filmulețele pe baza cărții alese în timpul vacanței de vară, când poate constrângerile impuse de pandemie nu vor mai exista. De la înființare, Boovie a devenit un fenomen și s-a transformat într-o rampă de lansare pentru unii dintre tinerii participanți. Pe alții, festivalul în care elevii sunt regizori, scenariști, actori sau organizatori i-a schimbat, i-a făcut să se descopere și acesta este un motiv care o determină pe Carmen Ion să meargă mai departe, în ciuda oricăror dificultăți. Profesoara se gândește chiar să extindă proiectul și să creeze o platformă unde să promoveze elevii cu talente și să îi pună în legătură cu marii angajatori sau cu oameni ”potriviți” din domeniile în care copiii excelează.

Într-un interviu acordat SparkNews.ro, Carmen Ion, profesoară la Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret” din Focșani, povestește despre planurile pe care le are în acest an legate de festival, dar împărtășește și din experiența de la clasă, despre școala online, despre orele de română, despre ieșirile ”la cafea” cu elevii săi, dar și cum ar trebui școala să îi pregătească pe copii pentru viață. Se pot schimba profesorii, își pot adapta ei metodele și de ce sau cum ar trebui schimbată programa școlară sunt câteva întrebări la care Carmen Ion răspunde, pornind de la un lucru în care crede: ”Rolul școlii nu este să facă oameni îndopați ca niște gâște cu tot felul de cunoștințe, ci oameni care să aibă un echilibru cultural, moral și estetic pe toate zonele și după aceea cu o direcție anume, în funcție de profil și specializare”.

SparkNews.ro: Urmează cel puțin încă 3 săptămâni de școală online. Cum a fost până acum?

Carmen Ion: Când cu bucurii, când cu enervări. Din punctul meu de vedere, depindem mai mult decât până acum unii de alții, în sensul că, deși am o capacitate destul de mare de a-i convinge pe elevi și de a schimba atmosfera în clasă în momentul în care se întâmplă ceva și de a revărsa din energia mea asupra lor, în online este mai complicat. De fapt, sunt eu mult mai vulnerabilă la stările lor de spirit și dacă jumătate dintre ei sunt demoralizați, demotivați, simt cum îmi mănâncă mie din forța, din energia cu care de obicei mă duceam la ei și atunci îmi este foarte greu să mă întorc asupra lor foarte pozitivă și, în același timp, autentică. Pe principiul vaselor comunicante – eu chiar cred că profesorii și elevii ar trebui să funcționeze ca niște vase comunicante – uneori îmi este greu când îi simt pe ei foarte căzuți și dezinteresați. Școala online i-a obosit foarte tare.

Din 8 februarie, cursurile ar trebui reluate în format fizic? Se iau în calcul niște scenarii, o prioritizare, grădinițe și clase primare, elevii din clasele a VIII-a și a XII-a…

Varianta cu clasele terminale – profesorii să meargă la școală pentru clasele terminale – mi se pare o utopie. Eu am oră de la 9.30 cu clasa a IX-a și de la 10.30 cu clasa a XII-a, ceea ce presupune că trebuie să rămân la școală ca să fac toate orele online și cu celelalte clase. Asta înseamnă că școala trebuie să livreze internet de bună calitate tuturor profesorilor care sunt în școală în momentul acela.

Și cum ar fi mai bine?

Toată lumea fizic, în clasă, însă profesorii nu vor apuca să se vaccineze până pe 8 februarie. Bănuiala mea este că, cel puțin până la vacanța de primăvară, vom fi tot în online sau în varianta hibrid, care mi se pare cea mai îngrozitoare dintre toate.

Un scenariu posibil, dar ”înfiorător de complicat”

De ce este îngrozitoare?

Eu mă mișc foarte mult, nu pot să stau la catedră, în niciun caz. Mă mișc printre elevi, discutăm, le dau să lucreze individual, în grupe… Dacă suntem în hibrid, trebuie să stau proțăpită în fața calculatorului, în spatele catedrei, în picioare. Imaginați-vă un „taur” ținut în captivitate. Vorbesc cu cei din clasă, discutăm, le cer păreri și încep cei din online să răspundă. Îi aud eu, dar cei din clasă nu îi aud. Între timp, și cei din clasă dau să răspundă… E o alergătură a capului stânga-dreapta și o voce din ce în ce mai puternică pentru a mă auzi toată lumea odată și foarte mult timp din oră faci un fel de translatare între răspunsurile celor din clasă, să le spui tu încă o dată celor din online și ce răspund cei din online să le spui celor din clasă. E consumator de timp și nu poți să faci grupe hibrid.

M-am gândit să fac grupe cu cei din clasă și cu cei din online, dar nu se poate, căci trebuie să aibă și cei din clasă acces la online și, dacă am avea internet pentru chestia asta, se creează microfonie. Cel puțin ce am încercat eu, nu am reușit. Drept pentru care, la ultima oră, eram înnebunită încât, pur și simplu, când am plecat, am uitat să deschid ușa și am intrat în ușă cu totul… (râde). E înfiorător de complicat.

Singurul lucru care merge mai bine în hibrid este să dau aceleași fișe de lucru celor din online și celor din clasă, lucrează în echipă cumva, dar nici așa nu este prea eficient, pentru că cei din clasă nu se pot aduna foarte aproape unul de celălalt. Încă nu am descoperit secretul hibridului, eu cel puțin, și nu cred că sunt colegi care să se declare mulțumiți de varianta aceasta, adică să găsească o strategie care să fie funcțională în predarea hibrid. Dacă vom funcționa hibrid, vă spun eu ce o să fac: fac rost de o sponsorizare și o să cumpăr un sistem de amplificare, îl agăț în mijlocul clasei astfel încât în momentul în care profesorul se mișcă prin clasă sau elevii din clasă răspund să îi audă și cei din online.

Vă așteptați așadar cumva la sistemul hibrid. Și pentru clasa a XII-a? Bănuiesc că aveți ore la clasa a XII-a.

Din fericire, clasa a XII-a la care predau eu are doar 26 de elevi și ei pot veni toți la școală, iar cursurile să se desfășoare într-unul dintre laboratoare. Laboratoarele la noi sunt un pic mai mari și permit păstrarea distanței între elevi.

Aveți de recuperat cu cei de clasa a XII-a?

Nu am de recuperat, doar de fixat. De recapitulat și de fixat niște lucruri, dar la nivel de conținuturi, sunt OK.

Ministrul Educației susține acele acțiuni remediale pentru elevii care nu au participat la școala online, dar sunt și profesori despre care s-a spus că nu au vrut să facă școală online…

Sunt toate situațiile. Și când nu s-a putut face, și când profesorii au trimis teme sau conspecte și cu asta, basta. Situațiile sunt extrem de diverse ca viața însăși, până la urmă. Noi, românii, suntem foarte cârcotași din fire și sărim mereu la concluzii și generalizăm după aceea. Da, sunt oameni care poate nu au dorit să facă pur și simplu sau au făcut la nivel minimalist. Sunt alții care sunt atehnici. Am două colege care au depășit 60 de ani, sunt niște profesori de excepție, realmente, două profesoare foarte bune și foarte iubite de copii, dar nu înțeleg chestiile astea cu calculatorul. Pentru ele a fost un stres absolut îngrozitor. Aici nu mai este vorba de rea-voință sau de delăsare. Sunt foarte-foarte diverse situațiile cu care învățământul s-a confruntat.

Vă veți vaccina?

Opțiunea mea este foarte clară – o să mă vaccinez, deși sunt un copil care a trăit într-un cartier de la marginea orașului. Copilăria mea cred că m-a pregătit pentru orice pandemie, dar am hotărât să mă vaccinez pentru că mi se pare un act de responsabilitate pentru mine și pentru cei din jurul meu și care face ca lucrurile să meargă mai departe și să se încadreze în normalitate. Partea proastă este că durează destul de mult, vaccinul se face în două tranșe și abia apoi este eficient, bănuiesc că abia după vacanța de primăvară profesorii care vor dori să se vaccineze vor termina ambele tranșe de făcut și se va putea începe pe un învățământ cu prezență 100% în clasă.

Programa pentru BAC și planurile-cadru

Pentru BAC 2021 ar fi nevoie de eliminarea unor conținuturi? 

Mie mi se pare o prostie. Nu. Anul trecut a fost șocant pentru toată lumea, toți deopotrivă, indiferent pe ce baricadă am fost, ne-am trezit cu pandemia în față și nu am știut ce să facem. A fost normal valul acela năucitor de confuzie, atunci era poate indicată o limitare a programei la conținuturile care se făcuseră cât copiii erau în clasă. La română, cel puțin, am avut parte de experiențele din martie, aprilie, mai, care au fost experiențe de învățare și de acomodare și a elevului și a profesorului cu învățământul online. Acum în toamnă însă, eu cred că toată lumea era adaptată la așa ceva și nu cred că este necesară reducerea conținuturilor.

Este vorba despre elevii care nu au avut acces la online…

Aici viziunea mea este una destul de limitată. Știu cam ce se întâmplă prin țară, știu ce se întâmplă prin Focșani, la liceele din zonele urbane. De altfel, sunt puține licee în zone rurale. Pe de altă parte, sunt licee tehnologice, de exemplu, în Focșani ai căror elevi sunt de la țară și sigur că acolo sunt probleme noi, grefate pe problemele deja existente, nivelul scăzut de cunoștințe, nivelul scăzut al capacităților intelectuale și de performare a informației. Acolo, sigur e nevoie de ore remediale.

Planurile-cadru pentru liceu propuse cum vi se par?

Am avut o discuție cu un coleg pe tema planurilor-cadru de la Socio-umane, pe Istorie și Geografie, unde nu a mai rămas decât o oră, indiferent de profil și filieră, ceea ce este abolut înfiorător. Nu înțeleg care este motivul, fie el și unul underground, pentru care parcă se dorește scoaterea din prim-plan a două discipline care sunt definitorii pentru construirea conștiinței naționale.

La română, au rămas trei plus una ore pe teoretic, cel puțin, dar nu am văzut ce se întâmplă la filologie, am văzut doar la mate-info. Le-am găsit pe cele de la vocațional, de la educatoare-învățători, unde m-am bucurat foarte tare, eu fiind de la profil pedagogic, din cauza asta m-a interesat foarte mult, m-a bucurat că s-a reglat o chestie foarte importantă. Metodica predării a diverse discipline, care până acum se făcea în clasa a XI-a, în același timp cu practica pedagogică, se va face în clasa a X-a. Adică în sfârșit s-a făcut o chestie logică. În clasa a X-a îi învățăm cum să predea și apoi în clasa a XI-a îi trimitem să predea.

Al doilea lucru bun la profilul Educatoare-învățători este că s-a introdus literatura pentru copii, care s-a scos acum vreo 10 ani, dacă nu mai mult. Și o altă chestie bună este că am văzut că Educația media este trecută printre opționale recomandate de minister, la fel și Scrierea creativă. În schimb, am constatat că au dispărut Artele la clasele a XI-a și a XII-a.

Și nu e bine?

Mie mi se pare că este rău pentru că, bun, poate societatea cere oameni foarte nișați, dar această nișare ar veni peste un proces care să înceapă din timpul facultății, nu din timpul liceului. Mie mi se pare îngrozitor ca un elev care termină liceul să nu poată să încropească două vorbe despre Leonardo da Vinci, despre Beethoven. Eu cred că, până la urmă, rolul școlii nu este să facă oameni îndopați ca niște gâște cu tot felul de cunoștințe, ci oameni care să aibă un echilibru cultural, moral și estetic pe toate zonele și după aceea cu o direcție anume, în funcție de profil și specializare.

Cum ar trebui schimbată programa școlară

Programa școlară? Se spune că este prea stufoasă…

Trebuie reînnoită. Am avut un șoc la un moment dat, la o oră, când predam ”Sara pe deal”, la o clasă de a X-a și i-am întrebat pe copii, citind versurile, de ce cred ei că iese fum. Am avut o discuție de 10 minute în care au dat tot felul de interpretări dubioase și, la un moment dat, o fată de la țară a zvâcnit: Doamna, aceștia fac mâncare la foc. Bravo! Asta era. Elevii nu mai au contact cu niște realități care au trecut de mult. În consecință, de asta este și foarte greu. Am avut niște dificultăți cu o clasă de a X-a anul acesta… Note mici la texte, la ”Moara cu noroc”, ”Hanul Ancuței”. I-am întrebat ce se întâmplă, pentru că ei sunt superdeștepți. Răspunsul: nu le place.

Și atunci la ce să se renunțe și ce să se regăsească în noua programă de liceu?

Este un răspuns complicat. Aici este vorba și despre un profesor foarte lacom pentru că este foarte iubitor de literatură. Practic, aș infuza un pic de noutate în programă, în sensul că aș aduce mai multă literatură contemporană. Una este când faci o poezie de Cărtărescu, și alta e când fac o poezie de Eminescu. Avem nevoie de amândouă cumva. Problema este că trebuie să se miște un pic accentul și să se schimbe la modul că OK, facem romanul ”Ion”, dar să renunțăm la tema și viziunea despre lume, cu elemente de naratologie, cu chestiile foarte tehnice…

Haideți să facem filosofia personajului, haideți să învățăm de fapt tehnici care să ne folosească pentru viață și ne fac să înțelegem mai bine viața! Aș aplica mai degrabă pe romanul acesta o viziune sociologică, să discutăm despre o lume în care sunt oameni foarte săraci și oameni foarte bogați. Din punct de vedere sociologic, se știe clar că o societate echilibrată și plină de bunăstare este cea în care pătura de mijloc este majoritară, nu extremele. Sau să înțeleagă, pentru propria lor viață, ce înseamnă să optezi pentru un drum despre care descoperi mai târziu că e greșit… Sau ce se întâmplă când un om nu poate ieși din ecuația lui a fi = a avea. Să facem așadar lucruri care să-i ajute pe elevi să se înțeleagă pe ei și lumea în care trăiesc. Dar dacă, la Bacalaureat, copiii vor face filosofia personajului la caracterizare, baremul este atât de încremenit făcut încât, dacă textul este bine scris, elevul ar lua un 8.50 pentru că nu respectă structura de caracterizare de personaj, cea care trebuie respectată de 30 de ani încoace.

Și acolo trebuie să se umble?

Eu acolo aș umbla, în primul rând. Baremul nu este făcut pe competențe, este făcut pe cunoștințe. Partea cea mai proastă este că foarte mulți profesori corectează pe cunoștințe și nu pe competențe. Dacă iese din barem, ar putea să dea un punct în plus, două-trei, dar nu pot să dea prea multe. Asta odată, și apoi baremul îi obligă să depuncteze toți itemii pe care copiii nu i-au atins și care fac parte din tiparul acela încremenit.

Profesorul trebuie să îl pregătească pe elev pentru tipul acesta de BAC sau să îl pregătească pentru viață? Este o dilemă?

Eu și mulți colegi de română mergem pe ambele direcții. Eu asta le spun elevilor mei: Respectați structura, dar la sfârșit scrieți ”din punctul meu de vedere, filosofia personajului este asta”. Copiilor nu trebuie să le placă ora de română, important este să le arăți exact punctele de convergență cu viața lor și cu viața pe care o au ei în jurul lor și atunci vor deveni interesați.

La cafea, cu elevii: ”Îi ascult, sunt lângă ei”

Am văzut orele de dirigenție în online, elevii dvs. au venit cu idei și le-ați pus împreună în practică. Este important acest ”împreună”, elev-profesor?

Prima oră am făcut-o eu, apoi fiecare a condus câte o oră. Eu am fost printre ceilalți copii, nu am intervenit, doar am pus întrebări să îmi clarific niște probleme, dar am fost ”elev” cuminte, în banca mea. Sunt copii tare faini, dar sunt și copii lângă care poți să mori și nu reușești să-i activezi decât într-o mică măsură, pentru că ei vin cu o anumită structură umană, au fost formați într-un anumit fel, în primul rând în familie și apoi în școală și s-au format straturi, straturi ca niște foi de ceapă. Nu ai cum într-o oră de română, în care ai 30 de elevi, să stai cu unul să vezi care este problema lui, dar poți să îl scoți la o cafea.

Faceți asta cu elevii? 

Da, ies cu ei când au o problemă sau mă cheamă ei. Uneori este foarte greu, pentru că îmi dau seama că nu am cum să rezolv problemele pe care le au, nu am ce să le spun. Ce să îi spun unui copil când îmi vorbește despre situații dificile sau tensionate în familie ori în grupul de prieteni? Ce pot să fac eu ca profesor sau ca diriginte? Au probleme în familie, probleme pe care le generează adolescența, probleme existențiale și mă simt realmente neputincioasă de foarte multe ori. Dar stau și îi ascult, sunt lângă ei și uneori le este de ajuns și lucrul acesta. Să știe că e cineva acolo care îi ascultă.

Despre schimbarea profesorilor

Spuneați într-un interviu că profesorii se anihilează unii pe alții, unii merg pe înțelegerea noțiunilor, alții pe memorare, formule, scris pe tablă. Se pot schimba profesorii?

Într-adevăr, nu există o coerență. Indiferent de ce se livrează de sus în jos, de la minister către inspectorate și școli, baza o constituie profesorii. Dar, dincolo de profesorul care intră la clasă, există omul. Dacă omul, ca atare, este prin natura lui o persoană mai închisă sau mai rigidă sau mai autoritară, și profesorul va fi la fel. Din punctul meu de vedere, există o corelație foarte puternică între omul care ești înainte de a fi profesor sau în paralel cu profesorul și profesorul care ești sau vei deveni. Dacă omul nu simte nevoia, în plan personal, să se schimbe, dacă nu se vede pe el însuși în momentul în care este încremenit într-o anumită concepție care ar merita să fie schimbată și el nu vede lucrul acesta și consideră că el este deținătorul adevărurilor absolute, nici profesorul nu se va schimba.

De fapt, lucrurile se leagă foarte subtil între ele. Un copil care este acum la mate-info, dar un profesor bun de desen sau de muzică îi deschide niște orizonturi culturale și morale, etice și civice, copilul acela, repet, copilul acela, și nu elevul, va crește într-un fel, va deveni un tip de elev și după aceea un tip de profesionist, care are în spatele lui un tip de adult curios și dornic de cultură. Omul acela, ca persoană, va fi cultivat, va fi deschis către creștere personală și, în consecință, profesionistul care va deveni va fi deschis către creștere profesională. Este foarte clar că nicio școală nu poate să scoată 100% astfel de oameni, dar să creștem numărul lor ar fi absolut ideal.

Problema este că generația mea și generațiile de dinaintea mea am fost forțați cumva să învățăm de toate și asta ne-a prins bine, într-un fel sau altul. Pe de altă parte, ideea aceasta de forță și-a lăsat amprenta asupra copiilor care am fost și atunci foarte mulți dintre noi suntem închistați, mergem pe ideea de autoritate. E o oarecare rigiditate pentru că așa am crescut noi, ca oameni, de fapt.

Este vorba de mentalitate și mentalitatea se schimbă greu…

Nu e mentalitatea profesorului, este mentalitatea omului care este transferată inevitabil asupra profesorului sau orice funcție ai avea. Ar trebui introduse în școală constant ore de dezvoltare personală și susținute de personal abilitat, nu de un profesor de educație civică sau de română. Simona Baciu, de la Transilvania College, are acel curs ”Profesori fericiți”. Pe mine m-au luat peste picior unii profesori, când le-am spus, s-au uitat la mine: Ce este aia profesori fericiți, numai tu vii cu idei din astea...

Chiar și prostia asta cu numerologia. Și noi am primit de la inspectorat adresa  numerologia. Este clar că s-a dat prin toate inspectoratele, nu doar prin cel care a căzut în plasă, Galațiul. Și în Vrancea s-a primit. Sincer acum, este caraghios să facem opțional de numerologie, dar ca să te duci la un curs, care este problema? Este tot o dorință de schimbare sau de cunoaștere și a altor lucruri. Poate nu era pe direcția cea mai bună, dar era o dorință de cunoaștere. Decât unul care stă încremenit și spune cam la tot și toate ”A, asta e o prostie”….

Așa e omul, așa e și profesorul, spuneți. Totuși de undeva trebuie pornit pentru a le stimula profesorilor dorința aceasta de cunoaștere, de a se deschide, de a se schimba.

Dincolo de doza de optimism care mă caracterizează în general, acum nu am acest optimism. Nu văd cum. Mă gândesc la unii oameni din învățământ pe care îi știu și care sunt complet închiși. Degeaba vorbești cu ei, nu văd de unde ai putea să îi apuci. Dar, în fiecare școală, există un grup de profesori, 2-3-5 sau mai mulți profesori care caută altceva, citesc alte chestii sau citesc pur și simplu – pentru că și cu cititul stăm destul de prost – și care constituie un nucleu, de obicei privit cu ochi suspicioși de către ceilalți, dar care este o chestie foarte bună pentru cei tineri și pentru copii. Apropos de vasele comunicante de care vă spuneam, și copiii au un rol în tot procesul acesta. Dacă reușești să motivezi 5-6 copii dintr-o clasă să facă voluntariat, de exemplu, ei vor constitui un model pentru alți colegi de-ai lor, apoi se creează o mică presiune a clasei care vine către profesor: Vrem altceva! Știu clase la care s-a întâmplat așa ceva, copiii simțeau nevoia de altceva la o disciplină, profesorul era unul bun, cu drag de elevi, dar nu știa să predea altfel. Când copiii i-a propus și altceva, a fost de acord și a început să se schimbe.

Boovie 2021 și o platformă pentru copiii talentați

Festivalul Boovie. Deja ați făcut cinci ediții…

Am avut cinci ediții, dăm drumul la ediția a șasea. Am făcut deja câteva lucruri, suntem în procesul de pregătire. Fiindcă suntem în aceeași stare de nesiguranță ca și anul trecut, cu perspective mai bune anul acesta, ne-am gândit să ne luăm ca primă măsură de siguranță fixarea datei festivalului cândva în a doua jumătate a lunii august. Copiii se pot înscrie în următoarea lună și jumătate, după care, din martie, dăm cărțile și fiecare echipă își va alege cartea, copiii vor citi, își vor repartiza rolurile în echipă, vor discuta, vor negocia, vor face scenariul. În perioada vacanței de vară, ei pot să își facă trailerul dacă nu va fi lockdown. Dacă va fi lockdown, asta e… o să muncim degeaba. Dar nu cred că se va întâmpla așa.

În 2018, am avut 200 și ceva de copii înscriși, în 2019 am avut 1.100 și în 2020 am avut 2.200, dar nu au putut participa toți din cauza pandemiei. Pentru anul acesta, vom începe promovarea, vom căuta sponsori… Avem unii parteneri constanți în ultimii ani, cum este Primăria, dar nevoile festivalului cresc de la an la an. Știți ce mă întristează? Toată lumea consideră că este foarte importantă educația, dar când cauți un sponsor mare, mare, îl știe tot mapamondul, să îți dea 5.000 de euro pentru că festivalul înghite sume mari, răspunsul este nu. Chiar mă întristează situația aceasta, de la vorbă la faptă… Mama îmi tot spune că am o vârstă, să mă liniștesc.

Și de ce nu vă liniștiți?

Pentru că atunci când îmi trimite un copil un mesaj de genul ”Doamnă, eu nu credeam că pot să fac lucrul ăsta. Eu nu deschideam până acum gura, acum m-am împrietenit și am colaborat frumos cu tot felul de elevi din țară și am făcut și am dres…” Aceștia sunt copiii din staff-ul festivalului. Apoi sunt copiii care au participat la concurs și care au primit burse în străinătate, au fost prin diverse jurii ale elevilor sau au primit burse la școală după ce au participat la Boovie.

Anul trecut, de exemplu, marele premiu a fost câștigat de echipa MoisilTM din Timișoara, cu ”Fata în palton albastru”. Sunt copii de clasa a X-a și am aflat ulterior povestea fetei din rolul principal, întâmplător, chiar de la mama ei, cum și-a descoperit ea propriul copil văzând trailerul și cum copilul, timid si introvertit până atunci, s-a descoperit pe sine: îi place să filmeze, îi place să fie în prim-plan, îi place să fie lider, îi place să joace, să interpreteze.

Nu pot renunța la festival, e prea frumos, nu se poate…

Este și o rampă de lansare pentru elevi, poate netezi drumul către o carieră…

Dacă aș găsi un finanțator pentru festival, aș putea transforma toată povestea aceasta în ceva chiar de durată. Pe lângă festival, aș vrea să fac o platformă de promovare a copiilor cu talente, de toate felurile, și să fac legătura între acești copii și marii angajatori sau zonele în care acești copii sunt foarte buni. Mulți profesori descoperă la clasă o grămadă de copii faini, cu diferite talente, dar îi știu numai ei și eventual dirigintele și încă un profesor. Mi-ar plăcea să îi promovez și ei să ajungă în atenția oamenilor potriviți.

Sursa foto: Pagina de facebook Boovie Festival

Citește și: 

• Cătălin Ciupală, profesor de matematică: „Eu nu mă duc la școală să predau, eu mă duc la școală să fac școală. Profesorul trebuie să aducă valoare fiecărei ore”
• Fizica și chimia, pe înțelesul elevilor. O profesoară din București a înregistrat zeci de experimente și le prezintă copiilor în timpul orelor online VIDEO
• EduBuzz a parcat la Augustin. Cum a fost transformat un autobuz vechi, ruginit într-un spațiu educațional modern și plin de culoare FOTO