Ana Boiangiu a absolvit Școala Gimnazială ”Alexandru Ciucurencu” din Tulcea cu media 10. Este unul dintre cei doi șefi de promoție, dar spune că nu acesta a fost scopul ei, să aibă 10 pe linie. Important pentru Ana este ca, după patru ani de gimnaziu, fiecare elev să rămână ”cu câte ceva de la fiecare materie”, să își formeze o cultură generală și să descopere ceea ce îl pasionează și drumul pe care va merge mai departe. Ana este pasionată de matematică, este olimpică și din toamnă va merge la Liceul Teoretic Internațional de Informatică. Până atunci, are de susținut Evaluarea Națională, care începe marți, iar Ana spune că este ”foarte fericită” pentru că structura subiectelor s-a schimbat, mai ales la Limba și literatura română: ”Subiectele sunt mai mult orientate spre opinia proprie, în loc de niște tipare învățate anterior la clasă. Este un mare pas înainte această schimbare.”
La 15 ani, Ana știe foarte clar ce vrea să facă mai departe. A ales drumul matematicii și își dorește performanță. Un lucru care crede că lipsește școlii românești, aceea de a-i încuraja pe elevi să facă performanță, ceea ce a și determinat-o să meargă către o școală cu clase de olimpici. Într-un interviu pe care ni l-a acordat, Ana ne povestește despre perioada de gimnaziu, despre profesorii care au marcat-o, dar și ce ar trebui să însemne școala pentru fiecare elev. Ana nu este de acord cu ”vânătoarea de note” (”notele ar trebui să reflecte mai mult ceea ce știe fiecare decât o fac în prezent”), iar dacă ar fi să schimbe ceva ar fi, ”dincolo de cultura generală, ideea de a aprofunda o anumită materie”. ”Sistemul de învățământ – deși este un cuvânt cam pompos venind de la mine – ar trebui adaptat în așa fel încât fiecare să descopere ce îl pasionează și, mai mult decât atât, la ce se pricepe cu adevărat”, consideră Ana.
SparkNews.ro: Ești șefă de promoție, ai terminat cu 10. Ce înseamnă pentru tine acest lucru?
Ana Boiangiu: A fi șef de promoție a fost cumva o consecință a unei munci de mai lungă durată, dar pentru mine nu a reprezentat niciodată un scop să am media 10. Nu consider că ar trebui să mergem la vânătoare de note și totul să fie o cursă către absolut, către ideal, pentru media 10. Eu m-am concentrat – acest lucru este strict personal – mai mult pe Matematică, respectiv pe olimpiade, așa că a fi șef de promoție a fost în plan secundar pentru mine.
Ce este mai important decât notele?
Notele ar trebui să reflecte mai mult ceea ce știe fiecare decât o fac în prezent. E o practică care ne este tuturor cunoscută, uneori notele nu se pun neapărat pe merit. Nu că ne deranjează acest lucru, este vorba și de o motivație care trebuie să existe și poate fi dată prin note, dar e foarte important să rămânem cu câte ceva de la fiecare materie, mai presus de a avea media 10 curat sau a avea 10 pe linie. Chiar dacă nu ne place sau nu ne reprezintă o anume materie, în gimnaziu mai ales, trebuie să ne formăm o cultură generală și deși poate nu aprofundăm totul la fel de bine – de exemplu, eu fac mai multă Mate, altcineva învață mai mult la Română, e mai fascinat de literatură – ar trebui ca toată lumea să se dezvolte în toate direcțiile până când ne alegem un scop unitar, o direcție în care vrem să mergem.
Tu simți că ai rămas cu o cultură generală după acești patru ani de gimnaziu? Profesorii și-au adaptat metodele astfel încât voi să nu memorați doar niște informații?
Am avut norocul de a întâlni niște profesori foarte buni, într-adevăr, cu stiluri foarte diferite de predare, în funcție de personalitatea noastră, a elevilor, dar și de personalitatea lor, a profesorilor. În școala mea, profesorii s-au adaptat perfect la nevoile fiecăruia și s-a insistat exact cât a fost nevoie, exact cât am simțit noi și cât au simțit dumnealor că este nevoie pe anumite noțiuni, până când am rămas cu esența. Exact cu partea care ne ajută să ne dezvoltăm cultura generală.
Ai fi vrut totuși să fi fost ceva altfel în gimnaziu?
Dacă aș schimba ceva ar fi, dincolo de cultura generală, după cum spuneam și mai devreme, ideea de a aprofunda o anumită materie. Cred că ar trebui ca fiecare să primească mai mult sprijin pentru a găsi direcția în care vrea să meargă, mai presus de a învăța la toate materiile câte puțin și de a rămâne cu câte ceva din fiecare. Asta simt că a lipsit poate, nu în totalitate, în mod evident, dar cred că ar trebui, în general, sistemul de învățământ – deși este un cuvânt cam pompos venind de la mine – ar trebui adaptat în așa fel încât fiecare să descopere ce îl pasionează și, mai mult decât atât, la ce se pricepe cu adevărat.
Tu ai descoperit că te pasionează Matematica. Când s-a întâmplat acest lucru?
Încă din clasele mici, deși pasiunea adevărată, momentul în care am putut să spun că îmi place cu adevărat și matematica este ceea ce vreau să fac au venit mult mai târziu, în clasa a VII-a. Nu pot să zic că dintotdeauna… Bineînțeles, dacă eram întrebată ce materie îmi place, spuneam Matematica, dar nu cu la fel de multă convingere cum o zic acum. Odată ce au venit și rezultatele, odată ce au venit și eșecuri printre aceste succese, am învățat exact ce înseamnă ideea de olimpiadă și, mai mult decât atât, matematica în sine.
Olimpiadele s-au organizat online, doar că nu au fost susținute de Ministerul Educației, ceea ce arată că nu promovează performanța suficient, din păcate. Sunt de acord că vârfurile sunt puține, doar că acele vârfuri puține trebuie promovate, trebuie susținute și ulterior, prin această susținere, se vor înmulți, vor deveni din ce în ce mai mulți cu adevărat pasionați care vor performanță.
Din ce clasă participi la olimpiade?
Din clasa a V-a, însă rezultatele care m-au mulțumit au venit mai târziu, după mult mai multă muncă, în special anul acesta. Am avut mai multe oportunități de participare prin diverse fundații care au coordonat pregătirea și am participat, ironic poate, anul acesta la mai multe concursuri decât în anii anteriori.
Olimpiada organizată de Societatea de Științe Matematice a fost concursul central. Am ajuns în faza națională, unde am ieșit pe locul șase. Șase a însemnat medalie de argint și mai departe calificare la barajele pentru selecția lotului de juniori al României. S-au dat deja barajele, lotul a fost stabilit, nu fac eu parte din el, însă în urma primului baraj m-am calificat în lotul restrâns, asta înseamnă cei mai buni 15 juniori, elevi de clasele a VII-a și a VIII-a, care au mai dat două baraje, în urma cărora s-au selectat cei șase reprezentanți ai lotului.
Rezultatul tău cel mai frumos care este?
Eu tind să nu fiu mulțumită niciodată. Tind mereu să vreau mai mult de la mine pentru că știu că pot mai mult și faptul că am fost în late bloomer, dacă pot să folosesc termenul – adică am înflorit mai târziu decât colegii mei, mă determină să sper că nu mi-am atins încă apogeul, dar probabil aș alege medalia de argint de la olimpiada națională.
Ai avut profesorul de matematică din școală alături de tine? Sau cum te-ai pregătit pentru olimpiade?
Pregătirea mea, dincolo de sprijinul la nivel local, care și acesta mi-ar plăcea să se dezvolte mai mult, adică să oferim mai mult sprijin elevilor care vor să facă performanță, pregătirea mea a venit mai mult din extrior. Am lucrat cu profesori și colegi din țară… Este o comunitate foarte frumoasă, cea a olimpiadelor. Cred că oricine își dorește să se pregătească poate să o facă, există resurse, dar trebuie să știi unde să le cauți.
Rămâi cu amintirea unui profesor drag din gimnaziu? Fiecare dintre noi are…
Într-adevăr, în școală pe mine m-au marcat, deși am lucrat mai mult la matematică, m-au marcat în mod special orele de istorie, fizică și română. La fizică, în clasa a VI-a, am mers la olimpiadă și doamna profesoară de fizică este unul dintre profesorii de la nivel local pe care i-am văzut cu adevărat interesați de performanță și care mi-a oferit tot sprijinul. Țin minte cu foarte mare drag orele de pregătire cu doamna profesoară, în care îmi plăcea ce fac și primeam sprijin și de aceea o apreciez și o stimez foarte mult pe doamna Gherasim.
Orele de română – poate pentru limba română nu am avut o pasiune la fel de mare – dar de la doamna profesoară de română am învățat să fiu riguroasă. Mi-a plăcut foarte mult stilul dumneaei de predare și abordarea cu privire la materia predată. E foarte riguroasă, exact suficient de dură și, în același timp, orele dumneaei erau suficient de relaxate astfel încât să ne facă să ne placă materia, indiferent de orientarea pe care o aveam fiecare. Orele de istorie… doamna de istorie mi-a fost și dirigintă și, pur și simplu, în patru ani cu dumneaei… modul în care am crescut, modul în care ne-a ajutat să creștem, ca un colectiv… La fel, o să îmi amintesc mult timp de acum încolo de relația pe care am avut-o cu dumneaei.
Evaluarea Națională: ”Mergem în direcția bună”
Marți este prima probă a Evaluării Naționale. Cum ți se pare tipul de subiecte pe care voi îl aveți anul acesta?
Sunt foarte fericită în legătură cu schimbarea care a apărut… Mi se pare că mergem în direcția bună, mai ales la Limba română. Subiectele sunt mai mult orientate spre opinia proprie, în loc de niște tipare învățate anterior la clasă. Uneori, deși v-am spus că nu am o pasiune deosebită pentru Limba română, mi-a făcut plăcere să rezolv subiectele, să mă gândesc și să abordez temele respective. Este vorba de exercițiile 7, 8, 9 unde trebuie, într-adevăr, să gândești critic, să faci asocieri și să îți lași personalitatea să amprenteze răspunsul. Întrebările acestea lipseau în anii anteriori. După părerea mea, este un mare pas înainte schimbarea structurii subiectelor.
Dar la Matematică?
La Matematică, diferențele nu mi se par atât de sesizabile, atât de mari, precum la Limba română. Este o definiție poate subiectivă, cea a matematicii aplicate, dar, după părerea mea, ar trebui să ne orientăm chiar mai mult către abstract și problemele încă sunt încadrate, din păcate, în tipare. Matematica de concurs e total diferită de ceea ce se face la clasă. A veni singur cu raționamente e cea mai mare bucurie, dar subiectele care se dau la examen nu prea permit acest lucru.
Din ce spui, ești foarte pregătită pentru Evaluarea Națională…
Eu cred că da… (râde).
Mai departe ce faci? La ce liceu vei merge?
Voi merge în București, la Liceul Teoretic Internațional de Informatică, la ICHB, în ideea de a mă orienta către olimpiade. Faptul că acest liceu se orientează către olimpiade și că acolo sunt profesori superbuni cu care am mai colaborat în diferite contexte, aceste lucruri m-au determinat să aleg ICHB. Sunt deja înscrisă la liceu – liceul se orientează după olimpiade, după locul pe care care l-ai ocupat la etapele superioare – așa că acolo mă voi duce. Evaluarea Națională nu mai reprezintă așadar un stres.
În general, cum crezi tu că ar trebui să fie școala, perioada de liceu?
Dacă în gimnaziu este vorba de a-ți găsi un scop, a găsi la ce te pricepi, ce te face fericit, ce îți place să faci, la liceu e vorba de aprofundarea acelui domeniu pe care l-ai ales sau despre care ai o idee că ar putea să fie. Prin urmare, elevii ar trebui să fie lăsați să aleagă, să aibă mai multă libertate… Dacă eu vreau să fac mai multă Mate, să fiu lăsată să fac mai multă Mate, pentru că de asta va depinde viitorul meu! Mai mult accent pe talentele fiecăruia. Acesta ar fi primul lucru pe care l-aș schimba.
Apoi, mai mult accent pe performanță, mai mult sprijin pentru elevii care vor mai mult decât notele de la școală, care vor olimpiade, vor să meargă la internaționale și, în opoziție cu acest lucru, cred că ar trebui să se facă diferențe, adică cei care au nevoie de mai mult sprijin, nu țin pasul, din diverse motive – lucrurile astea se întâmplă – ar trebui să aibă parte de o pregătire în plus. OK, tu ești olimpic, ești pus într-o clasă separată de cei care nu își doresc asta și, prin urmare, profesorii pot preda diferit, ajutând fiecare elev să se îndrepte către direcția pe care și-o dorește. Știu că este destul de stigmatizată ideea de competiție în școală, dar după părerea mea, ar trebui să se pună accent pe competiții și acest lucru să se facă în favoarea fiecăruia, nu în ideea de a discrimina.
Schimbările acestea de unde să vină? De la profesori, de la cei care conduc sistemul?
Cred că problemele care există ar trebui rezolvate de către cei care gestionează sistemul, pentru că sunt mult mai profunde decât ce poate schimba un singur profesor.
Dar profesorul ce poate face? Care ar fi profesorul ideal?
Am întâlnit mulți profesori, pe cel ideal poate nu l-am întâlnit încă, dar sunt multe calități pe care eu cred că ar trebui să le întrunească profesorul ideal. În primul rând, să fie foarte riguros, foarte pasionat de ceea ce face – asta este foarte important, să aibă puterea de a transmite pasiunea către elevi și chiar dacă nu e vorba de… mulți elevi poate ar zice fără teme, fără teste, fără lucrurile care îi stresează, fără lecții prea lungi. După părerea mea, este exact invers.
Trebuie ca lecțiile să fie de mărime potrivită, temele la fel, testele la fel, dar materia trebuie să fie predată în așa fel încât să fie înțeleasă, să pătrunzi în ceea ce ce înseamnă cu adevărat respectivul domeniu și să te simți împlinit după ce ai înțeles o lecție, după ce ai învățat, după un test, test la care poate ai luat 10, dar să simți că ai învățat ceva, că ai rămas cu ceva de la ora respectivă. De asemenea, să iubească copiii – și asta este foarte important… Pasiunea, respectul reciproc elev-profesor și dedicarea față de meseria de dascăl.
Citește și:
- Elevă în clasa a XI-a: Pandemia ne-a arătat că profesorii se pot reinventa. Mi-ar plăcea să avem cât mai multe lucruri care țin de învățarea alternativă
- Primul tur organizat de cele trei eleve din Teleorman: ”O experiență de neuitat. Turiștii s-au bucurat de locuri pline de frumos și pitoresc” FOTO
- Ideea unor liceeni, experimentată într-un colegiu din Capitală: Elevii să poată comanda mâncare sănătoasă și diversificată direct din curtea școlii
- Tabără cu tematică rurală, în apropierea Dunării, la Pristol. Proiectul aparține unui elev de clasa a XI-a din Drobeta-Turnu Severin FOTO
