Elena Stambuli: Nu voi uita toată viața de „lista cu absenții” pe care o punea bine în geanta diplomat sau de „domnișoară Nastasia, asta e formula lui Habar n-am”

0

CEI MAI BUNI PROFESORI Dragul de el, domnul Gherghescu sau Gherghe cum îi spuneam noi. Era profesorul de matematică din liceu, un domn ferm, serios când era necesar, dar atât de OM! Nu voi uita toată viața de “lista cu absenții” pe care o punea bine în geanta diplomat sau de “domnișoară Nastasia, asta e formula lui Habar n-am” rostit așa, englezit.

Noi eram eleve ale unui liceu cu profil pedagogic din Tulcea, așadar făceam cu domnia sa matematică, aritmetică, metodică, practică. Nu era zi a săptămânii în care să nu îl vedem și pe cât de speriate eram de analiza matematică, pe atât eram de curioase să vedem ce ne mai spune. Îmi amintesc cu drag când ne-am dus 30 de eleve absolvente de liceu să îi cântăm “Gaudeamus”. A fost cea mai frumoasă și prietenească primire, a fost ziua în care ne-a sfătuit, a glumit cu noi, ne-a ospătat și a povestit cu noi ca și cu viitoare colege. Când am dat bacalaureatul, a fost acolo, lângă noi, cu o vorbă bună și încurajări.

Doamna de limba și literatura română… nu cea pe care o aveam profesoară la clasă, ci doamna de la clasa paralelă, care ne oprea pe hol să ne învețe română, care repeta cu noi pe hol înainte de proba orală de la bac pentru că doamna noastră, care ne-a fost dirigintă în ultimii doi ani, nu a venit să ne susțină. Dar era EA, doamna Galbur, o femeie blândă cu o bunătate exagerată pe care o împărtășea cu toți elevii.

Sigur, nu o pot uita pe doamna de psihologie care mi-a marcat viața de elevă și care a contribuit în mod decisiv la alegerea carierei mele. “Succesul înseamnă muncă, perseverență, voință și iar muncă”. Când mă felicita sau îmi spunea “bravo”, simțeam că l-am prins pe Dumnezeu de picior, eram atât de mândră de mine, încât eram convinsă că dacă pot învăța și obține note mari la ora ei, puteam orice. Pentru că era strictă, părea dură, nu era plăcută de mulți elevi, dar asta pentru că avea reguli de la care nu se abătea niciodată.

Doamna de fizică venea și în primele minute din oră ne învăța cum să ne îmbrăcăm, ”Haina face omul, fetelor”, ne spunea. Iar noi o priveam fascinate și înțelegeam că pentru a avea credibilitate în fața copiilor când făceam practica pedagogică, era necesar să arătăm ca niște cadre didactice.

”Îmi sare muștarul”, asta era replica profului de sport atunci când din 30 de eleve, 20 aveau ”probleme”. Iar când mergeam cu proiectele la corectat, ne întorcea de vreo 2-3 ori, iar noi le refăceam bombănind, dar știam că dacă a semnat proiectul la final, sigur vom ține o lecție bună.

Aș da timpul înapoi, măcar pentru câteva zile să pot retrăi emoțiile acelea, să îi pot revedea pe profesorii aceia care mi-au rămas în suflet. Unii dintre ei nu mai sunt, alții sunt încă la catedră, iar alții pensionari. Și datorită lor sunt ceea ce sunt astăzi, sunt mândră de mine și mă înclin în fața domniilor lor.

 


Elena Stambuli a absolvit Liceul Pedagogic din Tulcea, promoția 1997. În prezent este psiholog și profesor consilier școlar la Școala Gimnazială nr.8 Constanța și Grădinița PP nr.45 Constanța.


CEI MAI BUNI PROFESORI. SparkNews.ro publică, în această perioadă, o serie de articole dedicate celor mai buni profesori, acei profesori care ne-au format, ne-au îndrumat, au fost alături de noi și au rămas profesorii noștri de suflet. Le mulțumim celor care au acceptat să povestească despre anii de școală și despre profesorii lor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.