Ora de română altfel. Anda Laura Silea: ”Noi, profesorii, trăim prin reușitele copiilor”. Mesajul unui fost elev după 10 ani

0

Anda Laura Silea a început să folosească tehnologia la orele de Limba și literatura română după ce a constatat că, în orașul în care se mutase, acum 13 ani, nu exista o librărie de unde să poți cumpăra o carte. Cărțile de la biblioteca din Victoria erau insuficiente, așa că orele de română au ajuns să se desfășoare cu telefoanele pe bănci, cu laptopul și videoproiectorul în clasă. Ora de română a devenit altfel, iar profesoara a adus în clasă idei și proiecte care i-au făcut pe elevii să se simtă ”valorificați, ascultați”. Lecțiile despre educația media i-au ajutat să înțeleagă că un text studiat ”prezintă niște realități și realitățile acelea se regăsesc întotdeauna în jurul nostru, doar trebuie să le decodezi”. Profesoara de română își pregătește elevii pentru viață și spune că ”satisfacțiile vin atunci când elevii te întâlnesc după 10 ani și se uită la tine zâmbind, te consideră prieten și încep să îți spună ce au realizat”. Dovada este mesajul primit de la un fost elev, chiar după 10 ani.

Anda Laura Silea (foto), profesor de limba și literatura română la Liceul Teoretic ”I.C. Drăguşanu” Victoria, povestește, în interviul acordat SparkNews.ro, cum a ajuns să desfășoare orele cu ajutorul tehnologiei, care a fost impactul în rândul elevilor și cum a adus educația media la ora de română și, mai ales, de ce.

SparkNews.ro: Folosiți tehnologia la ora de română. Cum și de ce?

Anda Laura Silea: Acum mulți ani, când am venit în Victoria m-am izbit de ”N-am librărie”. Aveam un chioșc de ziare în oraș și cam atât. ”Voi de unde vă cumpărați cărți? Păi, luăm de la bibliotecă. Hai să citim romanul Ion! Păi, nu putem să-l citim toți. De ce? Sunt doar câteva exemplare și noi suntem 20.” Și atunci am făcut ce face un român ”isteț”: am intrat pe calculator, ne-am dus pe siteuri de tip Gutenberg și am început să folosim internetul. Este o necesitate. Când mi-am scris lucrarea de grad despre Utilizarea platformelor educaționale și a resurselor educaționale deschise la Limba și literatura română, am creat o platformă – am abandonat-o un pic, din nefericire, dar voi relua lucrul la ea.

În 2015, când am terminat gradul I cu această lucrare, aveam o clasă, medie ca nivel, eram în pragul BAC-ului și nu îi puteam motiva de niciun fel. Când auzeau de carte, nu vă pot spune ce auzeam. Of și vai și mâr și ochi dați peste cap… Atunci am spus: ”Bun, nu vă place să scrieți de mână, haideți să facem altfel. Vă dau tot ce trebuie pe această platformă, un fel de Wiki, un Wiki page”… Și a devenit totul drăguț. ”A, putem să facem noi proiectele în Power Point? Da, și puteți să mi le trimiteți pe mail până la data de, până la ora de… Cine trimite cu o zi după, pierde 50 de sutimi…” La început, nu au crezut. Apoi au întrebat dacă nu putem să dăm și teste așa. Și am dat și test. Așa am ajuns să folosim tehnologia. Copiii sunt foarte receptivi la imagine, la sunet. Le aduci proiectorul, le pui laptopul, hai să lucrăm, hai să intrăm pe telefoane, hai să dăm testul pe telefoane, hai să facem pagină de Instagram Otiliei Mărculescu și hai să vedem dacă putem să îi facem și un Fakebook, și hai să ne jucăm și un pic cu personajele…

Faceți acest lucru și la gimnaziu și la liceu?

Da.

Folosiți și Kahoot…

Da, copiilor le place, îl adoră. Folosesc Kahoot, folosesc o platformă finlandeză care este minunată pentru hărțile mentale, folosesc EasyClass, folosim Facebook, Whatsapp, folosim cam tot ce are butoane în general pentru că nu avem acces la cărți sau pentru că acestea nu le mai trezește interesul elevilor. Manualele nu sunt cele mai reușite, mă refer la liceu, la gimnaziu a început să mai miște, să fie mai OK. Când avem nevoie de texte, găsesc ei un text. De exemplu, la Bacovia sau la poezie, îi pun pe ei să caute ce poezie vor să interpretăm. Pe de altă parte, te lovești de situația ”Doamna, nu mi-am adus cartea. Nu pot lucra pentru că nu am manualul. Ai telefonul? Da. Te rog frumos, deschide, caută poezia și uite că poți lucra”. Scuza că nu mi-am adus pică din prima și îi oblig să lucreze. Dar trebuie să stai în permanență între ei, trebuie să schimbi felul în care sunt așezate băncile în clasă… Primul lucru pe care îl facem este să mutăm băncile.

Cum le așezați?

Cum ne vine mai ușor. Mi-aș dori să le scot cu totul, vă spun sincer. Lucrăm în grupuri, și nu numai la mine în clasă. Suntem foarte mulți profesori care facem asta. Lucrul în grup îi învață pe elevi foarte multe. Le dai o fișă de activități și îi pui să lucreze, pe forțele lor. Nu îl pui să facă analiză pe cel care abia scoate două vorbe sau abia citește trei litere. Nu ai cum… Îi dai să caute un cuvânt, o temă… Trebuie lucrat diferențiat. Eu sunt fericită că nu am clase foarte mari, am clase cu 20-25 de copii, dar am colegi la alte licee care au 37 și lucrează așa cu toți 37…

”Învățătorii ar trebui plătiți în aur. Fără ei, noi, profesorii, nu am exista”

Sunt niște eroi. Să lucrezi diferențiat cu atâția copii….

Nu, e normal să lucreze diferențiat indiferent de câți copii ai în clasă. Este mai greu, dar e normal. Și mulți își asumă lucrul acesta… Eroi sunt… Vă spun eu cine sunt eroi. Eroi sunt învățătorii. Ei sunt adevărații eroi ai sistemului educațional. Oamenii aceștia ar trebui plătiți în aur de sus până jos pentru că, fără ei și fără ce fac ei în ciclul primar, noi profesorii nu am exista. Noi îi luăm pe elevi 90% modelați, mai rămâne să pui frișca, o căpșună, ca să ornezi… Blatul și crema au fost făcute.

Munca este a învățătorului și dacă învățătorul își asumă munca respectivă și o face cum am văzut eu că se face atunci ai copii extraordinari. Dacă învățătorul alege școala pentru că nu a găsit un alt job – Să încerc și eu că ce-o fi greu – atunci iese ce iese. Învățătorii ar trebui specializați, ei sunt baza. Noi, pe ici pe colo, mai punem o glazură, o floricică, dar ei sunt baza: ei îi învață pe copii să scrie frumos, ei le pun creionul în mână, ei formează colectivul… Noi venim cu partea de rafinament, dar baza trebuie făcută în primar.

Pentru că tot am vorbit de tehnologie. Ați avut anul acesta un proiect ”Predau educația media”, cu un workshop despre umilirea pe rețelele de socializare. Cum a fost?

A fost emoționant. A fost o parte pe care mi-am asumat-o pentru că există mici conflicte între adolescenți și trebuia să ne punem ochelarii să vedem elefantul din cameră. În acel workshop, am discutat cu elevii ce înseamnă bullying, ce înseamnă cyberbullying, unde trebuie să ne oprim cu datele personale. Pur și simplu, ne-am pus întrebarea: de ce se ajunge la cyberbullying, ce vrea cel care spune, ce vrea cel care dă click, ce emoție se află în spatele celui care distribuie? Nu eu am inventat lucrurile acestea. Eu le-am preluat de la oamenii aceia minunați de la Centrul pentru Jurnalism Independent, de la Cristina Jamschek, Cristina Lupu și Ioana Avădanei, cu ajutorul cărora am organizat workshop-ul. Acolo am pus în practică ideile pe care le-am învățat la ”Predau educația media” și asta face parte din schimbare foarte mult, pentru că îi învăț să recepționeze ce este în jur și să-și dea seama că au o responsabilitate pentru fiecare punct, literă și cuvânt pe care îl scriu în spațiul social media.

Cu ce clasă ați avut această activitate?

Cu clasa a X-a, clasa mea, acum trec a XI-a. Și au discutat mult. La început au fost… ”A, iar bullying.. Hai să discutăm ce am face dacă…” Și s-a lăsat cu lacrimi pentru că, inevitabil, fiecare avea, la un moment dat, o poveste sau știa pe cineva care a pățit ori era mai emotiv și, în momentul în care le-am prezentat anumite povești, fetele mai mult au fost foarte impresionate. Au fost foarte atenți, iar unii dintre ei, și le mulțumesc din suflet, mi-au transmis următorul feedback: Dar de ce prezentați doar perspectiva victimei? De ce nu ne gândim și la cel care face bullying? Toată lumea dă în el că e vinovat. Da, dar de ce? De ce simte nevoia să facă asta? Au taxat într-un fel lipsa de imparțialitate, ceea ce înseamnă că și-au asumat ceea ce facem prin bucățelele de educație media pe care le aduc la ora de limba română. Acolo e adevărata schimbare.

Cațavencu, în viziunea unui elev: ”Un amestec de Liviu Dragnea și Traian Băsescu”

Cum faceți ”educație media” la ora de română?

Am avut, de exemplu, o lecție în care am discutat despre vot. A picat foarte bine pe ”O scrisoare pierdută” și am discutat despre profilul candidatului, ce înseamnă a alege, ce înseamnă a vota pentru că eu vreau să aduc lecția de limba română dincolo de text. Elevii trebuie să citească un text și să își dea seama că textul prezintă niște realități și realitățile acelea se regăsesc întotdeauna în jurul nostru, doar trebuie să le decodezi, doar să le vezi. Asta înseamnă educație media pentru că media este orice text, nu-i doar internetul, media sau televiziunea. Și ei au descoperit niște lucruri foarte interesante. De exemplu, un elev îmi spunea, în cadrul lecției, că Nae Cațavencu este un amestec de Liviu Dragnea și Traian Băsescu și mi-a argumentat acest lucru timp de cinci minute și i-am dat dreptate.

”Predau educația media” este proiectul meu de suflet. Este un proiect care schimbă vieți, îți aduce copilul carte deschisă în față dacă știi să ajungi acolo și este un proiect prin care am cunoscut oameni pe care nu am crezut că îi voi cunoaște vreodată.

Cum îi ajută pe elevi aceste lecții de educație media?

Educația media reprezintă o schimbare de perspectivă asupra textului. Elevii învață astfel să decodeze mesajul transferându-l din lumea cărții în lumea în care ei trăiesc, căutând asemănări, diferențe, aspecte care pot exista în mediul apropiat lor. Ceea ce aduce educația media în viața lor este informația privind media, social media, mai ales, și felul în care pot folosi acest spațiu complex ferindu-se de informații false, manipulare. Aceste aspecte sunt inițial identificate în textul literar, apoi se poate face trecerea spre lumea complexă a social media, în principal, și spre planul social în care trăiesc.

V-am dat exemplul activității desfășurate în analiza textului „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale. Ce au făcut elevii? Au analizat tipul de discurs electoral al personajelor trasând profilul candidaților. Apoi au căutat informații despre legea electorală, despre conceptul de vot și cel de alegere, despre istoricul votului în România. Au ajuns la concluzii interesante: că, în realitate, candidații lui Caragiale încă sunt actuali și regăsim acest limbaj al limbuților – au folosit termenul lui Maiorescu – și astăzi, și poate, cel mai interesant, au sesizat că Zoe Trahanache nu avea drept de vot, dar dorința de putere și manipulare o făcea sa treacă de acest impediment al vremii alegându-și cu grijă atât soțul, cât și amantul.

Despre introducerea votului la 16 ani ați discutat cu liceenii? 

Am avut subiectul acesta la un debate și au fost împărțite părerile: și da și nu. Principala idee pentru da a fost că, din moment ce răspundem penal de la 16 ani pentru faptele noastre, ar trebui să și votăm și nu prea poți combate asta. Au fost și multe nu-uri: nu avem dreptul, nu știm, nu suntem maturi, nu ne interesează… Cea mai interesantă a fost însă discuția despre obligativitatea votului, unde cu echipa participantă  la Olimpiada ”Tinerii dezbat”, am câștigat anul acesta un meci prin susținerea obligativității votului. I-au convins pe cei din juriu, pe arbitri că, da, obligativitatea votului ar trebui să existe. Eu sunt mândră, e o mică victorie pe care fetele mele au avut-o și chiar mi-au spus că au folosit ceea ce au învățat la lecția cu Cațavencu. Au dus lecția de română la o competiție de debate și mai mult decât atât, ca profesor, nu poți să îți dorești. Este foarte interesant ce au făcut. Eu mă bucur pentru orice victorie a lor, pentru orice reușită și pentru orice sclipire din ochișori pentru că ele se acumulează în sufletul lor de copil.

Locul în care elevii joacă rolul puterii și al opoziției

Înțeleg că există un club de debate în liceu. De ce un astfel de club? 

Da, este un club care funcționează de 3 ani, la care poate participa orice elev. A fost o idee a doamnei inspector Silviana Cioceanu să înființăm aceste cluburi pentru elevi. Dezbaterea, oratoria și argumentarea sunt extrem de importante. Cu ajutorul utilizării acestor tehnici, se formează gândirea critică.

Sunt interesați elevii? Stabiliți temele împreună?

Elevii care participă stabilesc temele de discuție. La aceste dezbateri, ei învață să se documenteze și să selecteze informația pentru a construi argumente și contraargumente. Le place pentru că pot susține ceea ce gândesc și pentru că joacă rol de guvern și opoziție. Sunt ca în Parlament. Ceea ce schimbă acest club este felul în care își asumă o idee, tipul de discurs și raportarea critică la ceea ce afirmă în discuțiile de zi cu zi. Și cel mai important: învață să vorbească în fața publicului, să fie debateri. Să nu fie „limbuți”, ca să ne întoarcem la discursul lui Titu Maiorescu.

Tot despre tehnologie. Ați luat un premiu la Digitaliada. Cu ce proiect ați participat?

O resursă educațională deschisă, un material video pentru elevii de clasa a V-a. Este o pasiune a mea. Îmi place să folosesc calculatorul aducându-le lecția la îndemână. Ai lipsit de la școală, știi că intri pe un anumit canal și acolo găsești lecția… Sunt parte a unui proiect început mai demult prin colaborare cu doi oameni minunați, Laura Gunesch și Liviu Constandache, și este ceea ce îmi place să fac cel mai mult. Digitaliada a fost o participare impulsivă, nici nu m-am gândit că voi câștiga… Toate lucrurile, în ultimii 4-5 ani de când am început schimbarea aceasta a mea, de a-mi asuma schimbarea, au început să se așeze, deoarece toți oamenii care schimbă cu adevărat educația în România s-au intersectat prin proiectele din care fac și eu parte, și când reușești să combini ceea ce ți-a adus în viață educația media, cu interesul pentru tehnologie insuflat de APED și ideile de la Școala Finlandeză din Sibiu, nu are cum să nu se schimbe ceva. De aceea spun că totul pleacă de la tine și de la cum vezi lumea, și mai ales ce alegi să faci cu ceea ce înveți.

Ce este acel canal educațional?

Canalul este făcut de Asociația pentru Promovarea Educației Deschise (APED) București, cu care am colaborat în ultimii ani în urma unui proiect desfășurat în Brașov, proiectul Corect. În partea de sustenabilitate a acestui proiect, noi am creat materiale de tipul acesta al resurselor educaționale deschise, le-am postat pe un canal Youtube, unde poate vedea oricine, ele fiind libere. Te uiți dacă ai o nelămurire și înveți. Partea de limba română este realizată de mine și de Ana Maria Tudorache, profesor la Școala nr. 15 Brașov, un cadru didactic minunat cu care colaborez dintotdeauna și care este mereu alături de mine, pentru că doar prin colaborare reușești asemenea lucruri (proiectul îl găsiți aici – n.red.).

”Elevii sunt altfel: comunică mai ușor, se implică mai mult, devin critici”

Cu toate aceste metode non-formale, tehnologie, educație media, ați reușit să faceți ora de română altfel? Ce feedback aveți de la elevi?

Da. Eu zic că am reușit. Elevii se simt valorificați, ascultați. Se implică să găsească informații. Sunt mai relaxați când vine vorba de textul argumentativ la examene, pentru că au înțeles că nu sunt judecați pentru ceea ce scriu ca idee, ci pentru calitatea argumentelor. Sunt altfel: comunică mai ușor, se implică mai mult, devin critici. Eu spun că se maturizează înțelegând că e nevoie de judecată, adaptare și analiză. Și cel mai important înțeleg care e rolul tehnologiei în viața lor, care sunt avantajele și limitele ei.

Ce au însemnat cei 15 ani la catedră pentru dvs.? Dezamăgiri? Satisfacții?

Cei 15 ani au însemnat împlinirea unui vis: cel de a modela oameni. A fost începutul descoperirii de sine. Nu cred că pot spune că sunt dezamăgiri. Poate sunt doar impresii ale dezamăgirii. Orice obstacol, orice problemă nu face altceva decât să te învețe o lecție sau să îți arate o altă cale. Eu sunt norocoasă. Viața nu mi-a dat lecții prea dureroase fără a îmi deschide și căi alternative. Satisfacțiile vin atunci când elevii te întâlnesc după 10 ani și se uită la tine zâmbind, te consideră prieten și încep să îți spună ce au realizat. Am trăit această emoție în 2014, când am primit pe Facebook fotografia unui bilețel motivațional pe care îl scrisesem unui elev din clasa a VIII-a (foto). Mi-am adus aminte atunci că îi rugasem să îmi trimită înapoi biletele dacă li se îndeplinește dorința de a deveni ce vor în viață. Elevul acesta a reușit și și-a ținut cuvântul, trimițându-mi fotografia. Este medic oftalmolog în Brașov. A reușit. Noi trăim și prin reușitele lor. Cred că asta este cea mai mare satisfacție.

Foto: facebook.com/ Anda Laura Silea

Citește și Anda Laura Silea, profesoară de română: ”Sistemul este în derivă, dar schimbarea este posibilă. Dacă îți dorești, se va realiza”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here