Poze de altădată. Cum arăta Școala Centrală din București, fost pension domnesc de fete GALERIE FOTO

0
Foto: asociatiacurteaveche.ro

Una dinte cele mai frumoase clădiri din București este Școala Centrală, fosta Școală Centrală de Fete, situată pe strada Icoanei. Veche de peste 165 de ani, școala se impune printr-o arhitectură impresionantă, realizată de Ion Mincu, astăzi clădirea aflându-se pe lista monumentelor de arhitectură. Povestea școlii începe cu Pensionatul Domnesc de Fete, instituție dedicată educației fetelor din elita bucureșteană.

Cum a arătat școala de-a lungul vremii și care este istoria acesteia, vă prezentăm într-o Galerie Foto și o scurtă prezentare (sursa – site-ul Școlii Centrale): 

Istoria școlii începe în 1851, când domnitorul Barbu Stirbey aprobă înființarea unui ”Pensionat Domnesc de Demoazele”. Aici veneau fetele de demnitari, care se distinseseră în serviciul public și cărora, statul, drept recunoaștere și recompensă, le asigura în mod gratuit buna educație a odraslelor.

Școala s-a deschis oficial în toamna lui 1852, iar 12 ani mai târziu este transformată în școală secundară de cinci ani. Prima directoare a fost Ana Iacobsen și este perioada în care se pune piatra de temelie a actualei Școli Centrale, școală ce va deveni în timp echivalenta feminină a liceului Sf. Sava, întemeiat cu trei decenii mai devreme.

Actualul edificiu al Școlii Centrale este construit în 1890 de Ion Mincu. Cursurile reîncep abia în septembrie 1918, dupa ce în iernile anilor 1917 și 1918, întegul mobilier din lemn servise drept combustibil, iar materialul științific dispăruse. În 1924, Școala Centrală capătă noua denumire de Școala secundară de Fete, gradul doi internat, iar în 1928 cea de Marica Brâncoveanu, soția domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Între 1916-1918, în timpul ocupației germane și austriece, Școala Centrală este transformată în spital și apoi devine sediul poștei. După zece ani, este însă recunoscută activitatea școlii. Timp de aproape un deceniu, director al școlii devine Elena Malaxa, care, cu sprijinul financiar al soțului său, a întreprins lucrări de modernizare și consolidare, școala recăpătându-și vechiul nume, inscripționat pe frontispiciu de Ion Mincu, Școala Centrală de Fete.

Autoritățile comuniste îi interzic în 1948 Elenei Malaxa dreptul de a profesa și urmează o perioadă neagră pentru Școala Centrală, devenită pe rând Liceul de Fete nr. 10, Școala Medie nr. 1, Școala Medie nr. 10, Școala Medie Mixta Zoia Kosmodemianskaia, Liceul de Fete nr. 10 Zoia Kosmodemianskaia, Liceul real-umanist Zoia Kosmodemianskaia, Liceul de filologie istorie Zoia Kosmodemianskaia. Fostul Pension Domnesc de Fete își recapătă denumirea de Școala Centrală în 1990.

Ion Mincu a înzestrat clădirea Școlii Centrale cu elementele distinctive pentru stilul neoromânesc, precum brâul sculptat din ceramică sau ancadramentele decorate ale ferestrelor, se arată într-o prezentare a școlii. Pe fațada clădirii sunt inscripționate numele unor mari personaje ale istoriei naționale, iar în curtea interioară, numele marilor voievozi. Amenajată în mai multe formule de-a lungul deceniilor, un lucru nu s-a schimbat: în centrul curții se află și astăzi frasinul centenar plantat în 1890.

Foto: scoala-centrala.ro și facebook.com/ScoalaCentralaDinBucuresti

Citește și:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here